ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5219/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 10 noiembrie 2004 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 – art. 209 C. pen., și art. 246 C. pen., față de inspectorii de poliție T.N., S.M. și B.C.M. cu motivarea că faptele reclamate de deținutul B.I. nu există. Plângerea formulată împotriva soluției a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut că din cercetările prealabile efectuate a rezultat că la introducerea în arest petiționarul nu avea asupra sa bunurile reclamate a-i fi fost sustrase de lucrătorii de poliție.

Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 27 din 27 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 303/2005. Împotriva sentinței s-a declarat recursul înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3127 din 23 mai 2005. Recursul se va respinge ca inadmisibil. Astfel, potrivit prevederilor art. 278 1 alin. (2) pct. 10 hotărârea instanței pronunțată potrivit art. 8 lit. a) (când prin hotărâre s-a respins plângerea menținându-se rezoluția atacată) cum este cazul de față poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângere, de persoana față de care s-a dat soluția, precum și față de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Din examinarea declarației de recurs rezultă că recursul s-a declarat de către A.D. pentru recurent în baza procurii autentificate sub nr. 130 din 25 ianuarie 2005 la Biroul Notarial Public O.N., persoană care nu întrunește nici una din calitățile cerute de textul 278 1 alin. (2) pct. 10 pentru a putea ataca cu recurs hotărârea Curții de Apel Ploiești câtă vreme recursul a fost declarat în numele inculpatului iar cel care semnează declarația de recurs nu a invocat un interes personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 27 din 24 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul să plătească statului suma de 60 RON (600.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2005.