ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5740/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 06 iunie 2008, reclamantul P.G. a contestat, în contradictoriu cu intimații Municipiul București și Primăria Municipiului București, prin Primar General, măsurile dispuse prin art. 1 al dispoziției din 18 aprilie 2008 emisă de Primarul General al Municipiului București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la solicitarea și obținerea măsurilor reparatorii în natură, în subsidiar în echivalent, reglementate de Legea nr. 10/2001, republicată și modificată. A arătat că este moștenitorul fostului proprietar, și-a dovedit dreptul de proprietate, iar terenul a fost preluat abuziv.

A solicitat să se dispună obligarea intimaților la modificarea art. 1 al deciziei din 18 aprilie 2008, în sensul restituirii în natură a imobilului teren situat în București, fostă str. A., nr. 8, sector 6, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; să se dispună obligarea intimaților să emită o nouă decizie, care să conțină restituirea în natură a imobilului teren situat în București, str. fostă A., nr. 8, sector 6, iar în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 alin. (4), 24 alin. (1), 26 alin. (3) și urm. din Legea nr. 10/2001, modificată. În motivare reclamantul a arătat că, la data de 06 decembrie 1974, P.C., (bunicul reclamantului după tată), a vândut părinților P.D.

(fiul lui P.C.) și P.G.A., construcția de pe terenul situat în București, str. A., nr. 8, sector 7, prin act autentificat la Notariatul de Stat al Sectorului 7. Totodată, părțile contractante au cunoștință că terenul în suprafață de 230 m.p., construit și neconstruit, pe care este situată casa ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de mai sus, urmează regimul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, trecând în proprietatea Statului Român și administrarea unității teritorial-administrative. La data de 25 ianuarie 1985 s-a încheiat între P.D. în calitate de proprietar al casei din București, str. A., nr. 8, sector 7, și titular al dreptului de folosință al terenului de la aceeași adresă, și reprezentantul I.C.R.A.L.

procesul-verbal de predare-primire imobil (casă și teren) în vederea exproprierii și demolării. Reclamantul a precizat că nici bunicul nici părinții săi nu au primit despăgubiri. Prin notificarea din 17 iulie 2001 depusă la Primăria Municipiului București prin executor judecătoresc, reclamantul a solicitat conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a casei și terenului situate în București, fostă str. A., nr. 8, sector 6. Restituirea în natură a casei a solicitat-o în calitate de moștenitor al defunctului P.D. Restituirea în natură a terenului a solicitat-o în calitate de moștenitor prin reprezentare al defunctului P.C. Prin dispoziția Primarului General al Municipiului București din 18 aprilie 2008, s-a decis la art. 1 respingerea cererii de restituire în natură a „imobilului” (teren) situat în București, str. A., nr. 8, sector 6, iar la art. 2 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată.

În ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului, motivată de lipsa „dovezii calității de persoană îndreptățită”, reclamantul a arătat această constatare este nelegală, deoarece, deși prin art. 1 al deciziei din 18 aprilie 2008 a Primarului Municipiului București se face vorbire despre „lipsa calității de persoană îndreptățită pentru teren”, nu se motivează conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și pct. 1.5 din Normele metodologice, dacă, lipsa calității constă în neîndeplinirea prevederilor art. 3 și 4 sau dacă nu sunt întrunite prevederile art. 1 în sensul că terenul solicitat în notificare nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, ori pentru lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate a fostului proprietar, sau niciuna din cele trei.

Pârâtul a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 și ale pct. 26.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Prin sentința civilă nr. 1293 din 14 octombrie 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea. Pentru se pronunța astfel instanța a reținut că prin dispoziția din 18 aprilie 2008 a fost respinsă cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului situat în București, str. A., nr. 8, sector 6, cu motivarea că pentru teren nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și că respectivul imobil este în prezent afectat în totalitate de elemente de sistematizare. Referitor la imobilul construcție pârâta a reținut că este demolat, astfel încât s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, contestatorul având calitatea de persoană îndreptățită.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”. Art. 4 alin. (2) din același act normativ stabilește că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. La data de 06 decembrie 1974, a fost încheiat actul de vânzare-cumpărare autentificat în 06 decembrie 1974, prin care P.C., care înstrăinează către P.D. și P.G.A. construcția situată pe terenul situat în București, str. A., nr. 8, sector 7, terenul construit și neconstruit urmând regimul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Deși prin adresa din 21 aprilie 2003 se comunică faptul că la Anexa nr. 20 a H.G. nr. 556/1990, figura P.D., autorul contestatorului cu teren în suprafață de 208 m.p. și suprafață construită 96,82 m.p., instanța a apreciat că dreptul de proprietate nu a fost transmis în patrimoniul tatălui contestatorului. Susținerea contestatorului în sensul că a solicitat restituirea terenului în calitate de moștenitor al defunctului P.C., în condițiile în care în notificarea din 17 iulie 2001 a precizat că formulează cererea în calitate de moștenitor al defunctului P.D. și al numitei P.G.A., a fost înlăturată de instanță. Instanța a mai avut în vedere și faptul că reclamantul nu a probat existența unei legături de rudenie între tatăl său și numitul P.C., certificatul de naștere al defunctului P.D., în care este consemnat la rubrica tatălui P.C., nu poate demonstra transmiterea drepturilor succesorale către contestator.

Instanța a reținut că în actul de vânzare-cumpărare autentificat în 06 decembrie 1974 apare mențiunea că P.C. este necăsătorit, deși contestatorul invocă faptul că era bunicul său. în plus, la dosar nu a fost depus niciun certificat de moștenitor cu privire la succesiunea defunctului P.C. din care să reiasă acceptarea succesiunii de autorul contestatorului sau de contestator însuși. Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamantul nu este persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul situat în fosta str. A., nr. 8, astfel cum în mod corect s-a reținut prin dispoziția atacată, astfel că în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel reclamantul P.G., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1293 din 14 octombrie 2010; admiterea contestației împotriva dispoziției din 18 aprilie 2008 a Primarului General; omologarea raportului de expertiză topografică; să se constate că terenul din București, str. A., nr. 8, sector 6, a fost preluat abuziv; să se constate că apelantul-reclamant este persoană îndreptățită să solicite restituirea în natură a terenului de mai sus; să se dispună restituirea în natură către apelantul-reclamant a terenului din str. A., nr. 8, sector 6, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică; să se anuleze în parte dispoziția din 18 aprilie 2008; să fie obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții în sensul restituirii către reclamant a terenului din str. A., nr. 8, sector 6; să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat și expert tehnic.

În subsidiar, dacă se va considera că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, să fie obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții în sensul propunerii pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea apelului reclamantul a arătat că prin notificarea din 17 iulie 2001, în calitate de moștenitor al părinților săi P.D. și P.G.A., a solicitat Primăriei Municipiului București restituirea în natură a imobilului (construcție) și a terenului aferent din str. A., nr. 8, sector 6. Numitul P.C., bunicul reclamantului, proprietar al terenului la data intrării în vigoare a Legii nr. 58/1974, a transmis numiților P.D. și P.G.A. dreptul de proprietate asupra casei de locuit situată pe teren, acesta din urmă trecând în proprietatea statului împotriva voinței vânzătorului.

Dacă numitul P.C., decedat la 20 mai 1986, ar fi trăit după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, el ar fi făcut parte din categoria persoanelor îndreptățite la restituirea în natură sau prin echivalent. Cum decesul ultimului proprietar al terenului din str. A., nr. 8, sector 6, numitul P.C., a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pentru ca moștenitorii săi să nu fie prejudiciați, s-a prevăzut reglementarea din art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001 în sensul că de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor îndreptățite. Tot legiuitorul, pentru a nu nedreptăți moștenitorii legali, care din diverse motive nu au deschis succesiunea autorului lor, dar care nu au renunțat expres la aceasta, prin art. 4 alin. (3) Legea nr. 10/2001, i-a repus în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul Legii nr. 10/2001.

Referirea în cuprinsul notificării la defunctul P.D. servește la obținerea despăgubirilor prin echivalent pentru construcția demolată, iar referirea din eroare la defuncta P.G.A., în realitate la defunctul P.C., servește la obținerea despăgubirilor în natură pentru terenul din str. A. Este greșită interpretarea instanței fondului că reclamantul în realitate nu a solicitat restituirea terenului în calitate de moștenitor al numitului P.C., ci a solicitat, așa cum rezultă din notificare, restituirea după defuncții P.D. și P.G.A. În documentele emise de Primăria Municipiului București se menține confuzia conform căreia terenul ar fi aparținut fostului proprietar, împrejurare semnalată și de instanța fondului, astfel, prin adresa către reclamant din 12 februarie 2003 se afirmă că imobilul a făcut obiectul H.G.

nr. 556/1990 cu teren în suprafață de 208 m.p. de la fostul proprietar P.D., referire ce vizează terenul deoarece construcția fusese demolată; prin adresa din 14 ianuarie 2003 se face vorbire de fostul proprietar P.D. cu suprafața de 208 m.p. ce a făcut obiectul H.G. nr. 556/1990, la fel și prin adresa din 21 aprilie 2003. Deși instanța reține că la dosar nu există depusă dovada acceptării de către reclamant a succesiunii defunctului P.C. de către autorul contestatorului (numitul P.D.) sau de către contestator însuși, aceasta din eroare nu a observat că autorul contestatorului, numitul P.D., nu putea accepta succesiunea după numitul P.C., primul fiind predecedat secundului.

Reclamantul nu a solicitat deschiderea succesiunii după bunicul său, numitul P.C., dar prin efectul legii și al depunerii notificării în sensul restituirii în natură a terenului din str. A., nr. 8, sector 6, a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii pentru acel teren ce face obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantul înțelegând astfel să accepte succesiunea după bunicul său. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) Legea nr. 10/2001 și față de conținutul raportului de expertiză topografică realizat, a solicitat restituirea în natură a terenului din str. A., nr. 8, sector 6, astfel cum este descris în raportul de expertiză topografică. Din anul 1971 și până astăzi nu s- a aprobat și executat legal nicio lucrare de utilitate și interes public.

De asemenea, nu s-a executat legal nicio lucrare publică care a determinat exproprierea și ulterior demolarea casei de locuit. Pe terenul solicitat nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția Legii nr. 10/2001 persoane cărora li s-a constituit sau restituit un drept de proprietate în temeiul legilor anterioare datei de 14 aprilie 2001. Prin decizia nr. 613A din 10 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelantul-reclamant P.G., decedat pe parcursul procesului și continuat de moștenitoarele acestuia P.M.D., P.V. și P.C.A. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că: Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat în 10 septembrie 1974 de Notariatul de Stat al Sectorului 7, numitul P.C.

a dobândit proprietatea asupra întregului imobil situat în București, str. A., nr. 8, sector 7, în suprafață de 230 m.p., împreună cu construcțiile de pe el. Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat în 06 decembrie 1974, P.C. înstrăinează către P.D. și P.G.A. construcția existentă pe terenul situat în București, str. A., nr. 8, sector 7, în contract facându-se mențiunea că terenul urmează regimul juridic prevăzut de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Reclamantul P.G. este fiul lui P.D. și P.G.A., iar P.D. este fiul lui P.C. și P.T., conform actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor din 1987 depuse la dosarul de fond.

Conform susținerilor reclamantului, bunicul său, numitul P.C., a decedat la data de 20 mai 1986, iar conform certificatului de moștenitor din 1987, tatăl său, numitul P.D., a predecedat acestuia, respectiv la data de 04 martie 1985. Din adresa din 21 aprilie 2003 emisă de Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar rezultă situația juridică a acestui imobil, situat în str. A., nr. 8, sector 6, care a fost de demolat/expropriat de la proprietarul P.D., în baza H.G. nr. 556/1990, fiind înscris în Anexa nr. 20, cu teren în suprafață de 208 m.p. și construcție în suprafață de 96,82 m.p. (din care suprafață utilă 80,72 m.p.). Conform raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză de expert M.N.

imobilul-teren ce a reprezentat proprietatea bunicului contestatorului conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în 10 septembrie 1974 de Notariatul de Stat al Sectorului 7 are în realitate suprafața de 208 m.p. La solicitarea instanței de apel, apelantul-contestator a depus la dosar lista-anexă la H.G. nr. 556/1990, în care este menționat autorul său, P.D., în calitate de fost proprietar al terenului în suprafață de 208 m.p. și al construcției în suprafață de 96,82 m.p. (din care suprafață utilă 80,72 m.p.), care primește despăgubiri în baza acestui act normativ din dosarul de apel.

Prin notificarea înregistrată în 17 iulie 2001 la Primăria Municipiului București, apelantul-contestator a solicitat restituirea în natură a construcției și a terenului aferent situat în București, str. A., nr. 8, sector 6, proprietatea autorilor săi P. Prin dispoziția din 18 aprilie 2008, Primăria Municipiului București a respins cererea privind restituirea în natură a terenului situat în București, str. A. nr. 8, sector 6, (art. 1), în schimb a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată (art. 2). Prin acțiunea de față este contestată dispoziția din 18 aprilie 2008 numai cu privire la art. 1, acestea fiind și limitele în care se va pronunța instanța. S-a reținut, că situația juridică a terenului este reglementată de Legea nr. 58/1974 și a H.G.

nr. 556/1990, reclamantul neavând calitatea de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii pentru acesta. Legea nr. 10/2001 a repus în termenul de acceptare a moștenirii, pentru bunurile ce intră sub incidența acestei legi, pe acei moștenitori care nu au acceptat în termen moștenirea fostului proprietar de la care bunul imobil a fost preluat în mod abuziv, mai puțin a celor care au renunțat în mod expres la moștenire. S-a reținut că situația reclamantului s-ar încadra în ipoteza normei legale - respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 - întrucât tatăl său, P.D., a predecedat bunicului P.C., astfel că prin formularea notificării este considerat că a acceptat în termen moștenirea bunicului său cu privire la terenul în suprafață de 208 m.p.

din str. A., prin reprezentare. Îndreptățirea apelantului-contestator de a obține măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială de reparație este subsumată condiției ca terenul notificat să facă obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001. S-a reținut că potrivit înscrisurilor administrate în cauză, din care rezultă că terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974; ulterior terenul a fost expropriat în vederea demolării în temeiul H.G. nr. 556/1990. În raport de situația juridică astfel stabilită, instanța a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor H.G. nr. 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile, situate în municipiul București și în sectorul agricol Ilfov, publicată în M. Of.

nr. 134/18.06.1992. Din interpretarea acestui act normativ s-a reținut că voința legiuitorului a fost ca terenul în litigiu, ce fusese preluat abuziv de la autorul contestatorului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, iar construcția demolată anterior anului 1989, să „fie considerat trecut în proprietatea statului”. Coroborând dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 556/1990 cu cele ale art. 7 lit. f) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia [potrivit cărora „dreptul de proprietate publică se dobândește: f) prin alte moduri prevăzute de lege”], s-a reținut că terenul în litigiu a intrat în domeniul public al statului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data adoptării H.G.

nr. 556/1990, situație în care a dobândit caracterele acestui tip de proprietate - respectiv inalienabilitate, insesizabilitate și imprescriptibilitate. Din Anexa nr. 20 la H.G. nr. 556/1990, reiese că autorul său, P.D., figurează în anexa respectivă, „cuprinzând foștii proprietari ale căror imobile demolate, situate în municipiul București, primesc despăgubiri potrivit legii”. Pentru aceste considerente s-a apreciat că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, de a obține măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 208 m.p.

situat în București, str. A., nr. 8, sector 6, deoarece situația juridică a acestui teren a fost reglementată printr-un act juridic anterior Legii nr. 10/2001, în sensul considerării lui proprietate publică a statului, situație în care autorul reclamantului a figurat înscris în Anexa nr. 20 ca titular al dreptului de a primi despăgubiri, a căror plată efectivă sau cuantum nu face obiectul contestației de față, ci al unui act juridic special cu caracter de reparație, adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Măsurile reparatorii, indiferent de natura lor, privesc imobilul, astfel că nu este posibil ca pentru unul și același imobil, persoana îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent și de restituirea în natură a imobilului, deoarece ar reprezenta o dublă despăgubire pentru același bun, fără niciun temei.

Împotriva acestei decizii reclamantele P.M.D., P.V. și P.C.A. au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia este criticată pentru că în mod greșit s-a reținut că ulterior terenul notificat a fost expropriat în vederea demolării în temeiul H.G. nr. 556/1990. În realitate terenul nu a fost expropriat în vederea demolării, el intrase în proprietatea statului la data de 06 decembrie 1974, odată cu înstrăinarea construcțiilor ce se găseau amplasate pe el de la vânzătorul P.C. la cumpărătorii P.D. și P.G.A. La data de 25 ianuarie 1985 casa de locuit a fost preluată de I.C.R.A.L. de la proprietarii P.D. și P.G.A. în vederea demolării. În mod greșit a reținut instanța aplicabilitatea prevederilor H.G.

nr. 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul București și în sectorul agricol Ilfov, căci terenul a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974. Reparația echitabilă în această situație se poate realiza prin Legea nr. 10/2001, deoarece doar aceasta reglementează în ipotezele sale situația terenurilor intravilane libere de construcții și preluate abuziv anterior anului 1990. H.G. nr. 556/1990 se referă numai la despăgubiri pentru construcții demolate anterior anului 1990, Legea nr. 10/2001 se referă, printre altele, la despăgubiri pentru terenuri preluate în mod abuziv de stat anterior anului 1990 așa încât în mod greșit instanța a reținut că P.G.

era îndreptățit să solicite despăgubiri numai în temeiul H.G. nr. 556/1990 și formulând contestația în temeiul Legii nr. 10/2001 a urmărit repararea aceluiași prejudiciu de două ori. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: În mod greșit instanța de apel a reținut că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 de a obține măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 208 m.p., cu motivarea că situația juridică a acestui teren a fost reglementată printr-un act juridic anterior Legii nr. 10/2001, respectiv de Legea nr. 58/1974 și de H.G. nr. 556/1990, întrucât, față de dispozițiile art. 6 pct. 1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se constată că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Astfel, art. 6 pct. 1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 dispune, pentru terenurile situate în intravilan, că „În cursul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia. Pentru aceste considerente, deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competența de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin urmare, greșit instanța de apel a reținut că terenul în litigiu aparținând domeniului public nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, având în vedere și că imobilul construcție aferent acestuia a fost expropriat și demolat. Or, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că terenul în litigiu, având în vedere criteriul afectațiunii juridice actuale a acestuia, ca fiind bun proprietate publică, intră sub incidența Legii nr. 10/2001, republicată, astfel că soluția instanței de apel este nelegală.

De aceea instanța de apel, valorificând probatoriul administrat în cauză, trebuia să stabilească calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, respectiv dacă aceștia sunt moștenitorii legali sau testamentari ai autorului de la care s-a preluat imobilul-teren, în litigiu, având în vedere că imobilul construcție aferent acestuia a fost demolat ulterior exproprierii; modalitatea de preluare a imobilului de către stat, raportat la succesiunea operațiilor juridice privitoare la aceasta, precum și, în situația constatării calității de persoană îndreptățită a reclamanților, să stabilească natura măsurilor reparatorii la care aceștia sunt îndreptățiți.

Câtă vreme instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt în sensul celor mai sus expuse, în scopul aplicării corecte a legii, instanța, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele P.M.D., P.V. și P.C.A. împotriva deciziei nr. 613A din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.