ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6774/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 364 din 10 martie 2005, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul G.G., la 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. A computat prevenția inculpatului de la 6 februarie 2002 la zi și a menținut starea de arest a acestuia. Conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,8 grame heroină și 6 comprimate de metadonă precum și suma de 5.100.000 lei. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul recurent împreună cu fratele lui G.F. și el condamnat în cauză s-au ocupat cu traficul de droguri fiind în același timp și consumatori. La 25 ianuarie 2002, organele de poliție l-au surprins pe I.V.P. în timp ce părăsea blocul având asupra lui 0,09 grame heroină. Acesta a declarat că a cumpărat heroina cu 150.000 lei de la inculpatul G.G. poreclit P. Cele declarate de I.V.P. au fost confirmate și de martorii C.A. și K.Șt. care îl însoțeau. În consecință, după obținerea autorizației organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară la adresa indicată de martori unde l-au găsit pe G.F. asupra căruia s-au găsit 11 punguțe din material plastic în care se găsea pulbere de culoare maronie (heroină).

În apartament s-au mai găsit 12 comprimate de metadonă. Martorii B.N. și G.C., vecini cu apartamentul inculpaților au declarat că se aprovizionează cu droguri pentru consum propriu de la G.G. și G.F. la prețuri cuprinse între 25.000 lei și 150.000 lei doza. Inculpatul G.G. a recunoscut faptele în cursul urmăririi penale, dar le-a negat la cercetarea judecătorească. S-a motivat că starea de fapt reținută este probată cu procesul verbal de percheziție de la locuința inculpaților și declarațiile martorilor K.Șt., M.A., B.N., P.D., G.C., I.T., C.A. și I.V.P. din care rezultă că au cumpărat adeseori droguri de la inculpatul G.G. și fratele lui G.F. Prin decizia penală nr. 567 din 27 iulie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților G.F.

și G.G. Împotriva deciziei au declarat recursuri ambii inculpați. La termenul din 21 octombrie 2005 inculpatul G.F. și-a retras recursul. În recursul inculpatului G.G. acesta critică hotărârea de fond și decizia din apel ca fiind nule întrucât lipsește încheierea din ședința de judecată de la 7 octombrie 2003 în cursul căreia au fost ascultați inculpații. Prin urmare cere casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A mai susținut că n-a comis faptele ce i se rețin în sarcină și a cerut achitarea iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul inculpatului nu este fondat. Examinând încheierea din dosarul tribunalului, Curtea constată că pe versoul paginii aceasta poartă mențiunea: „Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003”.

În cuprinsul încheierii se reține că în cursul ședinței au fost ascultați inculpații. Într-adevăr, din examinarea declarațiilor inculpaților rezultă că audierea a avut loc la 7 octombrie 2003. Chiar dacă pe fața paginii încheierii este trecută mențiunea 11 septembrie, cu siguranță că aceasta este o vădită eroare materială, încheierea din 11 septembrie aflându-se la pagina 43 din dosar. Pe de altă parte, examinând actele dosarului, Curtea reține că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt în baza probelor pe care le-au și analizat, încadrarea juridică fiind legală și temeinică. Nici critica referitoare la pedeapsă nu este întemeiată.

Instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la criteriile de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., au avut în vedere limitele pedepsei prevăzute de legea specială, pericolul social al faptelor și făptuitorului dar și împrejurările care atenuează răspunderea penală a inculpatului astfel că pedeapsa a fost coborâtă sub limita minimă. O și mai accentuată reducere ar îndepărta pedeapsa de la scopul ei așa cum este prevăzut la art. 52 C. pen. Examinând cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu există alte motive de casare care ar trebui luate în considerare din oficiu. Așa fiind, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G.G., va computa prevenția din durata pedepsei și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 567/ A din 27 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 2 decembrie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2005.