ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2072/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1967/II/2/2005 din 23 iunie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției nr. 52P/2005 a fost respinsă. Pentru a pronunța această rezoluție, s-a reținut că prin rezoluția din 26 mai 2005 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.A., inspector principal de poliție pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a reținut că, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că lucrătorul de poliție nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în fața instanței numai împrejurările pe care le cunoștea, că, din relațiile luate de la SC R. SA – D.T.P., rezultă că în data de 8 decembrie 2003, nu a fost apelat telefonul Poliției orașului Băicoi de la posturile telefonice de unde putea apela G.A.M., chemată în judecată pentru infracțiunea de amenințare. Împotriva celor două rezoluții, petenta C.M. a formulat plângere în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., solicitând în esență admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și începerea urmăririi penale împotriva intimatului T.A.

pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 1559/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 296 din 11 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpata G.A.M. a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. (incident produs în sediul Poliției Băicoi), proces penal pornit la plângerea formulată de partea vătămată C.M. Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de aceeași inculpată pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât plângerea formulată de C.M. a fost tardiv introdusă. Făptuitorul T.A. a avut calitatea de martor în cauza penală mai sus menționată, iar pe baza depoziției acestuia inculpata a fost achitată (a se vedea sentința penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005 a Judecătoriei Câmpina). În atare situație, petenta C.M. (parte vătămată în cauza penală mai sus menționată) a formulat plângere împotriva martorului T.A. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., apreciind că declarația făptuitorului a fost premediat mincinoasă, iar în calitate de polițist și de martor avea obligația să spună adevărul.

Prin rezoluțiile mai sus menționate, plângerea a fost respinsă. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în fața instanței numai împrejurările pe care le cunoștea. Așa fiind, prin sentința penală nr. 65 din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta C.M. Împotriva acestei sentințe, petenta a formulat recurs pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-l susține. Examinând cauza, din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Astfel, cum a reținut și instanța de fond, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că intimatul T.A.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel încât în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta. Așa fiind, hotărârea dată de instanța de fond este legală și temeinică și pe cale de consecință, recursul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Obligă petiționara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2006.