ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4540/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatoarea SC G.R.B.G. SRL a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3951 din 06 decembrie

2011 a înalte Curți de Casație și Justiție, secția II-a civilă, solicitând

anularea deciziei atacate și soluționarea recursului în conformitate cu

motivele de nelegalitate invocate.

A arătat în

cererea sa că instanța s-a pronunțat asupra nulității cererii de recurs fără a

o pune în discuția părților și că procedura de citare nu a fost legal

îndeplinită, invocând art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea,

a apreciat asupra aplicării art. 318 C. proc. civ., arătând că instanța a

săvârșit o eroare materială constând într-o motivare „pentru un litigiu de

despăgubiri bănești”, când obiectul litigiului se referea la revendicare și că

în „aprecierea probelor în contra prezumției legale absolute de proprietate ce

operează în favoarea” sa, „în baza dispozițiilor legii și a puterii lucrului

judecat” instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 1199 și urm. C.

civ. A arătat că transferul cu titlu gratuit al magazinului s-a făcut conform

Legii nr. 15/1990 în baza a două hotărâri de guvern, astfel încât „transformarea

dreptului de administrare directă în drept de proprietate este probat în

temeiul legilor în vigoare și a prezumțiilor legale instituite în favoarea (...)”

sa., instanța trebuind să analizeze aplicarea legii nu să reaprecieze probele.

Contestația

în anulare nu este fondată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Conform art.

317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Analizând

motivul invocat în temeiul textului legal precitat, Înalta Curte constată că

acesta nu are suport legal întrucât procedura de chemare în judecată a

recurentei, contestatoare în litigiul de față, a fost legal îndeplinită,

recurenta fiind prezentă la judecata litigiului prin avocat I.M., care a pus

concluzii în cauză.

În ceea ce

privește motivul invocat în temeiul art. 318 C. proc. civ. se constată că nici

acesta nu este fondat deoarece greșeala la care face referire contestatoarea nu

poate fi încadrată în greșelile prevăzute de textul de lege precitat,

contestatoarea referindu-se la o greșeală de fond, de apreciere și de

interpretare care vizează greșelile de judecată.

Textul art.

318 C. proc. civ. vizează acele erori de fapt, involuntare realizate prin confundarea

unor elemente importante sau date aflate la dosar.

Or,

contestatoarea, când a motivat contestația nu a invocat erori de fapt

involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau date aflate

la dosar ci, a avut în vedere judecata greșită a instanței cu privire la

transferul dreptului de proprietate, neaplicarea legii și ignorarea prezumției

legale în judecata acțiunii în revendicare, toate aceste susțineri referindu-se

la greșeli de judecată, astfel că nefiind îndeplinite condițiile cerute de art.

318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G.R.B.G. SRL împotriva

deciziei nr. 3951 din 06 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.