ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2072/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1967/II/2/2005

din 23 iunie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției nr. 52P/2005

a fost respinsă.

Pentru a pronunța această rezoluție,

s-a reținut că prin rezoluția din 26 mai 2005 procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale față de T.A., inspector principal de poliție pentru

infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., cu

motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a reținut că, din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că lucrătorul de poliție nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în

fața instanței numai împrejurările pe care le cunoștea, că, din relațiile luate

de la SC R. SA – D.T.P., rezultă că în data de 8 decembrie 2003, nu a fost

apelat telefonul Poliției orașului Băicoi de la posturile telefonice de unde

putea apela G.A.M., chemată în judecată pentru infracțiunea de amenințare.

Împotriva celor două rezoluții,

petenta C.M. a formulat plângere în conformitate cu art. 278

1

C.

proc. pen., solicitând în esență admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor

și începerea urmăririi penale împotriva intimatului T.A. pentru infracțiunea de

mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Curtea, examinând actele și

lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 17

ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 1559/2004,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 296 din 11 martie 2005, pronunțată de

Tribunalul Prahova, inculpata G.A.M. a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. (incident produs în sediul Poliției

Băicoi), proces penal pornit la plângerea formulată de partea vătămată C.M.

Prin aceeași sentință, în baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de aceeași inculpată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât plângerea formulată de C.M.

a fost tardiv introdusă.

Făptuitorul T.A. a avut calitatea de

martor în cauza penală mai sus menționată, iar pe baza depoziției acestuia

inculpata a fost achitată (a se vedea sentința penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005

a Judecătoriei Câmpina).

În atare situație, petenta C.M. (parte

vătămată în cauza penală mai sus menționată) a formulat plângere împotriva martorului

T.A. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.,

apreciind că declarația făptuitorului a fost premediat mincinoasă, iar în

calitate de polițist și de martor avea obligația să spună adevărul.

Prin rezoluțiile mai sus menționate,

plângerea a fost respinsă.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în fața instanței numai

împrejurările pe care le cunoștea.

Așa fiind, prin sentința penală nr. 65

din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petenta C.M.

Împotriva acestei sentințe, petenta

a formulat recurs pe care nu l-a motivat și nici nu s-a prezentat în instanță

pentru a-l susține.

Examinând cauza, din oficiu, se

constată că recursul este nefondat.

Astfel, cum a reținut și instanța de

fond, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că intimatul T.A.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel încât

în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Așa fiind, hotărârea dată de

instanța de fond este legală și temeinică și pe cale de consecință, recursul

formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 9 noiembrie

2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă petiționara la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.