ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 571 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.I.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc. În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și litera b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reținerea din data de 15 aprilie 2011 și durata arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la zi. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen.

a fost condamnat inculpatul A.F.T. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri de risc. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și litera b) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reținerea din data de 16 aprilie 2011 și durata arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, de la inculpatul A.F.T., în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, a cantității de 90,15 grame cannabis, ambalate, sigilate cu sigiliul M.A.I. 4221 și predate către I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021144/29 aprilie 2011 (5,05 grame cannabis fiind cantitatea reținută drept contraprobă). În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen. s-a dispus restituirea următoarelor bunuri către inculpații N.I.F. și A.F.T. - către inculpatul N.I.F. - două telefoane mobile - marca Nokia, cu cartela Vodafone, și marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026096/09 mai 2011; - către inculpatul A.F.T. - un telefon mobil Nokia R52, un telefon mobil marca Nokia 8800, o cartela Vodafone și o cartela Cosmote, bunuri depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026090/29 aprilie 2011. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la inculpații N.I.F. și A. F.T., de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice ale celor doi inculpați in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. S-a luat act ca prin încheierea dată în cauză la 24 iunie 2011 s-a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei privind pe inculpatul V.I.A., trimis in judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și s-a dispus formarea unui nou dosar.

S-a reținut că prin rechizitoriul din data de 09 iunie 2011 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - nr. 2498D/P/2010 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul V.I.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul N.I.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul A.F.T., pentru infracțiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; precum și scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON față de învinuitul S.F.C.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la făptuitorii D.A.A., F.A. și "B. " în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În actul de sesizare a instanței, în privința infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, reținută în sarcina inculpaților V.I.A. și N.I.F.

s-a precizat că din actele de urmărire penală a rezultat că, în baza unei înțelegeri prealabile între cei doi inculpați - în sensul de a se deplasa în Olanda pentru a cumpăra ilicit cannabis în scopul punerii în vânzare pe teritoriul României- aceștia au plecat inițial cu o cursa "Wizz air" de pe Aeroportul București- Băneasa până în Bruxelles, Belgia, de unde s-au deplasat cu un tren până în localitatea Heerlene din Olanda, iar a doua zi au mers într-o altă localitate din apropiere la doi cetățeni olandezi pe care inculpatul N.I.F. îi cunoscuse anterior, prin intermediul numitului F.A. și cu care mai realizase tranzacții de droguri. S-a mai arătat că inculpatul V.I.A. a pus la dispoziția inculpatului N.I.F.

suma de 3800 euro, pe care o avea asupra sa, destinată cumpărării a circa 950 grame cannabis de la cei doi cetățeni olandezi, cunoscând caracterul ilicit al tranzacției și scopul pentru care drogurile erau cumpărate și urmau a fi introduse în țară. Inculpatul N.I.F. a predat celor doi cetățeni olandezi suma respectivă, de 3800 euro, primind în schimb circa 950 grame cannabis, droguri care erau ambalate într-o pungă din material plastic transparent, după care cei doi inculpați au procedat la împărțirea cantității de cannabis în două pachete separate, aproximativ egale ca și cantitate, pe care le-au ambalat și împachetat cu bandă adezivă de culoare gri, apoi le-au introdus într-o cutie de carton pe care au lipit-o din nou cu bandă adezivă.

S-a arătat că, pentru a nu se observa în țară ca acel colet a fost expediat din Olanda, inculpații au decis să îl expedieze din orașul Aachen- Germania, situat la mică distanță de frontiera celor două state și, întrucât inculpatul N.I.F. mai fusese cercetat pe teritoriul Germaniei și pentru a nu fi depistat, în orașul Aachen s-a deplasat numai inculpatul V.I.A., având asupra sa cutia din carton ce conținea cele două pachete cu cannabis. La data de 12 aprilie 2011 inculpatul V.I.A. a mers la biroul societății de transport și curierat S.C. A.T. S.R.L., societate din România, unde a depus coletul cu destinația București- România pe numele unei prietene a lui, C.L.G., căreia în prealabil i-a cerut să îi trimită un mesaj telefonic cu adresa completă din actul său de identitate, solicitare căreia martorul i-a dat curs, inculpatul justificând ulterior această decizie prin faptul că nu știa când se va întoarce în România.

S-a precizat că, la momentul expedierii coletului, căruia i-a fost atribuit de către biroul de curierat nr. 61AC, inculpatul V.I.A. și-a atribuit un nume fictiv (B.A.), menționând însă nr. său de telefon, iar la conținutul coletului precizând "haine". S-a mai arătat că inculpatul V.I.A. a predat coletul martorului C.V., angajat al S.C. A.T. S.R.L. în calitate de conducător auto și care urma să transporte acel colet, dar și altele, expediate de diverse persoane, cu un autocar, până în România, martorul recunoscându-l ulterior pe inculpat. După expedierea coletului, inculpatul V.I.A. a revenit în Olanda, unde s-a întâlnit cu inculpatul N.I.F. și, împreună, s-au deplasat în Belgia, iar apoi cu o cursă aeriană până în România, unde au ajuns pe data de 13 aprilie 2011, înțelegerea dintre cei doi inculpați fiind ca, după întoarcerea în România, după ce inculpatul V.I.A.

ridica pachetul ce conținea drogurile de risc, să-i dea inculpatului N.I.F. suma de 8000 RON, rezultată din vânzarea a circa 225 grame cannabis, reprezentând plata acestuia pentru contribuția avută la cumpărarea ilicită a drogurilor. După ce a revenit în țară, pe data de 15 aprilie 2011, dimineața, inculpatul V.I.A. a căutat-o pe martora C.L.G., căreia i-a cerut să-l însoțească până la biroul de curierat al S.C. A.T. S.R.L., în vederea ridicării coletului, însă aceasta nu a fost de acord, înmânându-i actul de identitate. În aceste condiții inculpatul V.I.A. s-a deplasat la biroul acestei societății, birou amplasat în Mun. București, unde a luat legătura cu martorii D.I.M. și P.G.V., cel de-al doilea fiind cel care o înlocuia pe sora sa la serviciu întrucât aceasta avea probleme personale.

S-a precizat că inculpatul V.I.A. a primit, de la martorul P.G.V., coletul constând într-o cutie din carton, după ce i-a spus și codul, astfel încât martorul nu i-a mai solicitat actul de identitate, având convingerea că inculpatul avea cunoștință despre expediție. După ce a intrat în posesia coletului ce conținea drogurile de risc, pe care practic le deținea fără drept, în vedere punerii în vânzare, în jurul orelor 11,45 inculpatul V.I.A. s-a deplasat spre autoturismul său marca Ford, parcat în apropierea imobilului societății de curierat, iar în momentul în care inculpatul a introdus coletul în portbagajul autoturismului acesta a fost imobilizat de lucrătorii de poliție ai B.C.C.O. București, ce formaseră anterior în zonă un dispozitiv de supraveghere.

S-a mai arătat că s-a procedat la identificarea persoanei depistate și s-a stabilit că acesta se numește V.I.A., după care s-au efectuat un control corporal asupra inculpatului și un control al autovehiculului, în coletul pe care inculpatul tocmai îi introdusese în portbagaj și care a fost găsit de lucrătorii de poliție fiind găsite două pachete din material plastic de culoare gri, ce conțineau o substanță vegetală (proba nr. 2), iar în portiera din stânga-față a autovehiculului fiind găsite, de asemenea, trei pliculețe din plastic ce conțineau, de asemenea, fragmente vegetale (proba nr. 1), probe ce au fost ridicate și trimise pentru efectuarea determinărilor de specialitate către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico- științifică nr. 142732/27 aprilie 2011, proba nr. 1, constituită din trei punguțe din material plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale de culoare verde-oliv, conținea 2,08 grame cannabis, iar proba nr. 2, reprezentată de două pachete acoperite cu bandă adezivă de culoare gri, conținea 946,2 grame cannabis, substanța inclusă în tabelul - anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000. S-a mai arătat că 6,90 grame cannabis, cantitate reținută drept contraprobă din proba nr. 2, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul M.A.I. nr. 4221 și predată I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021229 din 31 mai 2011, iar cantitățile de 1,19 grame cannabis, respectiv 906,9 grame cannabis, rămase din cele două probe după efectuarea analizelor de laborator, împreună cu 516,5 grame ambalaje ce prezentau urme de cannabis (cutia de carton) au fost sigilate cu sigiliul M.A.I.

4221 și predate I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021230 din 31 mai 2011. La momentul constatării infracțiunii flagrante, respectiv identificării inculpatului V.l.A., după ce acesta ridicase coletul ce conținea 946,2 grame cannabis, lucrătorii de poliție au procedat și la tratarea din punct de vedere criminalistic a cutiei de carton și a celor două pachete din material plastic (aflate în interior) în care se aflau substanțele interzise, aspecte ce au fost fixate și prin fotografiere, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 207686 din 04 mai 2011, întocmit de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B. rezultând că urmele papilare au fost create de inculpatul V.l.A., aspect de natură să infirme declarațiile date de inculpat la 09 mai 2011 și 08 iunie 2011 în sensul că nu avea cunoștință despre conținutul ilicit al cutiei de carton și nu a participat la închiderea acestuia, activitate ce ar fi fost realizată numai de inculpatul N.I.F.

care i-ar fi spus că în interior se află un laptop. S-a arătat că, în continuarea cercetărilor, la aceeași dată, lucrătorii de poliție l-au prezentat pe inculpatul N.I.F. la sediul DIICOT- S.T.B., iar cu ocazia audierii sale acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, faptă comisă împreună cu inculpatul V.l.A. și a arătat detaliat modul de comitere a faptei, inculpatului fiind indisponibilizate două telefoane mobile- marca Nokia, cu cartela Vodafone și marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0026096 din 09 mai 2011. Pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul N.I.F.

a formulat și un denunț față de alte persoane ce au săvârșit infracțiuni legate de droguri, denunț ce a fost înregistrat sub nr. 875D/P/2011- dosar conexat prin ordonanța din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010. S-a precizat că denunțul privea o persoana de sex masculin, cunoscută cu apelativul "B.", ce avea ca preocupări vânzarea ilegală de cannabis, în urma investigațiilor stabilindu-se că numitul "B." este A.F.T. La data de 15 aprilie 2011 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a inculpatului A.F.T., ocazie cu care denunțătorului N.I.F. i-a fost înmânată suma de 2600 RON, destinată cumpărării a 100 grame de cannabis de la A.F.T., după ce în prealabil i-a fost efectuat un control corporal, fără a se găsi asupra sa bunuri sau obiecte interzise la deținere, după care inculpatul N.I.F.

l-a apelat telefonic pe inculpatul A.F.T., stabilind cu acesta să se întâlnească în aceeași seară în vederea realizării tranzacției. Denunțătorul N.I.F. s-a întâlnit cu inculpatul A.F.T. pe str. I., Mun. București, cel de-al doilea venind în punctul respectiv cu un autoturism marca Mercedes și sub supravegherea vizuală a lucrătorilor de poliție, denunțătorul A.F.T. a urcat în autoturismul inculpatului A.F.T., unde s-a și desfășurat tranzacția, înmânându-i inculpatului suma de 2600 RON și primind în schimb o pungă din plastic ce conținea fragmente vegetale de culoare verde. S-a precizat că, ulterior, denunțătorul a coborât din autovehicul și a predat lucrătorilor de poliție punga respectivă, procedându-se, totodată, la blocarea autoturismului în care se afla inculpatul A.F.T.

și la imobilizarea acestui inculpat, asupra inculpatului fiind găsită suma de 2600 RON compusă din aceleași bancnote menționate în cuprinsul procesului - verbal de inseriere. S-a arătat că proba, constând în punga de plastic ce conținea fragmente vegetale, a fost trimisă pentru analize, iar din raportul de constatare tehnico - științifică nr. 142733 din 27 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că aceasta era constituită din cantitatea de 99,75 grame cannabis (106,16 grame masă brută).

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale de constatare a infracțiunilor flagrante și planșa fotografică anexată; rapoartele de constatare tehnico- științifică nr. 142732 din 27 aprilie 2011, nr. 142733 din 27 aprilie 2011 și nr. 920233/09 decembrie 2010 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; raportul de constatare tehnico- științifică nr. 207686 din 04 mai 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B.; procese verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; fotocopii documente (lista specificativă cu coletele luate la transport, lista de conținut al coletului); declarațiile martorilor C.V., C.L.G., D.I.M., P.G.V., B.C.N., O.T., C.D.; declarația învinuitului S.F.C.; declarațiile inculpaților V.A.I., N.I.F., A.I.T.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului N.I.F. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul depunând eforturi pentru a înlătura suspiciunile cu privire la acțiunea sa (deplasarea a fost efectuată inițial în Belgia și apoi în Olanda, coletul a fost expediat din Germania și nu din Olanda, inculpatul a evitat să fie implicat în depunerea efectivă a coletului la S.C. A.T. S.R.L. sau în ridicarea acestuia). De asemenea, s-a avut în vedere și cantitatea mare de droguri de risc introdusă de inculpat în țară.

S-a avut în vedere și de faptul că inculpatul a încercat să își minimizeze răspunderea, justificând fapta sa, în esență, prin probleme materiale generate de încălcarea altor dispoziții legale ce au dus la sancționarea sa contravențională și, astfel, invocându-și propria culpă. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 - cauza de atenuare a pedepsei - faptul că inculpatul a formulat un denunț (Dosar nr. 857D/P/2011 instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- S.T.B., conexat prin Ordonanța din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010), în urma acestui denunț dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului A.I.T.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Totodată, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., urmând să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor aflate la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut în general o conduită corespunzătoare în societate și familie. A mai apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât acestora li s-a dat eficiența prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficiență juridică aceleiași împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului). Instanța a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere modul de săvârșire a faptei (în special gradul de organizare a activității desfășurate de inculpat), dar și cantitatea mare de droguri de risc introdusă de inculpat în țară. În raport cu acestea, ținând seama și de circumstanțele familiale ale inculpatului, văzând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanța a coborât pedeapsa spre minimul permis prin dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani, pedeapsă apreciată de instanța de fond ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al infracțiunii și al inculpatului.

În raport cu modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținut, avându-se în vedere cantitatea mare de droguri de risc introdusă în țară, dar și atitudinea subiectivă a inculpatului față de valorile sociale - acesta ignorând în mod constant valorile sociale, justificând săvârșirea faptei prin necesitatea achitării unor amenzi aplicate pentru săvârșirea unor contravenții, prin necesitatea formulării unei plângeri contravenționale - instanța a apreciat că scopul pedepsei - orientate, de altfel, spre minimul special -, astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție. A apreciat instanța că o altă soluție ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activității infracționale, cu atât mai mult cu cât din declarația data de inculpatul A.I.T.

a rezultat că inculpatul N.I.F. de mai multe ori a achiziționat cannabis de la acesta, drog pe care ulterior - după ce îl amesteca cu alte substanțe - îl punea în vânzare. În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului A.F.T. întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic intern de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pentru a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul că, astfel cum a arătat însuși inculpatul, activitatea de vânzare de droguri de risc către denunțătorul N.I.F. nu a fost ocazională, inculpatul vânzând și anterior cannabis, procurat de la numitul R., aceluiași denunțător. Această împrejurare a constituit, în opinia instanței, și un argument esențial în sensul înlăturării susținerilor apărătorului inculpatului cu privire la o activitate de provocare din partea denunțătorului.

De asemenea, s-a avut în vedere și cantitatea relativ mare de droguri de risc vândută de inculpat. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Totodată, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor aflate la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, are în general o conduită corespunzătoare în societate și familie. Instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât acestora li s-a dat eficiența prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficiență juridică aceleiași împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului). Instanța a apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât în cauză - față de însăși natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - nu se poate reține o stăruință a inculpatului pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită. Instanța a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere cantitatea relativ mare de droguri de risc vândută de inculpat, dar și faptul că, anterior, inculpatul a mai vândut asemenea droguri de risc aceluiași denunțător (astfel cum au arătat însuși inculpatul, dar și denunțătorul).

În raport cu acestea, având în vedere și circumstanțele personale și familiale ale inculpatului, văzând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanța a coborât pedeapsa spre minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani, pedeapsă apreciată de instanță ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al infracțiunii și al inculpatului. În raport cu caracterul repetat al vânzărilor efectuate de inculpat către denunțător, având în vedere cantitatea relativ mare de droguri de risc introdusă în țară, instanța a apreciat că scopul pedepsei - orientat, de altfel, spre minimul special -, astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

A apreciat instanța că o altă soluție ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activității infracționale, în special în considerarea faptului că, astfel cum s-a mai arătat, din însăși declarația dată de inculpatul A.F.T. rezultând că acesta ii mai furnizase anterior cannabis denunțătorului. Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații N.I.F. și A.F.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul N.I.F. a solicitat, în principal, redozarea cuantumului pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de actele în circumstanțiere aflate la dosar din care rezultă că este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare și beneficiază și de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, solicitând să se dea eficiență și dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 86 1 C. pen., cu stabilirea unui termen de încercare orientat spre maxim sau aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă, în baza art. 86 7 C. pen., existând la dosar un acord în acest sens. Inculpatul A.F.T. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și în fond pronunțarea unei hotărâri prin care să se facă aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, dar și să se dea eficiență disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul de a se dispune, în principal, redozarea pedepsei aplicată de către prima instanță și condamnarea sa la o pedeapsă egală cu perioada executată până în prezent, iar în subsidiar aplicarea disp. art. 86 l C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție.

Prin decizia penală nr. 308/A din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel București în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.I.F. împotriva sentinței penale 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului București, secția I penală. În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul A.F.T. împotriva aceleiași sentințe penale. A desființat, în parte, sentința penală nr. 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 a condamnat inculpatul A.F.T.

la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Potrivit dispozițiilor art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților N.I.F. și A.F.T. Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen., art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la zi pentru inculpatul N.I.F. și de la 16 aprilie 2011 la zi pentru inculpatul A.F.T. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul N.I.F. la plata în parte a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 480 RON. A reținut instanța de apel că fapta comisă de inculpatul N.I.F.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în condițiile reducerii limitelor speciale de pedeapsă în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. A apreciat că nu există temeiuri pentru ca pedeapsa de 4 ani închisoare să fie diminuată, și mai mult, având în vedere că prin natura sa infracțiunea este de pericol, că o parte din activitatea infracțională s-a desfășurat în străinătate, după un plan bine stabilit, inculpatul N.I.F., având rolul principal în achiziționarea drogului de risc.

De asemenea, nu este lipsită de importanță cantitatea de drog, de aproape un kilogram, introdusă fără drept pe teritoriul țării. Referitor la solicitarea inculpatului de a i se reține în favoare și dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., instanța de apel a apreciat că față de împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., această atitudine procesuală a inculpatului și nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

A mai considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cu executare în regim de detenție, se asigură realizarea scopului pedepsei preventiv - educativ, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de ordinea de drept și valorile sociale apărate de lege. Executarea pedepsei în stare de detenție este singura aptă să asigure scopul preventiv - educativ al acesteia motivat de faptul că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală în derularea activității infracționale, că și-a luat măsuri de precauție pentru a împiedica depistarea sa cu ușurință, după cum rezultă din traseul pe care l-a parcurs de la plecarea din țară și până la întoarcere, precum și din modalitatea aleasă pentru ca drogurile cumpărate din Olanda, să fie trimise din Germania în România.

Nici situația materială și familială și nici comportamentul, de până acum, al inculpatului la locul de detenție (așa cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar), nu pot înclina balanța în sensul reindividualizării modalității de executare a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau executarea pedepsei la locul de muncă, având în vedere și împrejurarea că drogurile de risc au fost aduse în țară în vederea valorificării acestora și obținerii unor importante sume de bani. Cât privește pe inculpatul A.F.T., a reținut instanța de apel că fapta comisă de inculpatul A.F.T. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la individualizarea pedepsei, a constatat că s-a comunicat prin adresa 1994/11/2011 din 16 septembrie 2011, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial București că inculpatul A.F.T. a formulat un denunț în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, înregistrat sub numărul 1601D/P/2011, în urma cercetărilor fiind identificați inculpații M.C.D. și V.Ș.A., față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța 14 septembrie 2011, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din legea menționată, și fiind în prezența căii de atac promovate exclusiv de inculpat, instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., pentru ca pedeapsa să reflecte existența, în plus, față de situația stabilită prin hotărârea primei instanțe, a unei noi cauze de atenuare a pedepsei.

În consecință, a aplicat o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, situată între limitele de pedeapsă fixate, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute, pentru infracțiunea comisă, de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. A apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă egală cu cea deja executată în stare de arest preventiv, întrucât o pedeapsă în acest cuantum nu exprimă gradul de pericol social concret al infracțiunii comise și datele ce caracterizează persoana inculpatului A.F.T. A constatat, ca și prima instanță, că activitatea infracțională a inculpatului este caracterizată prin circumstanțe agravante, acestea încadrându-se în dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpatul a demonstrat că într-un timp relativ scurt de când i s-au solicitat droguri de către denunțător, a fost în măsură să răspundă comenzii primite, ceea ce vine să întărească datele existente în cauză că, și anterior datei de 15 aprilie 2011, a mai desfășurat activități ilicite care au legătură cu substanțele stupefiante. Apoi, cantitatea de droguri de risc traficată și suma de bani primită pentru acestea nu sunt mici, ceea ce denotă gradul de implicare al inculpatului în traficul, fără drept, cu cannabis. Potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

A mai constatat instanța de apel că cererea inculpatului de a se da eficiență și circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi primită întrucât împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere, a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., astfel că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu cele ale art. 320 1 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen.

reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer, cum ar fi înlesnirea și descoperirea participanților la activitatea infracțională. A mai constatat instanța de apel că modalitatea de executare a pedepsei este apreciată ca fiind just individualizată, executarea în detenție a pedepsei fiind de natură să asigure scopul preventiv și educativ al acesteia, în raport de modul concret în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și profilul socio - moral și de personalitate a inculpatului.

Inculpatul este la primul conflict cu legea penală și a recunoscut comiterea infracțiunii, dar împrejurările comiterii faptei, cantitatea ridicată de drog traficată, urmările socialmente periculoase ale unei astfel de infracțiuni, prin care se aduce atingere sănătății publice, constituie motive pentru care se apreciază că suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, în pofida măsurilor de supraveghere la care inculpatul ar trebui să se supună, nu este suficientă pentru sancționarea eficientă și prevenirea comiterii unor fapte asemănătoare de către apelantul inculpat A.F.T. Împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București au formulat recurs inculpații N.I.F.

și A.F.T. Inculpatul N.I.F. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 14 C. proc. pen. Cu privire la pct. 17 2 a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii întrucât a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 și a înțeles în timpul judecății să formuleze un denunț aplicându-i-se în acest sens disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiindu-i aplicate și disp. art. 320 1 C. proc. pen. A mai susținut că deși a solicitat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., instanța nu a ținut cont de aceste dispoziții apreciind că nu pot fi aplicate, susținând că aceste dispoziții pot fi aplicate alături de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Cu privire la pct. 14 a solicitat să se dea o eficiență mai mare disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. Inculpatul A.F.T. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 14 C. proc. pen. Cu privire la pct. 17 2 a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât instanța nu a aplicat disp. art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră, cooperarea acestuia și mai mult decât atât instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., însă dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. prevăd că în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, primează circumstanțele atenuante.

A solicitat aplicarea unei pedeapse sub minimul special, având în vedere că a executat deja 11 luni și ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp. art. 86 1 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de inculpații N.I.F. și A.F.T., dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același Cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații N.I.F. și A.F.T., sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. invocat de către inculpații N.I.F. și A.F.T., în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu au fost reținute disp.

art. 74 lit c) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au apreciat că împrejurarea recunoașterii faptelor de către inculpați prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece aceleiași situații de fapt i s-ar acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduc la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.

Este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune. Astfel, aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., corespunde principiului "specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale. Înalta Curte, constată că în cauză nu mai pot fi reținute circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

în ceea ce îi privește pe inculpații N.I.F. și A.F.T., întrucât legea specială derogă de la legea generală și în mod corect au reținut instanța de fond și instanța de prim control judiciar că atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor a fost valorificată prin aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește critica inculpatului A.F.T. în sensul că au fost reținute în sarcina inculpatului circumstanțele agravante prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., făcându-se referire la disp art. 80 C. pen., Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, astfel că, în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, față de dispozițiile menționate mai sus.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpații N.I.F. și A.F.T., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedepsele astfel cum au fost individualizate de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar, răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunile săvârșite respectiv - art. 3 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit a) C. pen., art. 75 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul N.I.F. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen.

și art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl privește pe inculpatul A.F.T. Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului N.I.F. de 4 ani închisoare și inculpatului A.F.T. de 1 an și 10 luni închisoare, sunt justificate în raport de infracțiunile săvârșite, cantitatea mare de droguri, de aproximativ un kilogram, modalitatea și împrejurările de comitere a faptelor, modul organizat în care au acționat inculpații, respectiv după un plan bine stabilit și de gradul de pericol social al faptelor săvârșite. Solicitarea inculpaților de reducere a pedepselor prin reținerea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., nu poate fi primită, deoarece Înalta Curte constată că disp. art. 74 lit. a) C. pen.

au fost reținute de instanța de fond și nu li se poate da o dublă eficiență, iar în ceea ce privește reținerea disp. art. 74 lit c) C. pen., de asemenea, nu pot fi reținute, întrucât atitudinea de recunoaștere a inculpaților a fost valorificată de aplicarea disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel că, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și lit .c) C. pen. Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost stabilite de instanța de fond și de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare a faptelor, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. În ceea ce privește solicitarea inculpaților privind aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., Înalta Curte apreciază că faptele comise de inculpați sunt infracțiuni de pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptelor aducându-se atingere sănătății publice, astfel că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 86 1 C. pen.

nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., și nu s-ar realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei. Au fost valorificate lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpaților prin aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., dar acestea nu constituie, în sine, argumente suficiente pentru a se proceda la aplicarea disp. art. 86 1 C. pen., Înalta Curte constatând că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpaților în scopul ca aceștia să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Astfel, Înalta Curte constată că pentru sancționarea eficientă a inculpaților N.I.F. și A.F.T. este necesară aplicarea unei pedepse cu executare, pentru prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpaților față de ordinea de drept.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va rspinge, ca nefondate, recursurile declarate de N.I.F. și A.F.T. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F. timpul reținerii și arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la 15 martie 2012 și inculpatului A.F.T.

timpul reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2011 la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.I.F. și A.F.T. împotriva deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F., prevenția de la 15 aprilie 2011 la 15 martie 2012. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., prevenția de la 16 aprilie 2011 la 15 martie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.