ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1123/2012

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC G.R.B.G.

SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă,

a chemat în judecată pe pârâții SC P.C. SA și SC A.I. SA, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța sa se

constate nulitatea absolută a Protocolului

1706 încheiat la data de 09 aprilie 2006 în te

meiul

H.G. nr.

391/1995

între

SC P.C. SA și SC C. SA Bacău (devenită ulterior prin fuziune, SC A.I. SA) în

privința imobilului spațiu comercial compus din construcție în suprafață de 500

mp situat în București, sector 1 - Complex Av

iației,

fost centru de carne nr. 114,

pentru lipsa obiectului, cauza ilicita si frauda la lege

.

La data de 24

septembrie 2009, reclamanta și-a modificat și completat acțiunea introductivă,

solicitând constatarea Protocolului nr. 1706 din 9 aprilie 1996 și nu din 2006,

cum în mod eronat s-a redactat acțiunea și totodată solicitând și constatarea

nulității absolute și a celor 3 anexe ale Protocolului.

La data de 19 iunie

2009, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constatarea

nulității absolute a unui act juridic ce prevede un transfer cu titlu gratuit

și în consecința nu se impune a timbra la valoare iar valoarea estimativă a imobilului

este de 500001 lei.

P

rin

încheierea din

data 19

iunie

2009 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea

spre competentă soluționare Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București,

reținându-se caracterul comercial al litigiului.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prezentul

litigiu are ca obiect anularea unui protocol încheiat la data de 09 aprilie 2006

între societăți comerciale cu privire la un spațiu comercial compus din

construcție, destinația și funcționalitatea acestui imobil nefiind contestată

de nici una dintre părțile litigante.

Or, dispozițiile art. 4 C. com. instituie o prezumție de comercialitate

vizând toate obligațiile asumate de comercianți, prezumție care nu poate fi

înlăturată decât prin dovada că actul încheiat este străin comerțului, iar în

speță actul a fost perfectat tocmai avându-se în vedere destinația bunului imobil,

parte a fondului de comerț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a VI a Comercială a

Tribunalului București la data de 23 septembrie 2009 sub nr. 37344/3/2009 iar

prin încheierea din data de 17 noiembrie 2009 s-a dispus scoaterea de pe rolul

secției comerciale și înaintarea dosarului secției civile a Tribunalului

București, având în vedere că acțiunea în constatarea nulității unui act

juridic nu se înscrie în categoria faptelor de comerț obiective, iar într-o

cauză similară Î.C.C.J. a constatat caracterul civil al cauzei.

Prin sentința civilă

nr. 1767 din 19 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes și lipsei calității

procesuale active și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC

G.R.B.G. SRL.

Pârâta

SC P.C. SA a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 1767 din 19

noiembrie 2010 arătând că deși în considerente s-a menționat obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC P.C. SA în

cuantum de 8000 lei, instanța a omis inserarea expresă în cuprinsul

dispozitivului a acestei obligații.

Tribunalul

a calificat această o cerere, ca fiind o cerere de îndreptare a erorii

materiale, iar prin încheierea din data de 8 aprilie 2011 a admis cererea și a

dispus înlăturarea omisiunii vădite cuprinsă în dispozitivul sentinței civile

nr. 1767 din 19 noiembrie 2010, în sensul că se va consemna în mod corect

„obligă reclamanta la plata către pârâta SC P.C. SA a sumei de 8000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată”.

Apelul

declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva

sentinței civilie nr.

1767 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a

fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia

civilă nr. 696 A din 8 septembrie 2011 când a fost a

nulată sentința

atacată și a fost trimisă cauza pentru competentă soluționare în primă instanță

Tribunalului București, secția comercială.

În

argumentarea acestei decizii instanța de apel

analizând natura

litigiului dedus judecății, a reținut că obiectul cererii îl reprezintă

constatarea nulității absolute a unui protocol și a anexelor acestuia,

încheiate între doua societăți comerciale, cu privire la un imobil - spațiu

comercial.

În raport

cu acest obiect, instanța de apel a constatat că prezentul litigiu are caracter

comercial, apreciind că în determinarea raporturilor circumscrise sferei

comercialului, art. 4 C. com. dispune, în continuarea enumerării cuprinse in

art. 3 relativ la actele juridice si operațiunile considerate fapte de comerț

obiective, că: „se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț, celelalte

contracte si obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau

dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Prin urmare, pe lângă

faptele de comerț obiective, a căror comercialitate este independentă de

calitatea persoanei ce le săvârșește, Codul Comercial reglementează în art. 4

și faptele de comerț subiective, ce dobândesc caracter comercial datorită

calității de comerciant a persoanei ce le săvârșește.

Prezumția de

comercialitate instituită este înlăturată doar în acele două cazuri menționate,

respectiv dacă nu rezultă contrariul din însuși actul și dacă actul este de

natură civilă, situații care însă nu se regăsesc în speță.

Astfel, protocolul a

cărui nulitate absolută se solicită are ca obiect un imobil - spațiu comercial,

parte a fondului de comerț, la încheierea actului avându-se în vedere tocmai

această destinație a imobilului, astfel că nu se poate considera că actul este

străin de activitatea comercială.

Împotriva

acestei decizii pârâta SC P.C. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului invocat recurenta a arătat că instanța de apel în mod greșit a admis

excepția necompetenței materiale funcționale a instanței de fond întrucât

pentru a califica natura unei cauze ca fiind comercială, criteriile care

trebuie luate în considerare sunt cele reglementate de art. 3 și art. 4 C. com.

care definesc faptele obiective de comerț și obligațiuni ale unui comerciant

dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul

încheiat.

Totodată recurenta

susține că în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că în speță sunt

incidente dispozițiile art. 4 C. com., în sensul că acțiunii de față i se

aplică o prezumție de comercialitate instituită de aceste dispoziții legale.

În opinia recurentei

acest argument este greșit în condițiile în care, acțiunea în nulitatea unui

act juridic este întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 644-645 și art. 966 C.

civ. prin funcția sa esențială este un act eminamente civil, independent de

persoana care o promovează, iar prezumția de comercialitate este înlăturată.

Mai mult decât atât,

susține recurenta, Protocolul 1706 din 9 aprilie 2006 a cărui nulitate se

invocă a fost încheiat în executarea H.G. 391/1995, astfel încât nu reprezintă

un fapt de comerț, un contract sau o obligațiune comercială la care se referă

art. 4 C. com.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei Curții de Apel București pentru soluționarea pe fond a apelului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă SC G.R.B.G. SRL, răspunzând motivelor

invocate de recurenta pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata – pârâtă SC A.I.

SA prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 304

alin. 1 pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din perspectiva

acestui motiv recurenta a susținut că instanța de apel în mod greșit a admis

excepția materială funcțională a instanței de fond.

Critica este fondată.

Astfel, excepția

necompetenței materiale a instanței civile nu mai putea fi invocată de către

instanța de apel având în vedere că problema competenței funcționale în

prezenta cauză a fost tranșată prin încheierea din 17 noiembrie 2009 de către

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, – rămasă irevocabilă prin

nerecurare, când s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, natura civilă a

litigiului și ca fiind de competența Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

Totodată având în

vedere că normele de competență funcțională sunt norme de ordine privată, prin

care sunt ocrotite interesele particulare, instanța, din oficiu, nu poate

invoca o asemenea excepție ci numai de părți prin întâmpinare, iar dacă

întâmpinarea nu este obligatorie, până la prima de zi de înfățișare.

În speța de față,

numai partea interesată, respectiv pârâta SC P.C. SA, avea o astfel de

posibilitate și, față de împrejurarea că aceasta nu a invocat excepția de

necompetență funcțională a Secției civile a Tribunalului București, această

instanță a fost investită în mod definitiv cu soluționarea cauzei.

Așa fiind, întrucât

competența funcțională a instanței de fond a fost analizată cu autoritate de

lucru judecat exclusiv în raport de obiectul actului juridic dedus judecății,

stabilindu-se astfel natura pur civilă a cauzei, nu se mai impune analiza celorlalte

motive de recurs.

Pentru

aceste considerente și având în vedere și practica judiciară în această

materie, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., va

admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC P.C. SA împotriva deciziei civile nr. 696 A din 8

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 martie

2012.