ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2997/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2997/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 782/F din data de 14
noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) din C.
proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.N., la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În baza art. 65 C.
pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară obligatorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe
o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
Conform art. 71 C.
pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
S-a constatat că
inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000
s-a constatat ca drogurile ce au format obiectul infracțiunii deduse judecății,
respectiv 0,24 gr. heroină au fost consumate în procesul analizelor de
laborator.
S-a confiscat de la
inculpat suma de 120 RON obținută în urma traficării drogurilor, sumă ce a fost
ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia prinderii în flagrant a
inculpatului.
Inculpatul a fost
obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință
penală Tribunalul București a reținut următoarele:
În data de 01 iunie
2005 martorul denunțător N.M.C., în temeiul art. 15 din Legea nr. 143/2000 a
formulat un denunț fată de inculpatului I.N., sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Astfel, pentru
prinderea în flagrant a inculpatului au fost desfășurate mai multe activități
procedurale, respectiv s-a procedat la înscrierea sumei de 120 RON, compusă
dintr-o bancnotă de 50 RON, șase bancnote a 10 RON și două bancnote a 5 RON, la
percheziția corporală a martorului denunțător, ocazie cu care nu au fost găsite
droguri sau sume de bani, după care i-au înmânat acestuia suma de bani
menționată mai sus.
În momentul imediat
următor martorul denunțător, în prezența lucrătorilor de poliție l-a apelat
telefonic pe inculpatul I.N. căruia i-a cerut 4 (patru) doze de heroină.
Inculpatul a fost de acord și a stabilit să se întâlnească cu martorul
denunțător în zona P.D.
Astfel, martorul
denunțător s-a deplasat la locul stabilit de inculpat, unde s-a întâlnit cu
acesta și în timp ce mergeau pe b-dul I.M. au efectuat tranzacția, respectiv
martorul denunțător a înmânat inculpatului suma de 120 RON, dar acesta i-a
remis 4 (patru) doze de heroină. Conform raportului de constatare
tehnico-științifică din 2 iunie 2005 proba înaintată conținea cantitatea de
0,24 gr. heroină, probă care a fost consumată în procesul analizelor de
laborator.
După efectuarea
tranzacției cei doi s-au despărțit, martorul denunțător s-a deplasat în locul
în care îl așteptau lucrătorii de poliție, cărora le-a predat dozele de heroină
cumpărate în modalitatea expusă mai sus.
În continuare
organele de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului I.N., asupra lui
găsindu-se suma de 120 RON, a căror serii corespundeau cu cele consemnate în
procesul-verbal.
Concomitent cu aceste
activități, în baza autorizației din 1 iunie 2005 emisă de Tribunalul
București, organele de poliție au descins la locuința inculpatului I.N., unde,
în urma efectuării percheziției domiciliare, în camera folosită de acesta și
concubina sa, martora B.M.E., au fost găsite două tuburi din plastic alb, în
care se aflau un număr de 26 pungulițe din material plastic de culoare albă ce
conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie, respectiv 25 pungulițe
din material plastic care conțineau o substanță pulverulentă de culoare
maronie, precum și un număr de 37 comprimate de culoare albă.
Din raportul de
constatare tehnico-științifică din 2 iunie 2005 a rezultat că probele înaintate
în cauză sunt constituite din 1,42 gr. heroină, 1,55 gr. heroină, un număr de
35 comprimate metadonă și un număr de 2 comprimate diazepam.
Cantitățile de 2,57
gr. heroină, și 20 comprimate metadonă rămase după efectuarea analizelor de
laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte.
Întrucât din probele
administrate în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine scopul deținerii
acestor droguri, scop determinant în stabilirea încadrării juridice a faptei
s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală în vederea continuării
cercetărilor față de inculpatul I.N. și B.M.E.
După prinderea în
flagrant, inculpatul I.N. a înscenat colaborarea cu organele de anchetă în
vederea beneficierii de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în scopul
sustragerii de la urmărirea penală.
Astfel, în aceiași zi
acesta a formulat un denunț cu privire la numitul "R.", de la care se
aproviziona cu heroină, Dosar înregistrat sub nr. 2157/D/P/2005, denunț care nu
s-a mai concretizat, întrucât inculpatul I.N. a reușit să fugă și s-a sustras
urmăririi penale.
Deși au fost efectuate
investigații nu s-a putut stabili locul în care s-a ascuns, fapt pentru care
acesta a fost dat în urmărire generală.
Din probele
administrate instanța, a constatat că sunt dovedite atât existența faptei cu
caracter penal, cât și vinovăția inculpatului I.N. în săvârșirea acesteia,
având relevanță sub aspect probator procesul-verbal de prindere în flagrant,
din care a reieșit că inculpatul a fost observat de către lucrătorii de poliție
în timp ce realiza un schimb cu martorul denunțător, iar după imobilizare
asupra sa a fost găsita suma de 120 RON, formată din bancnote ale căror serii
corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal de înscriere; declarația
martorului denunțător N.M.C. și cea a martorului asistent l.O., precum și
declarația de recunoaștere a inculpatului I.N.
Împotriva acestei
sentințe penale a declarat apel inculpatul I.N. care solicită o nouă
reindividualizare a pedepsei, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor
personale, atâta vreme cât inculpatul a recunoscut și regretat fapta.
Prin Decizia penală
nr. 66/A din 2 martie 2012 Curtea de Apel București a respins ca nefondat
apelul declarat de inculpatul I.N. împotriva Sentinței penale nr. 782 din 14
noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit bine situația
de fapt și a reținut vinovăția inculpatului și s-a făcut o corectă
individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a
pedepselor prevăzută de art. 72 C. pen.
Odată cu aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. s-a făcut o reducere cu 1/3 a
pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în condițiile în care
inculpatul este în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
Astfel, s-a
considerat că nu se mai poate impune față de gravitatea faptei și pericolul
social al acesteia, o reducere majoră a pedepsei, iar modalitatea de executare
a acesteia corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor
prevăzută de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea deciziei
penale și rejudecând să se reducă pedeapsa aplicată .
Examinând recursul
prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării când s-au
aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Conform art. 72 C.
pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările
care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată
că în cauză s-a făcut de către instanțele de fond și de apel o interpretare
judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora,
reținându-se corect situația de fapt, vinovăția inculpatului cât și încadrarea
juridică a faptelor penale săvârșite.
În recursul declarat,
inculpatul solicită reindividualizarea pedepsei întrucât a recunoscut și
regretat fapta, împrejurare față de care instanțele de fond și de prim control
judiciar ar fi trebui să rețină în favoarea sa și circumstanțe atenuante
legale, iar cuantumul pedepsei să coboare sub minimul de 3 ani închisoare.
Înalta Curte retine
că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un
mijloc de constrângere dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol
preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv
trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la
faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.
Prin urmare,
pedeapsa, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare,
trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea
respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu comită fapte penale.
Astfel, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să țină seama
atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine, cât și de datele
referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte
putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe
care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Sub acest aspect,
Înalta Curte constată că elementele legate de fapta și persoana inculpatului au
fost corect valorificate de instanțele anterioare în procesul de
individualizare a sancțiunii penale. Se reține că inculpatul a comis fapta în
stare de recidivă postexecutorie, împrejurare care este în măsură să atragă o
agravare a răspunderii penale și nicidecum o atenuare, având în vedere faptul
că, prin sancțiunea aplicată anterior, scopul pedepsei preventiv educativ nu a
fost atins, dată fiind atitudinea inculpatului care a perseverat în comiterea
de infracțiuni.
Totodată se constată
faptul că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320
1
C. proc.
pen. astfel că, solicitarea acestuia de a se reține și circumstanța atenuantă,
prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. nu este justificată, neputându-se acorda o
dublă valență aceleiași împrejurări de fapt.
La stabilirea modalității
de executare trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului, natura și
împrejurările comiterii faptei, cât și gradul de pericol social al acesteia,
astfel că, în opinia Înaltei Curți, în raport de aceste criterii, numai
executarea pedepsei în regim de detenție asigură realizarea scopului preventiv
educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., dând
posibilitatea inculpatului de a-și schimba atitudinea în raport de valorile
sociale ocrotite de norma penală.
Prin urmare, sub
aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către
recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte, apreciind că, în speță
s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor
criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai
adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și
astfel aplicabilitatea cazul de casare invocat în susținerea recursului.
Pentru considerentele
arătate, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva Deciziei penale nr.
66/A din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
Constată că
inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 25 septembrie 2012.
Procesat de GGC - AS