ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2997/2012

HOTĂRÂRE
25.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2997/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 782/F din data de 14

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) din C.

proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 7 ani.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară obligatorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

Conform art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a constatat ca drogurile ce au format obiectul infracțiunii deduse judecății,

respectiv 0,24 gr. heroină au fost consumate în procesul analizelor de

laborator.

S-a confiscat de la

inculpat suma de 120 RON obținută în urma traficării drogurilor, sumă ce a fost

ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia prinderii în flagrant a

inculpatului.

Inculpatul a fost

obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință

penală Tribunalul București a reținut următoarele:

În data de 01 iunie

2005 martorul denunțător N.M.C., în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000 a

formulat un denunț fată de inculpatului I.N., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Astfel, pentru

prinderea în flagrant a inculpatului au fost desfășurate mai multe activități

procedurale, respectiv s-a procedat la înscrierea sumei de 120 RON, compusă

dintr-o bancnotă de 50 RON, șase bancnote a 10 RON și două bancnote a 5 RON, la

percheziția corporală a martorului denunțător, ocazie cu care nu au fost găsite

droguri sau sume de bani, după care i-au înmânat acestuia suma de bani

menționată mai sus.

În momentul imediat

următor martorul denunțător, în prezența lucrătorilor de poliție l-a apelat

telefonic pe inculpatul I.N. căruia i-a cerut 4 (patru) doze de heroină.

Inculpatul a fost de acord și a stabilit să se întâlnească cu martorul

denunțător în zona P.D.

Astfel, martorul

denunțător s-a deplasat la locul stabilit de inculpat, unde s-a întâlnit cu

acesta și în timp ce mergeau pe b-dul I.M. au efectuat tranzacția, respectiv

martorul denunțător a înmânat inculpatului suma de 120 RON, dar acesta i-a

remis 4 (patru) doze de heroină. Conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 2 iunie 2005 proba înaintată conținea cantitatea de

0,24 gr. heroină, probă care a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

După efectuarea

tranzacției cei doi s-au despărțit, martorul denunțător s-a deplasat în locul

în care îl așteptau lucrătorii de poliție, cărora le-a predat dozele de heroină

cumpărate în modalitatea expusă mai sus.

În continuare

organele de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului I.N., asupra lui

găsindu-se suma de 120 RON, a căror serii corespundeau cu cele consemnate în

procesul-verbal.

Concomitent cu aceste

activități, în baza autorizației din 1 iunie 2005 emisă de Tribunalul

București, organele de poliție au descins la locuința inculpatului I.N., unde,

în urma efectuării percheziției domiciliare, în camera folosită de acesta și

concubina sa, martora B.M.E., au fost găsite două tuburi din plastic alb, în

care se aflau un număr de 26 pungulițe din material plastic de culoare albă ce

conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie, respectiv 25 pungulițe

din material plastic care conțineau o substanță pulverulentă de culoare

maronie, precum și un număr de 37 comprimate de culoare albă.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 2 iunie 2005 a rezultat că probele înaintate

în cauză sunt constituite din 1,42 gr. heroină, 1,55 gr. heroină, un număr de

35 comprimate metadonă și un număr de 2 comprimate diazepam.

Cantitățile de 2,57

gr. heroină, și 20 comprimate metadonă rămase după efectuarea analizelor de

laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte.

Întrucât din probele

administrate în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine scopul deținerii

acestor droguri, scop determinant în stabilirea încadrării juridice a faptei

s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală în vederea continuării

cercetărilor față de inculpatul I.N. și B.M.E.

După prinderea în

flagrant, inculpatul I.N. a înscenat colaborarea cu organele de anchetă în

vederea beneficierii de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în scopul

sustragerii de la urmărirea penală.

Astfel, în aceiași zi

acesta a formulat un denunț cu privire la numitul "R.", de la care se

aproviziona cu heroină, Dosar înregistrat sub nr. 2157/D/P/2005, denunț care nu

s-a mai concretizat, întrucât inculpatul I.N. a reușit să fugă și s-a sustras

urmăririi penale.

Deși au fost efectuate

investigații nu s-a putut stabili locul în care s-a ascuns, fapt pentru care

acesta a fost dat în urmărire generală.

Din probele

administrate instanța, a constatat că sunt dovedite atât existența faptei cu

caracter penal, cât și vinovăția inculpatului I.N. în săvârșirea acesteia,

având relevanță sub aspect probator procesul-verbal de prindere în flagrant,

din care a reieșit că inculpatul a fost observat de către lucrătorii de poliție

în timp ce realiza un schimb cu martorul denunțător, iar după imobilizare

asupra sa a fost găsita suma de 120 RON, formată din bancnote ale căror serii

corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal de înscriere; declarația

martorului denunțător N.M.C. și cea a martorului asistent l.O., precum și

declarația de recunoaștere a inculpatului I.N.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul I.N. care solicită o nouă

reindividualizare a pedepsei, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor

personale, atâta vreme cât inculpatul a recunoscut și regretat fapta.

Prin Decizia penală

nr. 66/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel București a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul I.N. împotriva Sentinței penale nr. 782 din 14

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit bine situația

de fapt și a reținut vinovăția inculpatului și s-a făcut o corectă

individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a

pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen.

Odată cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în condițiile în care

inculpatul este în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Astfel, s-a

considerat că nu se mai poate impune față de gravitatea faptei și pericolul

social al acesteia, o reducere majoră a pedepsei, iar modalitatea de executare

a acesteia corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor

prevăzută de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei

penale și rejudecând să se reducă pedeapsa aplicată .

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru cele ce urmează:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 72 C.

pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte constată

că în cauză s-a făcut de către instanțele de fond și de apel o interpretare

judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora,

reținându-se corect situația de fapt, vinovăția inculpatului cât și încadrarea

juridică a faptelor penale săvârșite.

În recursul declarat,

inculpatul solicită reindividualizarea pedepsei întrucât a recunoscut și

regretat fapta, împrejurare față de care instanțele de fond și de prim control

judiciar ar fi trebui să rețină în favoarea sa și circumstanțe atenuante

legale, iar cuantumul pedepsei să coboare sub minimul de 3 ani închisoare.

Înalta Curte retine

că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un

mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol

preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv

trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la

faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

Prin urmare,

pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare,

trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea

respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale.

Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama

atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele

referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte

putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe

care pedeapsa este chemată să-l reeduce.

Sub acest aspect,

Înalta Curte constată că elementele legate de fapta și persoana inculpatului au

fost corect valorificate de instanțele anterioare în procesul de

individualizare a sancțiunii penale. Se reține că inculpatul a comis fapta în

stare de recidivă postexecutorie, împrejurare care este în măsură să atragă o

agravare a răspunderii penale și nicidecum o atenuare, având în vedere faptul

că, prin sancțiunea aplicată anterior, scopul pedepsei preventiv educativ nu a

fost atins, dată fiind atitudinea inculpatului care a perseverat în comiterea

de infracțiuni.

Totodată se constată

faptul că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

pen. astfel că, solicitarea acestuia de a se reține și circumstanța atenuantă,

prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. nu este justificată, neputându-se acorda o

dublă valență aceleiași împrejurări de fapt.

La stabilirea modalității

de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura și

împrejurările comiterii faptei, cât și gradul de pericol social al acesteia,

astfel că, în opinia Înaltei Curți, în raport de aceste criterii, numai

executarea pedepsei în regim de detenție asigură realizarea scopului preventiv

educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., dând

posibilitatea inculpatului de a-și schimba atitudinea în raport de valorile

sociale ocrotite de norma penală.

Prin urmare, sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către

recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte, apreciind că, în speță

s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare invocat în susținerea recursului.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr.

66/A din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Constată că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-08-01
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2494/2012
rea acestei pedepse alăturat celei aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C
ÎCCJ 2012-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2012
ă și rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat inculpatul A.F.T.
ÎCCJ 2012-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1099/2012
Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
ÎCCJ 2012-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2279/2012
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 862/F din 9 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a II-a penală, printre alții, a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/20
ÎCCJ 2012-05-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1410/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 735 din 25 octombrie 2011 a Tribunalul București, secția a ll-a penală, inculpatul A.D.M., a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închiso
Sursă