ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1099/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1099/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial București, din data de 27 septembrie 2010 (dosar

nr. 285/D/P/2008), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpaților M.A.B. și G.C., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare

risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală,

în baza art. 2

alin.

(1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.B. la pedeapsa de 5

ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.

În baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C la pedeapsa

de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71-64 lit. a), b) C. pen.

Conform

art. 17

alin. (1)

din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 2,57 g

heroină.

În

temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la

fiecare inculpat sumei de 400 lei.

Potrivit

art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați

la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

a)

la data de 08 august 2007, colaboratorul „D.V.", sub supravegherea

investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe strada, unde s-a întâlnit cu

inculpații G.C. și M.A.B., data, locul și ora întâlnirii fiind stabilită de

colaboratorul sub acoperire cu inculpații, telefonic. Colaboratorul i-a dat

suma de 200 lei inculpatului M.A.B. care, la rândul său, i-a înmânat-o

inculpatului G.C. După ce a primit banii, cel din urmă s-a deplasat în scara

blocului D2 și s-a reîntors, în scurt timp, cu o doză de heroină pe care i-a

remis-o colaboratorului sub acoperire.

Această

faptă a fost stabilită pe baza declarațiilor de recunoaștere ale ambilor

inculpați, declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire,

procesele verbale de percheziție corporală anterioare și ulterioare tranzacției

efectuate asupra colaboratorului sub acoperire, și concluziile raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 332770 din 09 august 2007 din care rezultă

că proba - substanța remisă de inculpatul Giurgiu cu masa de 0,65 grame conține

Heroină Cafeina și Paracetamol.

b)

la data de 10 august 2007, în cursul după amiezii, după stabilirea, în mod

similar, a orei și locului de întâlnire, colaboratorul sub acoperire, sub

supravegherea investigatorului sub acoperire, s-a deplasat pe Aleea Postăvarului

unde s-a întâlnit cu ambii inculpați. Suma a fost remisă direct inculpatului

G.C. care în mod similar s-a deplasat în scara blocului și a revenit cu o doză

de heroină. înainte de a remite colaboratorului, inculpatul M.A. a luat o parte

din cantitatea de heroină, ca preț pentru intermediere.

Această

faptă a fost probată de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,

procesele verbale de percheziție corporală și raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 332819 din 16 august 2007 din care rezultă că substanța

remisă colaboratorului conține 0,71 grame heroină și cofeină.

c)

la

data de 17 august 2007, după ce a stabilit telefonic întâlnirea,

colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul M.A.B. în aceeași zonă, unde

i-a remis acestuia suma de 200 lei pentru o doză de heroină, după care

inculpatul M.A. s-a deplasat în scara blocului și a revenit cu o doză de

heroină pe care i-a înmânat-o colaboratorului.

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale

colaboratorului și investigatorului sub acoperire, precum și cu concluziile

raportului de constatare tehnico - științifică nr. 332872 din 21 august 2007

din care a rezultat că substanța remisă de inculpatul M. conține 0,71 grame

heroină și cofeină.

d)

la data de 04 septembrie 2007, colaboratorul sub acoperire s-a întâlnit cu

ambii inculpați M.A.B. și G.C. în zona Titan, urcându-se în autoturismul Dacia

Logan, cu număr de înmatriculare, în care aceștia se aflau, și împreună s-au

deplasat pe Aleea P. Inculpatul G.C. a coborât din autoturism și s-a deplasat

în aceeași scară de bloc, revenind cu o doză de heroină pe care i-a înmânat-o

inculpatului M.A. și acesta la rândul său a remis-o colaboratorului sub

acoperire.

Această

faptă a rezultat din declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,

declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire și concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 332872 din 21 august 2007 din

care a rezultat că substanța înmânată de inculpatul M.A. către colaboratorul

sub acoperire conține 0,70 grame heroină.

La

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond

a avut în vedere natura și modalitatea comiterii infracțiunilor, împrejurarea

că această activitate infracțională nu pare a fi singulară, precum și

cantitatea de droguri vândută. Totodată, s-a ținut seama de faptul că

inculpații au făcut eforturi pentru a convinge organele judiciare cu privire la

dorința lor de reintegrare in societate (inculpatul G.C. având contract de

muncă, iar inculpatul M.A. depunând la dosar caracterizări favorabile), de

cantitatea de droguri relativ mică traficată, apreciindu-se că se justifică

reținerea, în favoarea ambilor inculpați, de circumstanțe atenuante judiciare

în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen. Instanța a apreciat că aplicarea câte

unei pedepse într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege,

pentru fiecare inculpat, poate atinge atât scopul de exemplaritate, cât și de

reeducare a pedepsei.

Cu

privire la apărarea inculpaților, în sensul că ar fi fost provocați de

colaboratorul sub acoperire, instanța de fond a reținut că aceasta este vădit

lipsită de fundament, în condițiile în care actele materiale au fost repetate,

o provocare succesivă fiind - în opinia instanței - la limita absurdului.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpații G.C. și M.A.B.

Ambii

inculpați au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul

reducerii cuantumurilor acestora printr-o deplină eficientizare a prevederilor

art. 72 C. pen., cât și a celor

prev. de

art.52

C. pen.; de asemenea, ambii inculpați au solicitat aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. în susținerea motivelor scrise de apel, inculpatul M.A.B. a arătat că,

la stabilirea cuantumului pedepsei, trebuie avută in vedere atât personalitatea

sa, cât și faptul că este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei, iar

gradul de pericol social concret este unul relativ redus în raport atât de

circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, cât și de datele care

caracterizează persoana acestuia. Inculpatul G.C. a arătat că nu intermedia

vânzarea drogurilor pentru obținerea unui profit material, ci pentru a-și putea

asigura doza necesară consumului propriu, „plata" fiind, in fapt,

păstrarea unei cantități foarte reduse de droguri din cantitatea pentru care

media cumpărarea. Mai arată inculpatul că, in prezent, urmează un program

integrat de asistență a consumatorilor de droguri, iar o eventuală executare a

pedepsei in regim de detenție ar conduce la diminuarea posibilității realei

reinserții sociale.

Prin

decizia penală nr. 192 A din 25 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală,

a admis apelurile

declarate de inculpații M.A.B. și G.C., a casat, în parte, sentința penală

atacată și rejudecând, a redus pedepsele aplicate inculpaților de la câte 5 ani

închisoare la câte 4 ani închisoare fiecare, reținând și dispozițiile art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza

art. 86

1

C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei

de 4 ani închisoare, pentru o durată de 8 ani ce reprezintă termen de încercare

pentru fiecare.

S-a

dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

la domiciliul lor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza

art. 359 C. proc. pen. s-a atras inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin. (39 C. proc.

pen.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima

instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților G.C. și M.A.B.,

în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în

cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării

judecătorești. Astfel, din declarațiile de recunoaștere ale ambilor inculpați,

declarațiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire, procesele

verbale de percheziție corporală, anterioare și ulterioare tranzacțiilor

efectuate, asupra colaboratorului sub acoperire, și concluziile rapoartelor de

constatare tehnico-științifică efectuate în cauză, reiese fără dubiu faptul că în

datele de 08 august 2007, 10 august 2007, 17 august 2007 și 04 septembrie 2007,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au intermediat vânzarea

către colaboratorul cu nume de cod „D.V." a cantității totale de 2,77 grame

heroină în amestec (0,65+0,71 +0,71 +0,70) pentru suma de 800 lei.

Singurele

aspecte în raport de care curtea de apel a apreciat ca întemeiate apelurile

declarate de inculpați privesc modalitatea de executare, precum și cuantumurile

pedepselor aplicate acestora, pe care le-a considerat ca fiind prea mari.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., în procesul de individualizare

judiciară a pedepsei, se ține seama de mai multe criterii, respectiv de

limitele de pedeapsă fixate de legiuitor (ce dau măsura gradului de pericol

social generic al infracțiunii), de gradul de pericol social concret al

infracțiunii săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în

opinia instanței de apel, este adevărat că pericolul social generic al

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc este unul ridicat (astfel cum o

demonstrează pedeapsa cu închisoarea între 10 și 20 de ani stabilită de

legiuitor), date fiind valorile sociale cărora le aduce atingere, însă - la

stabilirea pedepsei - judecătorul trebuie să se raporteze și la gravitatea

concretă a faptei, așa cum este conturată de modalitățile și împrejurările

comiterii, de urmările produse. In prezenta cauză, a apreciat instanța de apel

că circumstanțele reale ale faptelor, dar și cele personale ale inculpaților,

justifică o coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în

condițiile art.74 alin.2 C. pen., dar nu mai jos de 4 ani închisoare. în

argumentarea acestei opinii, instanța de apel a avut în vedere gradul de

pericol social concret relativ redus al infracțiunilor - inculpații

intermediind vânzarea pentru a-și putea asigura cantitățile necesare consumului

propriu, iar nu pentru a obține beneficii materiale ilegale - împrejurarea că

infracțiunile au fost comise în formă continuată (4 acte materiale), cantitatea

relativ redusă de droguri traficată (4 doze). Tot astfel, instanța de apel a

reținut că inculpații se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o

atitudine sinceră și o conduită anterioară bună, sunt tineri, cu posibilități

reale de reintegrare, și se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor,

au un loc de muncă, realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un

tratament de dezintoxicare (astfel cum rezultă și din înscrisurile și

referatele de evaluare efectuate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București - filele 37-44 d.a.).

În

final, s-a arătat că, în accepțiunea instanței de apel, funcția de reeducare a

pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei,

ceea ce presupune stabilirea unei modalități de executare care să țină seama,

în egală măsură, de natura și gravitatea faptei, dar și de persoana

inculpatului. Scopul pedepsei, constând în reinserția socială a condamnatului,

nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate. O pedeapsă

prea severă, în raport cu criteriile anterior menționate, poate fi ineficientă

și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând

perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate. Concluzionând, curtea de

apel a apreciat că se poate realiza o corectă individualizare a pedepsei numai

dacă se acordă semnificația cuvenită tuturor acelor date ce țin de

circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpaților. în

raport de cele mai sus expuse și de datele care caracterizează persoana

inculpaților - cu șanse de reintegrare în societate - comportamentul lor

cooperant după săvârșirea infracțiunii, și conduita bună anterioară,

împrejurarea că, deși datele cauzei ar conduce la concluzia că săvârșirea

faptelor nu a constituit un eveniment izolat în viața inculpaților, totuși

aceștia au dovedit că nu doresc să persevereze pe calea infracționalității,

pronunțarea condamnării poate constitui un avertisment suficient pentru aceștia

și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.

Împotriva

deciziei, a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI,

decizia curții de apel fiind criticată

sub următoarele aspecte:

-

nelegalitatea deciziei prin omisiunea aplicării dispozițiilor art. 71 alin. (5)

C. pen.;

S-a

arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea

pedepselor accesorii. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că aplicarea

pedepselor accesorii în cazul executării unei pedepse sub supraveghere este

obligatorie.

-

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților;

S-a

motivat prin aceea că instanța de apel a avut în vedere împrejurarea potrivit

căreia aceștia se află la primul conflict cu legea penală, că au avut o

atitudine sinceră și o conduită anterioară bună, sunt tineri cu posibilități

reale de reintegrare și se bucură de sprijinul afectiv, moral al familiilor, au

un loc de muncă realizând astfel venituri, că inculpatul G.C. urmează un tratament

de dezintoxicare. Or, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București rezultă că inculpatul M.A.B. este

consumator de heroină din anul 2000, că din cauza dependenței de droguri a

părăsit locul de muncă din cadrul Primăriei Sector 4 București, iar după

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză

a fost cercetat în trei dosare penale pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere a unui autovehicul fără permis, unul dintre ele aflându-se pe rolul

Judecătoriei Sector 4 București, că în luna august 2010 a săvârșit cinci

infracțiuni de furt calificat pentru care se fac în prezent cercetări, furturi

determinate tot de dependența acestuia de droguri. în legătură cu posibilitatea

lui de reintegrare socială, în referatul de evaluare se apreciază că dependența

de heroină și droguri legale, anturajul unor persoane cu caracter antisocial,

continuarea comportamentului infracțional și după ce a săvârșit fapta pentru

care a fost judecat, influențează în sens negativ evoluția sa și fac dificilă

reinserția socială. Referitor la inculpatul G.C., referatul de evaluare

întocmit în cauză evidențiază preponderența factorilor negativi care pot

influența defavorabil comportamentul inculpatului. S-a apreciat că, în cazul în

care se va stabili vinovăția acestuia, resursele interne ale inculpatului de a

proceda la o schimbare în comportamentul său sunt reduse, având în vedere că a

fost consumator de heroină timp de 9 (nouă) ani de zile.

În

raport de caracterizările cuprinse în cele două referate de evaluare cu privire

la persoana inculpaților, la comportamentul lor după săvârșirea infracțiunii,

procurorul a concluzionat că nu se poate aprecia că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei,

inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni. Astfel, ambii inculpați sunt

dependenți de droguri și au continuat să consume heroină, metadonă sau

substanțe etnobotanice și după săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, niciunul dintre ei nu s-a înscris într-un program specializat de

dezintoxicare, fiind predispuși în continuare la săvârșirea unor noi

infracțiuni pentru procurarea drogurilor.

La

stabilirea pedepselor instanța trebuie să aibă în vedere, printre altele, și

gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite. Sub acest aspect,

s-a apreciat de către procuror că faptele inculpaților care, în baza aceleiași

rezoluții infracționale și în mod repetat (4 acte materiale - inculpatul

M.A.B., respectiv, 3 acte materiale - inculpatul G.C.) au vândut cantitatea

totală de 3,35 grame heroină cu suma de 800 lei, prezintă un grad ridicat de

pericol social și se impune aplicarea unor pedepse cu executare în regim de

detenție.

Având

în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

Înalta

Curte, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază că recursul declarat

de Ministerul Public va fi admis numai cu privire la critica referitoare la

pedepsele accesorii, în limitele ce se vor arăta, cealaltă critică fiind

apreciată ca neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta:

- după

citirea rechizitoriului, ambii inculpați au recunoscut faptele pentru care au

fost trimiși în judecată (fil.8,9 d.p.i.);

- Ministerul

Public nu a declarat apel împotriva sentinței, aceasta sugerând că a apreciat

ca legale și temeinice pedepsele aplicate inculpaților de instanța de fond;

- cu

ocazia dezbaterilor în apel, conform încheierii din 10 mai 2011, procurorul de

ședință a pus concluzii pentru admiterea apelurilor inculpaților și aplicarea

modalității de executare a pedepselor prevăzută de art. 86/1 C. pen., prin

stabilirea unui termen maxim de încercare (pag.2 a încheierii);

- așa

cum s-a arătat, curtea de apel a admis apelurile inculpaților și a desființat

sentința, reducând cu 1 an pedepsele și aplicând dispozițiile art. 86/1 C.

proc. pen.

Chiar

dacă procurorul de ședință a pus concluzii pentru admiterea apelurilor

inculpaților și pentru aplicarea modalității de executare a pedepselor

prevăzută de art. 86/1 C. pen., această împrejurare nu înlătură dreptul

Ministerului Public de a exercita calea de atac a recursului.

Înalta

Curte apreciază că soluția curții de apel (de reducere a pedepselor cu 1 an și,

respectiv, de aplicare a dispozițiilor art. 86/1 C. pen.) este temeinică în

raport cu datele reale ale cauzei penale (referitoare la faptele săvârșite) și

cu datele personale ale inculpaților.

Inculpații

au înțeles gravitatea faptelor săvârșite, și-au asumat pe deplin

responsabilitatea pentru acestea, recunoscând faptele descrise în rechizitoriu,

și au avut o conduită procesuală corectă, participând la judecarea cauzei la

toate gradele de jurisdicție, astfel că just s-a dat o eficiență juridică mai

mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora, reducându-se

pedepsele de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.

De

asemenea, se apreciază că înscrisurile în circumstanțiere existente la dosarul

cauzei, precum și cele depuse la judecarea recursului, nu exclud - de plano -

ipoteza posibilității realizării scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.,

în modalitatea reglementată de art. 86/1 C. pen.

Sub

acest aspect, soluția instanței de apel, cu privire la schimbarea modalității

de executare a pedepselor aplicate inculpaților, este temeinică și rezultă din

observarea dispozițiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. cu următorul

conținut: „se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de

comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu

va mai săvârși infracțiuni".

Prin

prisma acestor dispoziții legale, instanța de apel a apreciat just, în raport

cu toate datele cauzei penale, inclusiv a celor legate de persoana

inculpaților, cum au fost deja menționate, că scopul pedepsei - astfel cum este

definit de art. 52 C. pen. - poate fi realizat printr-un „avertisment" în

sensul celui prevăzut de dispozițiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. De

altfel, în doctrină și jurisprudență se acceptă că în operațiunea de individualizare

judiciară a pedepsei (cuantum și modalitate de executare) se recurge la

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., criterii la care face

trimitere și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

În

sfârșit, Înalta Curte reține că instanța de apel a stabilit un termen de

încercare foarte lung, de 8 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii

definitive a hotărârii, adică de astăzi, 10 aprilie 2012, acest interval de

timp fiind de natură a contribui la asigurarea realizării scopului prevăzut de

art. 52 C. pen., existând posibilitatea ca inculpații, dacă săvârșesc o altă

infracțiune în acest interval de timp, ori nu se supun măsurilor de

supraveghere stabilite de instanță, să execute integral pedepsele, prin privare

de libertate, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

Așa cum

s-a arătat, recursul Ministerului Public va fi admis cu privire la greșita aplicare

a dispozițiilor legale referitoare la pedepsele accesorii, urmând a se realiza

corecta individualizare a acestora, dar și suspendarea executării lor pe durata

termenului de încercare.

Cu

privire la solicitarea inculpaților de aplicare a dispozițiilor art.

XI

raportat la art. V din O.U.G. nr.

121/2011, cu referire la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Prin

aplicarea cauzei de reducere din art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., limitele

de pedeapsă se reduc de la 10-20 de ani închisoare, la 6 ani și 8 luni-13 ani

și 8 luni închisoare.

Se

constată că pedepsele de 4 ani închisoare aplicate inculpaților sunt mult sub

limita minimă a pedepsei reduse cu o treime (6 ani și 8 luni închisoare),

astfel că admiterea cererii acestora ar fi de natură să agraveze situația lor

juridică, chiar mai mult decât a solicitat Ministerul Public.

Recunoașterea

faptelor de către inculpați și atitudinea cooperantă a acestora pe parcursul

procesului penal, nu pot avea un dublu efect juridic [reținerea dispozițiilor

art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., și reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen.].

Înalta

Curte constată că toate împrejurările reale și personale din prezenta cauză

penală, au primit deja o amplă eficiență juridică prin reducerea pedepselor

aplicate inculpaților de la 10 ani închisoare (minimul special al textului

incriminator al faptei), la 4 ani închisoare, la care se adaugă modalitatea

neprivativă de libertate pentru executarea acestora (art. 86/1 C. pen.).

Față de

cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d), respectiv,

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București în limitele arătate.

În

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare ocazionate de judecarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. l92/A din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, privind pe inculpații M.A.B. și G.C.

Casează

decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 61/F din 19 ianuarie 2011

a Tribunalului București, secția

I p

enală

numai cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii.

Aplică

inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare dispune și suspendarea

pedepsei accesorii.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.A.B. , în sumă de

200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.C. până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10

aprilie 2012.