ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5772/2010

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 aprilie 2009 reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata sumei de 500.000 Euro, ca diferență dintre suma acordată cu titlu de despăgubire și cea datorată efectiv, pentru a proceda la demararea demersurilor necesare recuperării suprafeței de teren devenită neutilizabilă în urma exproprierii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 91 din data de 21 ianuarie 2000 de BNP Asociați G.C.M.- D.C.P., reclamantul a cumpărat împreună cu l.G.B. imobilul situat în București, Drumul Pădurea Ciolpani nr. 40-42, în suprafață de 825 mp, împreună cu construcție.

Prin actul de comasare a proprietății autentificat sub nr. 1570 din 13 august 2004 de BNP S.D. și T.B.C.C. reclamantul împreună cu l.I. și l.M. au hotărât comasarea imobilului situat în București Drumul Pădurea Ciolpani nr. 40-42 cu cel în suprafață de 184,08 mp situat în București Drumul Pădurea Ciolpani nr. 44, în vederea constituirii unei singure proprietăți cu adresa București Drumul Pădurea Ciolpani nr. 40-42, în suprafață de 1009,08 mp. Ulterior, prin Sentința nr. 12307/2006 Judecătoria sectorului 1 București a luat act de tranzacția dintre părți, cu privire la existența dreptului de proprietate al reclamantului și al lui l.G.B. și C.M. asupra construcției edificate pe teren.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 29 mai 2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea de despăgubiri aferente imobilului construcție situat în București Drumul Pădurea Ciolpani nr. 42-44, în suprafață de 780mp din care construcție 531 mp, în sumă de 1.916.197,50 RON, echivalentul a 525.000 Euro. Reclamanții au arătat că această sumă nu este corect calculată, având în vedere că nu reflectă valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 din Hotărârea nr. 1 din 29 mai 2008 (hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată), art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 31 din Legea nr. 33/1994.

Prin Sentința nr. 1155 din 19 octombrie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea, ca tardiv formulată. În motivare, tribunalul a arătat că hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 1 din 29 mai 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a fost comunicată petentului la data de 11 iunie 2008. Deși în fața comisiei reclamanții nu s-au arătat de acord cu cuantumul despăgubirilor, așa cum a fost stabilit, ulterior, prin declarația autentificată sub nr. 1512 din 18 iunie 2008 și-au exprimat acordul și au încasat suma consemnată pe numele lor la CEC Agenția Lipscani. Legea nr. 198/2004 prevedea două termene pentru atacarea în instanță a hotărârii de către expropriat, dar termenul de trei ani se referă la persoanele cărora nu le-a fost comunicată hotărârea.

Persoanele cărora hotărârea le-a fost comunicată o pot ataca în termen de 15 zile, aspecte ce a fost reglementate prin modificările aduse de Legea nr. 184/2008. În speță, reclamanților li se aplică termenul de 15 zile de la data comunicării, care este 11 iunie 2008, iar cererea de chemare în judecată prin care se contestă hotărârea comisiei a fost depusă la data de 16 martie 2009. În plus, prin declarația autentificată sub nr. 1512/2008 reclamanții și-au exprimat acordul privind cuantumul despăgubirilor. Prin Decizia nr. 185A din 11 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților. Pentru a decide astfel, curtea de Apel a reținut că potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 7 și art. 9 din Legea nr. 198/2004, odată ce cuantumul despăgubirilor a fost comunicat expropriatului, acesta se poate adresa instanțelor de judecată în termen de 15 zile de la data comunicării.

Termenul de trei ani prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 184/2008 este aplicabil exclusiv situației în care hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu a fost comunicată persoanei care le contestă. În speță reclamații nu au contestat cuantumul despăgubirilor în termenul legal, prevăzut de dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării hotărârii. Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs, în principal referindu-se la termenul în care reclamanții ar fi avut dreptul de a ataca hotărârea de stabilire a despăgubirilor. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 1, 8 și 9 C. proc. civ. Reclamanții susțin că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv dispozițiile cuprinse în Hotărârea nr. 1/2008, schimbând natura termenelor ce privesc contestarea acestui act juridic.

Astfel, art. 9 din Legea nr. 198/2004, forma inițială, prevedea că cel nemulțumit de cuantumul despăgubirii, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1). Reclamanții au susținut că termenul de 15 zile se aplică doar celor cărora comisia le-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Or în speța de față, reclamanții nu s-au arătat de acord cu cuantumul despăgubirilor, aspect ce a fost menționat și în hotărârea contestată. Aceștia au mai arătat că, în această situație, respectiv în lipsa unei respingeri exprese a cererii de despăgubire, simpla emitere a unei hotărâri ce prevede un cuantum al despăgubirilor nu poate fi considerată data de la care curge termenul de 15 zile.

Din coroborarea art. 9 și art. 8 din Legea nr. 198/2004 rezultă că reclamanții fac parte din categoria persoanelor care se consideră îndreptățite la despăgubire pentru expropriere. În consecință, au la dispoziție un termen de trei ani pentru a-și exprima nemulțumirea în legătură cu despăgubirea acordată. Referitor la temeiul de drept al cererii de recurs, instanța constată că reclamanții au indicat ca temei de drept pct. 1, 8 și 9 art. 304 C. proc. civ. Din analiza criticilor aduse deciziei, se constată că pct. 1 al art. 304 C. proc. civ. a fost indicat formal, câtă vreme recurenții nu motivează această susținere și nu arată în cel fel instanța ar fi fost alcătuită fără respectarea prevederilor legale.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, forma în vigoare la data de 29 mai 2008, dată la care a avut loc exproprierea „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire". În consecință, din interpretarea textelor legale de mai sus, rezultă că reclamanții aveau la dispoziție termenul de 15 zile pentru a contesta cuantumul despăgubirilor.

Aceasta deoarece textul în varianta în vigoare la data la care a avut loc exproprierea stipulează că termenul de 15 zile se aplică acelor expropriați cărora comisia le-a comunicat hotărârea referitoare la cererea de despăgubire. Reclamanții nu au calitatea de persoane care se consideră îndreptățite, pentru a beneficia de termenul de trei ani în care pot contesta decizia comisiei, așa cum arată în cuprinsul cererii de recurs, ci calitatea de expropriați, motiv pentru care comisia le-a și comunicat hotărârea referitoare la cuantumul despăgubirilor.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 184/2008 la data de 3 noiembrie 2008, art. 9 a fost modificat în sensul că: „(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului; (2) În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 3 ani de la data afișării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condițiile art. 7, sub sancțiunea decăderii". Termenul de trei ani, despre care susțin reclamanții că li s-ar aplica, se referă doar la situația în care hotărârea comisiei de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu a fost comunicată, cei interesați luând cunoștință de conținutul acestora de la sediul consiliului local în raza căruia se află imobilul expropriat și de la sediul expropriatorului.

Față de aceste argumente, este corectă interpretarea dată de Curtea de Apel, în sensul că termenul de 15 zile este unul de decădere și are efectul unei sancțiuni civile în privința apelanților. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, nefiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.T.A. și C.M. împotriva Deciziei civile nr. 185A din 11 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG