ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5219/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția din 10 noiembrie 2004

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 – art. 209

C. pen., și art. 246 C. pen., față de inspectorii de poliție T.N., S.M. și B.C.M.

cu motivarea că faptele reclamate de deținutul B.I. nu există.

Plângerea formulată împotriva

soluției a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut că din

cercetările prealabile efectuate a rezultat că la introducerea în arest

petiționarul nu avea asupra sa bunurile reclamate a-i fi fost sustrase de

lucrătorii de poliție. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la Curtea de Apel Ploiești a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 27 din 27 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 303/2005.

Împotriva sentinței s-a declarat

recursul înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3127 din 23

mai 2005.

Recursul se va respinge ca

inadmisibil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 278

1

alin. (2) pct. 10 hotărârea instanței pronunțată potrivit art. 8 lit. a) (când

prin hotărâre s-a respins plângerea menținându-se rezoluția atacată) cum este

cazul de față poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut

plângere, de persoana față de care s-a dat soluția, precum și față de orice

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Din examinarea declarației de recurs

rezultă că recursul s-a declarat de către A.D. pentru recurent în baza procurii

autentificate sub nr. 130 din 25 ianuarie 2005 la Biroul Notarial Public O.N.,

persoană care nu întrunește nici una din calitățile cerute de textul 278

1

alin. (2) pct. 10 pentru a putea ataca cu recurs hotărârea Curții de Apel

Ploiești câtă vreme recursul a fost declarat în numele inculpatului iar cel

care semnează declarația de recurs nu a invocat un interes personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 27 din 24 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul să plătească

statului suma de 60 RON (600.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 septembrie 2005.