ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6774/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 364 din 10

martie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul G.G., la 8 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A computat prevenția inculpatului de

la 6 februarie 2002 la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000

a confiscat 0,8 grame heroină și 6 comprimate de metadonă precum și suma de

5.100.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că inculpatul recurent împreună cu fratele lui G.F. și el condamnat în

cauză s-au ocupat cu traficul de droguri fiind în același timp și consumatori.

La 25 ianuarie 2002, organele de

poliție l-au surprins pe I.V.P. în timp ce părăsea blocul având asupra lui 0,09

grame heroină. Acesta a declarat că a cumpărat heroina cu 150.000 lei de la

inculpatul G.G. poreclit P. Cele declarate de I.V.P. au fost confirmate și de

martorii C.A. și K.Șt. care îl însoțeau.

În consecință, după obținerea

autorizației organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la

adresa indicată de martori unde l-au găsit pe G.F. asupra căruia s-au găsit 11 punguțe

din material plastic în care se găsea pulbere de culoare maronie (heroină).

În apartament s-au mai găsit 12

comprimate de metadonă.

Martorii B.N. și G.C., vecini cu

apartamentul inculpaților au declarat că se aprovizionează cu droguri pentru

consum propriu de la G.G. și G.F. la prețuri cuprinse între 25.000 lei și

150.000 lei doza.

Inculpatul G.G. a recunoscut faptele

în cursul urmăririi penale, dar le-a negat la cercetarea judecătorească.

S-a motivat că starea de fapt

reținută este probată cu procesul verbal de percheziție de la locuința

inculpaților și declarațiile martorilor K.Șt., M.A., B.N., P.D., G.C., I.T., C.A.

și I.V.P. din care rezultă că au cumpărat adeseori droguri de la inculpatul G.G.

și fratele lui G.F.

Prin decizia penală nr. 567 din 27

iulie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților G.F. și G.G.

Împotriva deciziei au declarat

recursuri ambii inculpați.

La termenul din 21 octombrie 2005

inculpatul G.F. și-a retras recursul.

În recursul inculpatului G.G. acesta

critică hotărârea de fond și decizia din apel ca fiind nule întrucât lipsește

încheierea din ședința de judecată de la 7 octombrie 2003 în cursul căreia au

fost ascultați inculpații. Prin urmare cere casarea hotărârilor și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A mai susținut că n-a comis faptele

ce i se rețin în sarcină și a cerut achitarea iar în subsidiar reducerea

pedepsei.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Examinând încheierea din dosarul

tribunalului, Curtea constată că pe versoul paginii aceasta poartă mențiunea:

„Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003”. În cuprinsul încheierii

se reține că în cursul ședinței au fost ascultați inculpații. Într-adevăr, din

examinarea declarațiilor inculpaților rezultă că audierea a avut loc la 7

octombrie 2003.

Chiar dacă pe fața paginii

încheierii este trecută mențiunea 11 septembrie, cu siguranță că aceasta este o

vădită eroare materială, încheierea din 11 septembrie aflându-se la pagina 43

din dosar.

Pe de altă parte, examinând actele

dosarului, Curtea reține că instanțele de fond și apel au reținut o corectă

situație de fapt în baza probelor pe care le-au și analizat, încadrarea

juridică fiind legală și temeinică.

Nici critica referitoare la pedeapsă

nu este întemeiată.

Instanțele au făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor referitoare la criteriile de individualizare a

pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., au avut în vedere limitele pedepsei

prevăzute de legea specială, pericolul social al faptelor și făptuitorului dar

și împrejurările care atenuează răspunderea penală a inculpatului astfel că

pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă.

O și mai accentuată reducere ar

îndepărta pedeapsa de la scopul ei așa cum este prevăzut la art. 52 C. pen.

Examinând cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că nu există alte motive de casare care ar

trebui luate în considerare din oficiu.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G.G.,

va computa prevenția din durata pedepsei și-l va obliga la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 567/ A din 27 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 2 decembrie

2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

decembrie 2005.