ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2012

Asupra

contestației în anulare de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin

sentința arbitrală nr. 102 din 7 septembrie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial

de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, s-a admis

acțiunea precizată formulată de reclamanta SC I.Z.M. SRL Timișoara împotriva

pârâtei SC S.A. SRL BUCUREȘTI cu consecința obligării acesteia la plata sumei

de 504.718,38 lei cu titlu de preț marfă livrată și neachitată, 494.121,25 lei

reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 22 iulie 2009

și 12.542,54 lei taxă arbitrală și 8.000 lei onorariu avocat, către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție

tribunalul arbitral a reținut că între părți s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3 din 9 ianuarie 2008 prin care reclamanta s-a obligat să

vândă pârâtei materiale de construcții pentru prețul de 504.718,38 lei ce urma

să fie achitat în termen de 7 zile de la semnarea și acceptarea la plată de

către pârâtă.

Deși reclamanta și-a îndeplinit

întocmai obligațiile contractuale asumate, pârâta nu a achitat prețul convenit

astfel că acțiunea a fost admisă potrivit art. 3 din contract, raportat la art.

1362 C. civ., în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii mărfurilor

precum și a penalităților de întârziere datorate potrivit clauzei penale

stipulate la art. 17 din contract”.

Totodată, s-a arătat în considerentele

hotărârii tribunalului arbitral, că reclamanta și-a schimbat denumirea ca

urmare a procedurii de fuziune prin absorbție, conform înscrisurilor depuse la

dosar, motiv pentru care a admis acțiunea precizată formulată în acest sens de

reclamantă.

Prin hotărârea nr. 10 din 1 aprilie

2010 pronunțată în dosar nr. 1145/59/2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, s-a respins acțiunea în anulare precizată formulată de reclamanta

SC S.A. SRL împotriva sentinței arbitrale, s-a luat act de renunțarea

reclamantei la soluționarea capătului unu din acțiunea introductivă având ca

obiect suspendarea executării hotărârii arbitrale precum și de renunțarea la

judecata excepției ridicate la punctul I din acțiunea introductivă referitoare

la excepția necompetenței materiale a tribunalului arbitral și anularea

încheierii de ședință din 6 iulie 2009 .

Totodată, s-a respins cererea pârâtei

SC I.Z.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta SC S.A. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate Înalta Curte a constatat că este nefondat.

Raportat la temeiul de drept invocat

respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că în mod

corect s-a reținut prin hotărârea recurată că excepția nulității hotărârii adunării

generale extraordinare a acționarilor și respectiv a fuziunii societății

reclamante, pot fi analizate doar în cadrul procesual și după regulile

stabilite de dispozițiile imperative cuprinse în art. 132, art. 250 și art. 251

din Legea nr. 31/1990 și nu pot fi valorificate pe cale incidentală în

prezentul litigiu.

Prin urmare, Curtea a constatat că

sunt nefondate motivele de recurs invocate de pârâtă întrucât curtea de apel a

motivat în fapt și drept, în conformitate cu art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea

pronunțată și a aplicat corect dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.,

soluționând corespunzător și excepțiile invocate în cauză, astfel că nu sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În privința motivului prevăzut de art.

304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este doar invocat, fără

o dezvoltare corespunzătoare astfel că examinarea acestuia nu este posibilă.

Totodată, s-a constatat că motivul de

recurs invocat ulterior, respectiv încălcarea art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005

nu este fondat întrucât la fel ca și celelalte excepții vizează o cauză de

nulitate absolută a hotărârii generale extraordinare a acționarilor, derivată

din lipsa formei autentice a acesteia. Astfel cum s-a menționat deja în cadrul

procesual reglementat de prevederile art. 364 C. proc. civ. criticile trebuie

să vizeze hotărârea arbitrală și respectiv aceea pronunțată de instanță în

acțiunea în anulare și nu motive care pot fi invocate în conformitate cu

regulile stabilite de un alt act normativ în speță Legea nr. 31/1990.

În consecință, prin decizia nr. 153

din data de 18 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a respins ca nefondat recursul pârâtei.

La data de 28 aprilie 2011, a formulat

contestație în anulare pârâta SC S.A. SRL CORBEANCA, în temeiul motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea contestației, rejudecarea recursului în limita motivului de recurs

omis.

Prin criticile invocate s-a susținut

că instanța de recurs nu a analizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 17 C. proc. civ. și

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În continuare, a arătat că acest

temei juridic al motivului de recurs omis de către instanță, a fost ridicat în

condițiile în care acțiunea în anulare formulată de pârâtă, a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu privire la încălcarea prin

hotărârea de arbitraj a unor dispoziții imperative ale legii referitoare la

prorogarea calității procesuale active, de la societatea a cărei personalitate

juridică a încetat prin procesul fuziunii.

Contestatoarea a arătat că art. 132

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea oricărei persoane

interesate de a formula motive de nulitate absolută, pe calea excepției, iar nu

pe calea unei acțiuni directe.

În susținerea acestei posibilități,

contestatoarea a invocat și dispozițiile art. 17 C. proc. civ., care instituie

posibilitatea pentru instanța care judecă cererea principală, de a judeca

cererile incidentale și accesorii.

În

raport de aceste considerente, a arătat că nulitatea absolută a unei hotărâri

A.G.A. poate fi invocată și pe cale de excepție de către partea interesată,

chiar într-un litigiu având alt obiect.

În

finalul cererii, contestatoarea a susținut în esență că sunt îndeplinite

cerințele pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.

Contestația

în anulare este nefondată pentru următoarele considerente :

Contestația în anulare este o cale de

atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile

expres prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

În

speță, motivele invocate au ca temei juridic art. 318 alin. (1) teza a II-a

care se referă la neexaminarea unui motiv de recurs, acestea vizând modul în

care instanța de recurs a omis să analizeze motivele de nulitate absolută a

întregii operațiuni de fuziune și verificarea prorogării legale a calității procesuale

active.

Din

considerentele deciziei rezultă că instanța de recurs a examinat criticile

invocate de recurent privind excepția nulității acțiunii în anulare, precum și

fuziunea societății reclamante, statuând, în mod corect că acestea nu vizează direct

hotărârea arbitrală și raportul juridic dedus judecății, nefiind incident

motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Deși

contestatoarea a invocat că instanța nu s-ar fi pronunțat pe acest motiv de

recurs, în realitate își manifestă nemulțumirea de faptul că instanța nu a

împărtășit punctul său de vedere în ceea ce privește interpretarea criticilor

sale.

De

altfel, pretinsul motiv invocat de recurent care nu ar fi fost analizat de

instanța de recurs, reprezintă în realitate argumente aduse în sprijinul

motivelor propriu zise invocate de aceasta și care au fost examinate în decizia

contestată.

Față

de considerentele reținute, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318

teza a II-a C. proc. civ. și urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare formulată de SC S.A. SRL CORBEANCA împotriva deciziei nr. 153 din 18

ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă

contestatoarea SC S.A. SRL CORBEANCA

la plata sumei de 5967 lei, cheltuieli de judecată în

favoarea intimatei SC

I.Z.M.

SRL TIMIȘOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.