ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1099/2012

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, din data de 27 septembrie 2010 (dosar nr. 285/D/P/2008), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților M.A.B. și G.C., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Prin sentința penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C la pedeapsa de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 2,57 g heroină. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat sumei de 400 lei. Potrivit art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: a) la data de 08 august 2007, colaboratorul „D.V.", sub supravegherea investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe strada, unde s-a întâlnit cu inculpații G.C. și M.A.B., data, locul și ora întâlnirii fiind stabilită de colaboratorul sub acoperire cu inculpații, telefonic. Colaboratorul i-a dat suma de 200 lei inculpatului M.A.B. care, la rândul său, i-a înmânat-o inculpatului G.C. După ce a primit banii, cel din urmă s-a deplasat în scara blocului D2 și s-a reîntors, în scurt timp, cu o doză de heroină pe care i-a remis-o colaboratorului sub acoperire.

Această faptă a fost stabilită pe baza declarațiilor de recunoaștere ale ambilor inculpați, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire, procesele verbale de percheziție corporală anterioare și ulterioare tranzacției efectuate asupra colaboratorului sub acoperire, și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 332770 din 09 august 2007 din care rezultă că proba - substanța remisă de inculpatul Giurgiu cu masa de 0,65 grame conține Heroină Cafeina și Paracetamol. b) la data de 10 august 2007, în cursul după amiezii, după stabilirea, în mod similar, a orei și locului de întâlnire, colaboratorul sub acoperire, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe Aleea Postăvarului unde s-a întâlnit cu ambii inculpați.

Suma a fost remisă direct inculpatului G.C. care în mod similar s-a deplasat în scara blocului și a revenit cu o doză de heroină. înainte de a remite colaboratorului, inculpatul M.A. a luat o parte din cantitatea de heroină, ca preț pentru intermediere. Această faptă a fost probată de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, procesele verbale de percheziție corporală și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 332819 din 16 august 2007 din care rezultă că substanța remisă colaboratorului conține 0,71 grame heroină și cofeină. c) la data de 17 august 2007, după ce a stabilit telefonic întâlnirea, colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul M.A.B. în aceeași zonă, unde i-a remis acestuia suma de 200 lei pentru o doză de heroină, după care inculpatul M.A.

s-a deplasat în scara blocului și a revenit cu o doză de heroină pe care i-a înmânat-o colaboratorului. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale colaboratorului și investigatorului sub acoperire, precum și cu concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 332872 din 21 august 2007 din care a rezultat că substanța remisă de inculpatul M. conține 0,71 grame heroină și cofeină. d) la data de 04 septembrie 2007, colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu ambii inculpați M.A.B. și G.C. în zona Titan, urcându-se în autoturismul Dacia Logan, cu număr de înmatriculare, în care aceștia se aflau, și împreună s-au deplasat pe Aleea P. Inculpatul G.C.

a coborât din autoturism și s-a deplasat în aceeași scară de bloc, revenind cu o doză de heroină pe care i-a înmânat-o inculpatului M.A. și acesta la rândul său a remis-o colaboratorului sub acoperire. Această faptă a rezultat din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 332872 din 21 august 2007 din care a rezultat că substanța înmânată de inculpatul M.A. către colaboratorul sub acoperire conține 0,70 grame heroină. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere natura și modalitatea comiterii infracțiunilor, împrejurarea că această activitate infracțională nu pare a fi singulară, precum și cantitatea de droguri vândută.

Totodată, s-a ținut seama de faptul că inculpații au făcut eforturi pentru a convinge organele judiciare cu privire la dorința lor de reintegrare in societate (inculpatul G.C. având contract de muncă, iar inculpatul M.A. depunând la dosar caracterizări favorabile), de cantitatea de droguri relativ mică traficată, apreciindu-se că se justifică reținerea, în favoarea ambilor inculpați, de circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen. Instanța a apreciat că aplicarea câte unei pedepse într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare inculpat, poate atinge atât scopul de exemplaritate, cât și de reeducare a pedepsei.

Cu privire la apărarea inculpaților, în sensul că ar fi fost provocați de colaboratorul sub acoperire, instanța de fond a reținut că aceasta este vădit lipsită de fundament, în condițiile în care actele materiale au fost repetate, o provocare succesivă fiind - în opinia instanței - la limita absurdului. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații G.C. și M.A.B. Ambii inculpați au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumurilor acestora printr-o deplină eficientizare a prevederilor art. 72 C. pen., cât și a celor prev. de art.52 C. pen.; de asemenea, ambii inculpați au solicitat aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. în susținerea motivelor scrise de apel, inculpatul M.A.B.

a arătat că, la stabilirea cuantumului pedepsei, trebuie avută in vedere atât personalitatea sa, cât și faptul că este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei, iar gradul de pericol social concret este unul relativ redus în raport atât de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, cât și de datele care caracterizează persoana acestuia. Inculpatul G.C. a arătat că nu intermedia vânzarea drogurilor pentru obținerea unui profit material, ci pentru a-și putea asigura doza necesară consumului propriu, „plata" fiind, in fapt, păstrarea unei cantități foarte reduse de droguri din cantitatea pentru care media cumpărarea. Mai arată inculpatul că, in prezent, urmează un program integrat de asistență a consumatorilor de droguri, iar o eventuală executare a pedepsei in regim de detenție ar conduce la diminuarea posibilității realei reinserții sociale.

Prin decizia penală nr. 192 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpații M.A.B. și G.C., a casat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaților de la câte 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare fiecare, reținând și dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare, pentru o durată de 8 ani ce reprezintă termen de încercare pentru fiecare.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul lor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (39 C. proc. pen. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților G.C. și M.A.B., în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

Astfel, din declarațiile de recunoaștere ale ambilor inculpați, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire, procesele verbale de percheziție corporală, anterioare și ulterioare tranzacțiilor efectuate, asupra colaboratorului sub acoperire, și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, reiese fără dubiu faptul că în datele de 08 august 2007, 10 august 2007, 17 august 2007 și 04 septembrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au intermediat vânzarea către colaboratorul cu nume de cod „D.V." a cantității totale de 2,77 grame heroină în amestec (0,65+0,71 +0,71 +0,70) pentru suma de 800 lei. Singurele aspecte în raport de care curtea de apel a apreciat ca întemeiate apelurile declarate de inculpați privesc modalitatea de executare, precum și cuantumurile pedepselor aplicate acestora, pe care le-a considerat ca fiind prea mari.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, se ține seama de mai multe criterii, respectiv de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol social generic al infracțiunii), de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în opinia instanței de apel, este adevărat că pericolul social generic al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc este unul ridicat (astfel cum o demonstrează pedeapsa cu închisoarea între 10 și 20 de ani stabilită de legiuitor), date fiind valorile sociale cărora le aduce atingere, însă - la stabilirea pedepsei - judecătorul trebuie să se raporteze și la gravitatea concretă a faptei, așa cum este conturată de modalitățile și împrejurările comiterii, de urmările produse.

In prezenta cauză, a apreciat instanța de apel că circumstanțele reale ale faptelor, dar și cele personale ale inculpaților, justifică o coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art.74 alin.2 C. pen., dar nu mai jos de 4 ani închisoare. în argumentarea acestei opinii, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social concret relativ redus al infracțiunilor - inculpații intermediind vânzarea pentru a-și putea asigura cantitățile necesare consumului propriu, iar nu pentru a obține beneficii materiale ilegale - împrejurarea că infracțiunile au fost comise în formă continuată (4 acte materiale), cantitatea relativ redusă de droguri traficată (4 doze).

Tot astfel, instanța de apel a reținut că inculpații se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră și o conduită anterioară bună, sunt tineri, cu posibilități reale de reintegrare, și se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor, au un loc de muncă, realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un tratament de dezintoxicare (astfel cum rezultă și din înscrisurile și referatele de evaluare efectuate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București - filele 37-44 d.a.). În final, s-a arătat că, în accepțiunea instanței de apel, funcția de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalități de executare care să țină seama, în egală măsură, de natura și gravitatea faptei, dar și de persoana inculpatului.

Scopul pedepsei, constând în reinserția socială a condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate. O pedeapsă prea severă, în raport cu criteriile anterior menționate, poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate. Concluzionând, curtea de apel a apreciat că se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei numai dacă se acordă semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpaților.

în raport de cele mai sus expuse și de datele care caracterizează persoana inculpaților - cu șanse de reintegrare în societate - comportamentul lor cooperant după săvârșirea infracțiunii, și conduita bună anterioară, împrejurarea că, deși datele cauzei ar conduce la concluzia că săvârșirea faptelor nu a constituit un eveniment izolat în viața inculpaților, totuși aceștia au dovedit că nu doresc să persevereze pe calea infracționalității, pronunțarea condamnării poate constitui un avertisment suficient pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.

Împotriva deciziei, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, decizia curții de apel fiind criticată sub următoarele aspecte: - nelegalitatea deciziei prin omisiunea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.; S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că aplicarea pedepselor accesorii în cazul executării unei pedepse sub supraveghere este obligatorie.

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților; S-a motivat prin aceea că instanța de apel a avut în vedere împrejurarea potrivit căreia aceștia se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră și o conduită anterioară bună, sunt tineri cu posibilități reale de reintegrare și se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor, au un loc de muncă realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un tratament de dezintoxicare. Or, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București rezultă că inculpatul M.A.B.

este consumator de heroină din anul 2000, că din cauza dependenței de droguri a părăsit locul de muncă din cadrul Primăriei Sector 4 București, iar după săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost cercetat în trei dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis, unul dintre ele aflându-se pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, că în luna august 2010 a săvârșit cinci infracțiuni de furt calificat pentru care se fac în prezent cercetări, furturi determinate tot de dependența acestuia de droguri. în legătură cu posibilitatea lui de reintegrare socială, în referatul de evaluare se apreciază că dependența de heroină și droguri legale, anturajul unor persoane cu caracter antisocial, continuarea comportamentului infracțional și după ce a săvârșit fapta pentru care a fost judecat, influențează în sens negativ evoluția sa și fac dificilă reinserția socială.

Referitor la inculpatul G.C., referatul de evaluare întocmit în cauză evidențiază preponderența factorilor negativi care pot influența defavorabil comportamentul inculpatului. S-a apreciat că, în cazul în care se va stabili vinovăția acestuia, resursele interne ale inculpatului de a proceda la o schimbare în comportamentul său sunt reduse, având în vedere că a fost consumator de heroină timp de 9 (nouă) ani de zile. În raport de caracterizările cuprinse în cele două referate de evaluare cu privire la persoana inculpaților, la comportamentul lor după săvârșirea infracțiunii, procurorul a concluzionat că nu se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.

Astfel, ambii inculpați sunt dependenți de droguri și au continuat să consume heroină, metadonă sau substanțe etnobotanice și după săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, niciunul dintre ei nu s-a înscris într-un program specializat de dezintoxicare, fiind predispuși în continuare la săvârșirea unor noi infracțiuni pentru procurarea drogurilor. La stabilirea pedepselor instanța trebuie să aibă în vedere, printre altele, și gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite. Sub acest aspect, s-a apreciat de către procuror că faptele inculpaților care, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat (4 acte materiale - inculpatul M.A.B., respectiv, 3 acte materiale - inculpatul G.C.) au vândut cantitatea totală de 3,35 grame heroină cu suma de 800 lei, prezintă un grad ridicat de pericol social și se impune aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenție.

Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază că recursul declarat de Ministerul Public va fi admis numai cu privire la critica referitoare la pedepsele accesorii, în limitele ce se vor arăta, cealaltă critică fiind apreciată ca neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta: - după citirea rechizitoriului, ambii inculpați au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată (fil.8,9 d.p.i.); - Ministerul Public nu a declarat apel împotriva sentinței, aceasta sugerând că a apreciat ca legale și temeinice pedepsele aplicate inculpaților de instanța de fond; - cu ocazia dezbaterilor în apel, conform încheierii din 10 mai 2011, procurorul de ședință a pus concluzii pentru admiterea apelurilor inculpaților și aplicarea modalității de executare a pedepselor prevăzută de art. 86/1 C. pen., prin stabilirea unui termen maxim de încercare (pag.2 a încheierii); - așa cum s-a arătat, curtea de apel a admis apelurile inculpaților și a desființat sentința, reducând cu 1 an pedepsele și aplicând dispozițiile art. 86/1 C. proc.

pen. Chiar dacă procurorul de ședință a pus concluzii pentru admiterea apelurilor inculpaților și pentru aplicarea modalității de executare a pedepselor prevăzută de art. 86/1 C. pen., această împrejurare nu înlătură dreptul Ministerului Public de a exercita calea de atac a recursului. Înalta Curte apreciază că soluția curții de apel (de reducere a pedepselor cu 1 an și, respectiv, de aplicare a dispozițiilor art. 86/1 C. pen.) este temeinică în raport cu datele reale ale cauzei penale (referitoare la faptele săvârșite) și cu datele personale ale inculpaților.

Inculpații au înțeles gravitatea faptelor săvârșite, și-au asumat pe deplin responsabilitatea pentru acestea, recunoscând faptele descrise în rechizitoriu, și au avut o conduită procesuală corectă, participând la judecarea cauzei la toate gradele de jurisdicție, astfel că just s-a dat o eficiență juridică mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora, reducându-se pedepsele de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare. De asemenea, se apreciază că înscrisurile în circumstanțiere existente la dosarul cauzei, precum și cele depuse la judecarea recursului, nu exclud - de plano - ipoteza posibilității realizării scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., în modalitatea reglementată de art. 86/1 C. pen.

Sub acest aspect, soluția instanței de apel, cu privire la schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, este temeinică și rezultă din observarea dispozițiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. cu următorul conținut: „se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni". Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de apel a apreciat just, în raport cu toate datele cauzei penale, inclusiv a celor legate de persoana inculpaților, cum au fost deja menționate, că scopul pedepsei - astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

- poate fi realizat printr-un „avertisment" în sensul celui prevăzut de dispozițiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. De altfel, în doctrină și jurisprudență se acceptă că în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei (cuantum și modalitate de executare) se recurge la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., criterii la care face trimitere și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

În sfârșit, Înalta Curte reține că instanța de apel a stabilit un termen de încercare foarte lung, de 8 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, adică de astăzi, 10 aprilie 2012, acest interval de timp fiind de natură a contribui la asigurarea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., existând posibilitatea ca inculpații, dacă săvârșesc o altă infracțiune în acest interval de timp, ori nu se supun măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, să execute integral pedepsele, prin privare de libertate, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa cum s-a arătat, recursul Ministerului Public va fi admis cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la pedepsele accesorii, urmând a se realiza corecta individualizare a acestora, dar și suspendarea executării lor pe durata termenului de încercare.

Cu privire la solicitarea inculpaților de aplicare a dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O.U.G. nr. 121/2011, cu referire la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin aplicarea cauzei de reducere din art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc de la 10-20 de ani închisoare, la 6 ani și 8 luni-13 ani și 8 luni închisoare. Se constată că pedepsele de 4 ani închisoare aplicate inculpaților sunt mult sub limita minimă a pedepsei reduse cu o treime (6 ani și 8 luni închisoare), astfel că admiterea cererii acestora ar fi de natură să agraveze situația lor juridică, chiar mai mult decât a solicitat Ministerul Public. Recunoașterea faptelor de către inculpați și atitudinea cooperantă a acestora pe parcursul procesului penal, nu pot avea un dublu efect juridic [reținerea dispozițiilor art. 320/1 alin. (7) C. proc.

pen., și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.]. Înalta Curte constată că toate împrejurările reale și personale din prezenta cauză penală, au primit deja o amplă eficiență juridică prin reducerea pedepselor aplicate inculpaților de la 10 ani închisoare (minimul special al textului incriminator al faptei), la 4 ani închisoare, la care se adaugă modalitatea neprivativă de libertate pentru executarea acestora (art. 86/1 C. pen.). Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d), respectiv, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în limitele arătate. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. l92/A din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații M.A.B. și G.C. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I p enală numai cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii. Aplică inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare dispune și suspendarea pedepsei accesorii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A.B.

, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.