ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 571 din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe

inculpatul N.I.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă

a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și litera b) C. pen.

În

temeiul art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În

temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reținerea

din data de 15 aprilie 2011 și durata arestării preventive de la 16 aprilie

2011 la zi.

În

temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 75 alin. (2) C.

pen., art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F.T. la pedeapsa

închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic intern de droguri

de risc.

În

temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă

a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei

aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și litera b) C. pen.

În

temeiul art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la executarea sau

considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În

temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului.

În

temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus, din pedeapsa aplicată, reținerea

din data de 16 aprilie 2011 și durata arestării preventive de la 16 aprilie

2011 la zi.

În

temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus confiscarea, de la inculpatul A.F.T., în vederea distrugerii, cu

obligația păstrării de contraprobe, a cantității de 90,15 grame cannabis,

ambalate, sigilate cu sigiliul M.A.I. 4221 și predate către I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O.

în baza dovezii seria H nr. 0021144/29 aprilie 2011 (5,05 grame cannabis fiind

cantitatea reținută drept contraprobă).

În

temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea

următoarelor bunuri către inculpații N.I.F. și A.F.T.

-

către

inculpatul N.I.F. - două telefoane mobile - marca Nokia, cu cartela Vodafone, și

marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în

baza dovezii seria H nr. 0026096/09 mai 2011;

-

către

inculpatul A.F.T. -  un telefon mobil Nokia R52, un telefon mobil marca Nokia

8800, o cartela Vodafone și o cartela Cosmote, bunuri depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O.

în baza dovezii seria H nr. 0026090/29 aprilie 2011.

În

temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea, de la

inculpații N.I.F. și A. F.T., de probe biologice în vederea introducerii profilelor

genetice ale celor doi inculpați in Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În

temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat

la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

S-a

luat act ca prin încheierea dată în cauză la 24 iunie 2011

s-a dispus, în

temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei privind pe inculpatul V.I.A.,

trimis in judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1), art. 2 alin.

(1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și s-a dispus formarea unui nou dosar.

S-a

reținut că prin rechizitoriul din data de 09 iunie 2011 emis de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București - nr. 2498D/P/2010 au fost trimiși în judecată, în stare de arest

preventiv, inculpatul V.I.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin.

(1), art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul N.I.F., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; inculpatul

A.F.T., pentru infracțiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

precum și scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON față de învinuitul S.F.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; disjungerea

materialului de urmărire penală cu privire la făptuitorii D.A.A., F.A. și

"B. " în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În

actul de sesizare a instanței, în privința infracțiunii de trafic internațional

de droguri de risc, reținută în sarcina inculpaților V.I.A. și N.I.F. s-a

precizat că din actele de urmărire penală a rezultat că, în baza unei

înțelegeri prealabile între cei doi inculpați - în sensul de a se deplasa în

Olanda pentru a cumpăra ilicit cannabis în scopul punerii în vânzare pe

teritoriul României- aceștia au plecat inițial cu o cursa "Wizz air"

de pe Aeroportul București- Băneasa până în Bruxelles, Belgia, de unde s-au

deplasat cu un tren până în localitatea Heerlene din Olanda, iar a doua zi au

mers într-o altă localitate din apropiere la doi cetățeni olandezi pe care

inculpatul N.I.F. îi cunoscuse anterior, prin intermediul numitului F.A. și cu

care mai realizase tranzacții de droguri.

S-a

mai arătat că inculpatul V.I.A. a pus la dispoziția inculpatului N.I.F. suma de

3800 euro, pe care o avea asupra sa, destinată cumpărării a circa 950 grame

cannabis de la cei doi cetățeni olandezi, cunoscând caracterul ilicit al

tranzacției și scopul pentru care drogurile erau cumpărate și urmau a fi

introduse în țară.

Inculpatul

N.I.F. a predat celor doi cetățeni olandezi suma respectivă, de 3800 euro,

primind în schimb circa 950 grame cannabis, droguri care erau ambalate într-o

pungă din material plastic transparent, după care cei doi inculpați au procedat

la împărțirea cantității de cannabis în două pachete separate, aproximativ

egale ca și cantitate, pe care le-au ambalat și împachetat cu bandă adezivă de

culoare gri, apoi le-au introdus într-o cutie de carton pe care au lipit-o din

nou cu bandă adezivă.

S-a

arătat că, pentru a nu se observa în țară ca acel colet a fost expediat din

Olanda, inculpații au decis să îl expedieze din orașul Aachen- Germania, situat

la mică distanță de frontiera celor două state și, întrucât inculpatul N.I.F. mai

fusese cercetat pe teritoriul Germaniei și pentru a nu fi depistat, în orașul Aachen

s-a deplasat numai inculpatul V.I.A., având asupra sa cutia din carton ce

conținea cele două pachete cu cannabis.

La

data de 12 aprilie 2011 inculpatul V.I.A. a mers la biroul societății de

transport și curierat S.C. A.T. S.R.L., societate din România, unde a depus

coletul cu destinația București- România pe numele unei prietene a lui, C.L.G.,

căreia în prealabil i-a cerut să îi trimită un mesaj telefonic cu adresa completă

din actul său de identitate, solicitare căreia martorul i-a dat curs,

inculpatul justificând ulterior această decizie prin faptul că nu știa când se

va întoarce în România.

S-a

precizat că, la momentul expedierii coletului, căruia i-a fost atribuit de către

biroul de curierat nr. 61AC, inculpatul V.I.A. și-a atribuit un nume fictiv (B.A.),

menționând însă nr. său de telefon, iar la conținutul coletului precizând

"haine".

S-a

mai arătat că inculpatul V.I.A. a predat coletul martorului C.V., angajat al S.C.

A.T. S.R.L. în calitate de conducător auto și care urma să transporte acel

colet, dar și altele, expediate de diverse persoane, cu un autocar, până în

România, martorul recunoscându-l ulterior pe inculpat.

După

expedierea coletului, inculpatul V.I.A. a revenit în Olanda, unde s-a întâlnit

cu inculpatul N.I.F. și, împreună, s-au deplasat în Belgia, iar apoi cu o cursă

aeriană până în România, unde au ajuns pe data de 13 aprilie 2011, înțelegerea

dintre cei doi inculpați fiind ca, după întoarcerea în România, după ce

inculpatul V.I.A. ridica pachetul ce conținea drogurile de risc, să-i dea

inculpatului N.I.F. suma de 8000 RON, rezultată din vânzarea a circa 225 grame

cannabis, reprezentând plata acestuia pentru contribuția avută la cumpărarea

ilicită a drogurilor.

După

ce a revenit în țară, pe data de 15 aprilie 2011, dimineața, inculpatul V.I.A.

a căutat-o pe martora C.L.G., căreia i-a cerut să-l însoțească până la biroul

de curierat al S.C. A.T. S.R.L., în vederea ridicării coletului, însă aceasta

nu a fost de acord, înmânându-i actul de identitate.

În

aceste condiții inculpatul V.I.A. s-a deplasat la biroul acestei societății,

birou amplasat în Mun. București,  unde a luat legătura cu martorii D.I.M. și P.G.V.,

cel de-al doilea fiind cel care o înlocuia pe sora sa la serviciu întrucât

aceasta avea probleme personale.

S-a

precizat că inculpatul V.I.A. a primit, de la martorul P.G.V., coletul constând

într-o cutie din carton, după ce i-a spus și codul, astfel încât martorul nu

i-a mai solicitat actul de identitate, având convingerea că inculpatul avea

cunoștință despre expediție.

După

ce a intrat în posesia coletului ce conținea drogurile de risc, pe care practic

le deținea fără drept, în vedere punerii în vânzare, în jurul orelor 11,45

inculpatul V.I.A. s-a deplasat spre autoturismul său marca Ford, parcat în

apropierea imobilului societății de curierat, iar în momentul în care

inculpatul a introdus coletul în portbagajul autoturismului acesta a fost

imobilizat de lucrătorii de poliție ai B.C.C.O. București, ce formaseră

anterior în zonă un dispozitiv de supraveghere.

S-a

mai arătat că s-a procedat la identificarea persoanei depistate și s-a stabilit

că acesta se numește V.I.A., după care s-au efectuat un control corporal asupra

inculpatului și un control al autovehiculului, în coletul pe care inculpatul

tocmai îi introdusese în portbagaj și care a fost găsit de lucrătorii de poliție

fiind găsite două pachete din material plastic de culoare gri, ce conțineau o

substanță vegetală (proba nr. 2), iar în portiera din stânga-față a

autovehiculului fiind găsite, de asemenea, trei pliculețe din plastic ce

conțineau, de asemenea, fragmente vegetale (proba nr. 1), probe ce au fost

ridicate și trimise pentru efectuarea determinărilor de specialitate către

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor.

Potrivit

concluziilor raportului de constatare tehnico- științifică nr. 142732/27

aprilie 2011, proba nr. 1, constituită din trei punguțe din material plastic

transparent în care se aflau fragmente vegetale de culoare verde-oliv, conținea

2,08 grame cannabis, iar proba nr. 2, reprezentată de două pachete acoperite cu

bandă adezivă de culoare gri, conținea 946,2 grame cannabis, substanța inclusă în

tabelul - anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000.

S-a

mai arătat că 6,90 grame cannabis, cantitate reținută drept contraprobă din

proba nr. 2, a fost ambalată, sigilată cu sigiliul M.A.I. nr. 4221 și predată I.G.P.R.-

D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria H nr. 0021229 din 31 mai 2011, iar

cantitățile de 1,19 grame cannabis, respectiv 906,9 grame cannabis, rămase din

cele două probe după efectuarea analizelor de laborator, împreună cu 516,5

grame ambalaje ce prezentau urme de cannabis (cutia de carton) au fost sigilate

cu sigiliul M.A.I. 4221 și predate I.G.P.R.- D.C.J.S.E.O. în baza dovezii seria

H nr. 0021230 din 31 mai 2011.

La

momentul constatării infracțiunii flagrante, respectiv identificării

inculpatului V.l.A., după ce acesta ridicase coletul ce conținea 946,2 grame

cannabis, lucrătorii de poliție au procedat și la tratarea din punct de vedere

criminalistic a cutiei de carton și a celor două pachete din material plastic

(aflate în interior) în care se aflau substanțele interzise, aspecte ce au fost

fixate și prin fotografiere, din raportul de constatare tehnico-științifică nr.

207686 din 04 mai 2011, întocmit de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B.

rezultând că urmele papilare au fost create de inculpatul V.l.A., aspect de

natură să infirme declarațiile date de inculpat la 09 mai 2011 și 08 iunie 2011

în sensul că nu avea cunoștință despre conținutul ilicit al cutiei de carton și

nu a participat la închiderea acestuia, activitate ce ar fi fost realizată

numai de inculpatul N.I.F. care i-ar fi spus că în interior se află un laptop.

S-a

arătat că, în continuarea cercetărilor, la aceeași dată, lucrătorii de poliție

l-au prezentat pe inculpatul N.I.F. la sediul DIICOT- S.T.B., iar cu ocazia

audierii sale acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic

internațional de droguri de risc, faptă comisă împreună cu inculpatul V.l.A. și

a arătat detaliat modul de comitere a faptei, inculpatului fiind

indisponibilizate două telefoane mobile- marca Nokia, cu cartela Vodafone și

marca Black Berry, cu cartela Cosmote - depuse la D.G.P.M.B.- S.C.J.S.E.O. în

baza dovezii seria H nr. 0026096 din 09 mai 2011.

Pentru

a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul N.I.F. a

formulat și un denunț față de alte persoane ce au săvârșit infracțiuni legate

de droguri, denunț ce a fost înregistrat sub nr. 875D/P/2011- dosar conexat prin

ordonanța din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010.

S-a

precizat că denunțul privea o persoana de sex masculin, cunoscută cu apelativul

"B.", ce avea ca preocupări vânzarea ilegală de cannabis, în urma

investigațiilor stabilindu-se că numitul "B." este A.F.T.

La

data de 15 aprilie 2011 a fost organizată acțiunea de prindere în flagrant a

inculpatului A.F.T., ocazie cu care denunțătorului N.I.F. i-a fost înmânată

suma de 2600 RON, destinată cumpărării a 100 grame de cannabis de la A.F.T.,

după ce în prealabil i-a fost efectuat un control corporal, fără a se găsi

asupra sa bunuri sau obiecte interzise la deținere, după care inculpatul N.I.F.

l-a apelat telefonic pe inculpatul A.F.T., stabilind cu acesta să se

întâlnească în aceeași seară în vederea realizării tranzacției.

Denunțătorul

N.I.F. s-a întâlnit cu inculpatul A.F.T. pe str. I., Mun. București, cel de-al

doilea venind în punctul respectiv cu un autoturism marca Mercedes și sub

supravegherea vizuală a lucrătorilor de poliție, denunțătorul A.F.T.  a urcat în

autoturismul inculpatului A.F.T., unde s-a și desfășurat tranzacția,

înmânându-i inculpatului suma de 2600 RON și primind în schimb o pungă din

plastic ce conținea fragmente vegetale de culoare verde.

S-a

precizat că, ulterior, denunțătorul a coborât din autovehicul și a predat

lucrătorilor de poliție punga respectivă, procedându-se, totodată, la blocarea

autoturismului în care se afla inculpatul A.F.T.  și la imobilizarea acestui

inculpat, asupra inculpatului fiind găsită suma de 2600 RON compusă din

aceleași bancnote menționate în cuprinsul procesului - verbal de inseriere.

S-a

arătat că proba, constând în punga de plastic ce conținea fragmente vegetale, a

fost trimisă pentru analize, iar din raportul de constatare tehnico - științifică

nr. 142733 din 27 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor a rezultat că aceasta era constituită din cantitatea de 99,75 grame

cannabis (106,16 grame masă brută).

Pe

parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese

verbale de constatare a infracțiunilor flagrante și planșa fotografică anexată;

rapoartele de constatare tehnico- științifică nr. 142732 din 27 aprilie 2011, nr.

142733 din 27 aprilie 2011 și nr. 920233/09 decembrie 2010 întocmite de

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; raportul de constatare

tehnico- științifică nr. 207686 din 04 mai 2011 întocmit de Serviciul

Criminalistic al D.G.P.M.B.; procese verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor

telefonice; fotocopii documente (lista specificativă cu coletele luate la

transport, lista de conținut al coletului); declarațiile martorilor C.V., C.L.G.,

D.I.M., P.G.V., B.C.N., O.T., C.D.; declarația învinuitului S.F.C.;

declarațiile inculpaților V.A.I., N.I.F., A.I.T.

În

drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului N.I.F. întrunește,

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de

risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru

a decide astfel, instanța a avut în vedere modalitatea de săvârșire a faptei,

inculpatul depunând eforturi pentru a înlătura suspiciunile cu privire la

acțiunea sa (deplasarea a fost efectuată inițial în Belgia și apoi în Olanda,

coletul a fost expediat din Germania și nu din Olanda, inculpatul a evitat să

fie implicat în depunerea efectivă a coletului la S.C. A.T. S.R.L. sau în

ridicarea acestuia). De asemenea, s-a avut în vedere și cantitatea mare de

droguri de risc introdusă de inculpat în țară.

S-a

avut în vedere și de faptul că inculpatul a încercat să își minimizeze

răspunderea, justificând fapta sa, în esență, prin probleme materiale generate

de încălcarea altor dispoziții legale ce au dus la sancționarea sa

contravențională și, astfel, invocându-și propria culpă.

La

individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând,

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 - cauza de atenuare a pedepsei - faptul

că inculpatul a formulat un denunț (Dosar nr. 857D/P/2011 instrumentat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT- S.T.B.,

conexat prin Ordonanța din 16 aprilie 2011 la Dosarul nr. 2498D/P/2010), în

urma acestui denunț dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului A.I.T.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De

asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

Totodată,

instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

urmând să rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor

aflate la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut în general o

conduită corespunzătoare în societate și familie.

A

mai apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului, circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât acestora li

s-a dat eficiența prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficiență juridică

aceleiași împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului).

Instanța

a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante judiciare

prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere modul de săvârșire a

faptei (în special gradul de organizare a activității desfășurate de inculpat),

dar și cantitatea mare de droguri de risc introdusă de inculpat în țară.

În

raport cu acestea, ținând seama și de circumstanțele familiale ale

inculpatului, văzând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanța a coborât

pedeapsa spre minimul permis prin dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., aplicând inculpatului pedeapsa închisorii de 4 ani, pedeapsă apreciată de

instanța de fond ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social

concret al infracțiunii și al inculpatului.

În

raport cu modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținut, avându-se în

vedere cantitatea mare de droguri de risc introdusă în țară, dar și atitudinea

subiectivă a inculpatului față de valorile sociale - acesta ignorând în mod

constant valorile sociale, justificând săvârșirea faptei prin necesitatea

achitării unor amenzi aplicate pentru săvârșirea unor contravenții, prin

necesitatea formulării unei plângeri contravenționale - instanța a apreciat că

scopul pedepsei - orientate, de altfel, spre minimul special -, astfel cum este

acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins fără

executarea acesteia în regim de detenție.

A

apreciat

instanța că o altă soluție ar fi de natură să creeze inculpatului un sentiment

de impunitate, generând posibilitatea reluării activității infracționale, cu

atât mai mult cu cât din declarația data de inculpatul A.I.T. a rezultat că

inculpatul N.I.F.  de mai multe ori a achiziționat cannabis de la acesta, drog

pe care ulterior - după ce îl amesteca cu alte substanțe - îl punea în vânzare.

În

drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului A.F.T. întrunește, sub

aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic intern de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pentru

a decide astfel, instanța a avut în vedere faptul că, astfel cum a arătat

însuși inculpatul, activitatea de vânzare de droguri de risc către denunțătorul

N.I.F. nu a fost ocazională, inculpatul vânzând și anterior cannabis, procurat

de la numitul R., aceluiași denunțător. Această împrejurare a constituit, în

opinia instanței, și un argument esențial în sensul înlăturării susținerilor

apărătorului inculpatului cu privire la o activitate de provocare din partea

denunțătorului. De asemenea, s-a avut în vedere și cantitatea relativ mare de

droguri de risc vândută de inculpat.

La

individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Totodată,

instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul - conform înscrisurilor aflate

la dosar - nu este cunoscut cu antecedente penale, are în general o conduită

corespunzătoare în societate și familie.

Instanța

de fond a apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului,

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

întrucât acestora li s-a dat eficiența prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., o altă interpretare fiind de natură să dea o dublă eficiență

juridică aceleiași împrejurări de fapt (atitudinea procesuală a inculpatului).

Instanța

a apreciat că nu pot fi reținute, în beneficiul inculpatului, circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât în cauză -

față de însăși natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată - nu se poate reține o stăruință a inculpatului pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.

Instanța

a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante judiciare

prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere cantitatea relativ mare

de droguri de risc vândută de inculpat, dar și faptul că, anterior, inculpatul

a mai vândut asemenea droguri de risc aceluiași denunțător (astfel cum au

arătat însuși inculpatul, dar și denunțătorul).

În

raport cu acestea, având în vedere și circumstanțele personale și familiale ale

inculpatului, văzând dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., instanța a coborât

pedeapsa spre minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicând

inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani, pedeapsă apreciată de instanță ca

fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social concret al

infracțiunii și al inculpatului.

În

raport cu caracterul repetat al vânzărilor efectuate de inculpat către

denunțător, având în vedere cantitatea relativ mare de droguri de risc introdusă

în țară, instanța a apreciat că scopul pedepsei - orientat, de altfel, spre

minimul special -, astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52

C. pen., nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.

A

apreciat instanța că o altă soluție ar fi de natură să creeze inculpatului un

sentiment de impunitate, generând posibilitatea reluării activității

infracționale, în special în considerarea faptului că, astfel cum s-a mai

arătat, din însăși declarația dată de inculpatul A.F.T. rezultând că acesta ii

mai furnizase anterior cannabis denunțătorului.

Împotriva

acestei sentințe au formulat apel inculpații N.I.F. și A.F.T., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul

N.I.F. a solicitat, în principal, redozarea cuantumului pedepsei pe care a

apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de actele în circumstanțiere aflate la

dosar din care rezultă că este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut

săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare și beneficiază și de

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, solicitând să se dea eficiență și

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În subsidiar, a solicitat

aplicarea art. 86

1

C. pen., cu stabilirea unui termen de încercare

orientat spre maxim sau aplicarea pedepsei cu executarea la locul de muncă, în

baza art. 86

7

C. pen., existând la dosar un acord în acest sens.

Inculpatul

A.F.T. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și în fond pronunțarea

unei hotărâri prin care să se facă aplicarea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002,

dar și să se dea eficiență disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul

de a se dispune, în principal, redozarea pedepsei aplicată de către prima

instanță și condamnarea sa la o pedeapsă egală cu perioada executată până în

prezent, iar în subsidiar aplicarea disp. art. 86

l

C. pen.,

apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de

detenție.

Prin

decizia penală nr. 308/A din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel București în baza

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat

de inculpatul N.I.F.

împotriva

sentinței penale 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului București, secția I penală.

În

temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de

inculpatul A.F.T. împotriva aceleiași sentințe penale.

A

desființat, în parte, sentința penală nr. 571 din 29 iunie 2011a Tribunalului

București, secția I penală și rejudecând în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., art. 74

lit. a), art. 75 alin. (2), art. 80 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002

a condamnat inculpatul A.F.T.  la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Potrivit

dispozițiilor art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților N.I.F. și A.F.T.

Conform

art. 383 alin. (2) C. proc. pen., art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

timpul reținerii și arestării preventive de la 15 aprilie 2011 la zi pentru

inculpatul N.I.F. și de la 16 aprilie 2011 la zi pentru inculpatul A.F.T.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul N.I.F. la plata în

parte a cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 480 RON.

A

reținut instanța de apel că fapta comisă de inculpatul N.I.F. întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, a fost just individualizată în raport de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în

condițiile reducerii limitelor speciale de pedeapsă în temeiul art. 16 din Legea

nr. 143/2000 și a incidenței dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

A

apreciat că nu există temeiuri pentru ca pedeapsa de 4 ani închisoare să fie

diminuată, și mai mult, având în vedere că prin natura sa infracțiunea este de

pericol, că o parte din activitatea infracțională s-a desfășurat în

străinătate, după un plan bine stabilit, inculpatul N.I.F., având rolul

principal în achiziționarea drogului de risc. De asemenea, nu este lipsită de

importanță cantitatea de drog, de aproape un kilogram, introdusă fără drept pe

teritoriul țării.

Referitor

la solicitarea inculpatului de a i se reține în favoare și dispozițiile art. 74

lit. c) C. pen., instanța de apel a apreciat că față de împrejurarea de fapt a

recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de

comitere, a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., această atitudine procesuală a inculpatului și nu mai poate fi

valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se

acorde o dublă valență juridică, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

A

mai considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului cu executare în

regim de detenție, se asigură realizarea scopului pedepsei preventiv - educativ,

în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de ordinea de drept și

valorile sociale apărate de lege.

Executarea

pedepsei în stare de detenție este singura aptă să asigure scopul preventiv -

educativ al acesteia motivat de faptul că inculpatul a dat dovadă de

îndrăzneală în derularea activității infracționale, că și-a luat măsuri de

precauție pentru a împiedica depistarea sa cu ușurință, după cum rezultă din

traseul pe care l-a parcurs de la plecarea din țară și până la întoarcere,

precum și din modalitatea aleasă pentru ca drogurile cumpărate din Olanda, să

fie trimise din Germania în România. Nici situația materială și familială și

nici comportamentul, de până acum, al inculpatului la locul de detenție (așa

cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar), nu pot înclina balanța în

sensul reindividualizării modalității de executare a pedepsei, prin suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei sau executarea pedepsei la locul de

muncă, având în vedere și împrejurarea că drogurile de risc au fost aduse în

țară în vederea valorificării acestora și obținerii unor importante sume de

bani.

Cât

privește pe inculpatul A.F.T., a reținut instanța de apel că fapta comisă de

inculpatul A.F.T. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor

la individualizarea pedepsei, a constatat că s-a comunicat prin adresa

1994/11/2011 din 16 septembrie 2011, de către Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial București că inculpatul A.F.T.

a formulat un denunț în baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, înregistrat sub

numărul 1601D/P/2011, în urma cercetărilor fiind identificați inculpații M.C.D.

și V.Ș.A., față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța

14 septembrie 2011, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

Prin

urmare, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din legea

menționată, și fiind în prezența căii de atac promovate exclusiv de inculpat,

instanța de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., pentru ca

pedeapsa să reflecte existența, în plus, față de situația stabilită prin

hotărârea primei instanțe, a unei noi cauze de atenuare a pedepsei.

În

consecință, a aplicat o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, situată între

limitele de pedeapsă fixate, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea

nr. 682/2002 și a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în raport

de limitele speciale de pedeapsă prevăzute, pentru infracțiunea comisă, de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

A

apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a i se aplica o

pedeapsă egală cu cea deja executată în stare de arest preventiv, întrucât o

pedeapsă în acest cuantum nu exprimă gradul de pericol social concret al

infracțiunii comise și datele ce caracterizează persoana inculpatului A.F.T. A

constatat, ca și prima instanță, că activitatea infracțională a inculpatului

este caracterizată prin circumstanțe agravante, acestea încadrându-se în

dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen. Astfel, inculpatul a demonstrat că

într-un timp relativ scurt de când i s-au solicitat droguri de către

denunțător, a fost în măsură să răspundă comenzii primite, ceea ce vine să

întărească datele existente în cauză că, și anterior datei de 15 aprilie 2011,

a mai desfășurat activități ilicite care au legătură cu substanțele

stupefiante. Apoi, cantitatea de droguri de risc traficată și suma de bani

primită pentru acestea nu sunt mici, ceea ce denotă gradul de implicare al

inculpatului în traficul, fără drept, cu cannabis. Potrivit art. 80 alin. (2)

C. pen., în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante,

coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

A

mai constatat instanța de apel că cererea inculpatului de a se da eficiență și

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu poate fi primită

întrucât împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii

faptei și a modalității sale de comitere, a fost evidențiată prin aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., astfel că această atitudine

procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând

circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece

ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență

juridică. Dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu cele ale art.

320

1

C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen.

reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea

infracțiunii, alta decât comportamentul sincer, cum ar fi înlesnirea și

descoperirea participanților la activitatea infracțională.

A

mai constatat instanța de apel că modalitatea de executare a pedepsei este

apreciată ca fiind just individualizată, executarea în detenție a pedepsei

fiind de natură să asigure scopul preventiv și educativ al acesteia, în raport

de modul concret în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și profilul socio -

moral și de personalitate a inculpatului. Inculpatul este la primul conflict cu

legea penală și a recunoscut comiterea infracțiunii, dar împrejurările

comiterii faptei, cantitatea ridicată de drog traficată, urmările socialmente

periculoase ale unei astfel de infracțiuni, prin care se aduce atingere

sănătății publice, constituie motive pentru care se apreciază că suspendarea

sub supraveghere a pedepsei aplicate, în pofida măsurilor de supraveghere la

care inculpatul ar trebui să se supună, nu este suficientă pentru sancționarea

eficientă și prevenirea comiterii unor fapte asemănătoare de către apelantul

inculpat A.F.T.

Împotriva

deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București au

formulat recurs inculpații N.I.F. și A.F.T.

Inculpatul

N.I.F.

a

invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și

pct. 14 C. proc. pen.

Cu

privire la pct. 17

2

a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a

legii întrucât a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 și a înțeles în timpul judecății să

formuleze un denunț aplicându-i-se în acest sens disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000,

fiindu-i aplicate și disp. art. 320

1

C. proc. pen.

A

mai susținut că deși a solicitat aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., instanța nu

a ținut cont de aceste dispoziții apreciind că nu pot fi aplicate, susținând că

aceste dispoziții pot fi aplicate alături de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

Cu

privire la pct. 14 a solicitat să se dea o eficiență mai mare disp. art. 74

lit. a) și c) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei și aplicarea disp. art.

86

1

C. pen.

Inculpatul

A.F.T.

a

invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

și

pct. 14 C. proc. pen.

Cu

privire la pct. 17

2

a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a

legii, întrucât instanța nu a aplicat disp. art. 74 lit. c) C. pen., având în

vedere atitudinea sinceră, cooperarea acestuia și mai mult decât atât instanța

a reținut în favoarea acestuia circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin. (2)

C. pen., însă dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. prevăd că în caz de

concurs între circumstanțele agravante și atenuante, primează circumstanțele

atenuante.

A

solicitat aplicarea unei pedeapse sub minimul special, având în vedere că a

executat deja 11 luni și ca modalitate de executare a solicitat aplicarea disp.

art. 86

1

C. pen.

Examinând

decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de inculpații N.I.F.

și A.F.T., dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același Cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații N.I.F.

și A.F.T., sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu

privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. invocat de către inculpații N.I.F. și A.F.T., în sensul că s-a

făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu au fost reținute disp. art. 74

lit c) C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și

instanța de apel au apreciat că împrejurarea recunoașterii faptelor de către

inculpați prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., nu

mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanță atenuantă judiciară

prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece aceleiași situații de fapt i

s-ar acorda o dublă valență juridică.

Dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduc la

soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului

substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă.

Este

de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile,

mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și

derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt

prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică

numai unde legea specială nu dispune.

Astfel,

aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., corespunde principiului "specialia generalibus derogant”,

potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice

generale.

Înalta

Curte, constată că în cauză nu mai pot fi reținute circumstanțele judiciare

atenuante prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. în ceea ce îi

privește pe inculpații N.I.F. și A.F.T., întrucât legea specială derogă de la

legea generală și în mod corect au reținut instanța de fond și instanța de prim

control judiciar că atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor a fost

valorificată prin aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În

ceea ce privește critica inculpatului A.F.T. în sensul că au fost reținute în

sarcina inculpatului circumstanțele agravante prev. de art. 75 alin. (2) C.

pen., făcându-se referire la disp art. 80 C. pen., Înalta Curte reține că

potrivit dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen., în caz de concurs între

circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special

nu este obligatorie, astfel că, în mod corect a fost individualizată pedeapsa

aplicată inculpatului, față de dispozițiile menționate mai sus.

Cu

privire la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat

de inculpații N.I.F. și A.F.T., Înalta Curte constată că la individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond și instanța de

apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare

cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta

Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că

pedepsele astfel cum au fost individualizate de instanța de fond și de instanța

de prim control judiciar, răspund atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în

vedere infracțiunile săvârșite respectiv - art. 3 alin. (1) Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr.

143/2000, art. 74 lit a) C. pen., art. 75 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C.

pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul N.I.F. și art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit.

a) C. pen., art. 75 alin. (2) și art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea

nr. 682/2002 în ceea ce îl privește pe inculpatul A.F.T.

Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului N.I.F. de 4 ani închisoare și

inculpatului A.F.T. de 1 an și 10 luni închisoare, sunt justificate în raport

de infracțiunile săvârșite, cantitatea mare de droguri, de aproximativ un

kilogram, modalitatea și împrejurările de comitere a faptelor, modul organizat

în care au acționat inculpații, respectiv după un plan bine stabilit și de

gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Solicitarea

inculpaților de reducere a pedepselor prin reținerea disp. art. 74 lit. a) și c)

C. pen., nu poate fi primită, deoarece Înalta Curte constată că disp. art. 74

lit. a) C. pen. au fost reținute de instanța de fond și nu li se poate da o

dublă eficiență, iar în ceea ce privește reținerea disp. art. 74 lit c) C.

pen., de asemenea, nu pot fi reținute, întrucât atitudinea de recunoaștere a

inculpaților a fost valorificată de aplicarea disp. art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., astfel că, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și lit .c) C. pen.

Înalta

Curte constată că pedepsele astfel cum au fost stabilite de instanța de fond și

de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform

dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor sale de

constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Se

constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv pedepsele

aplicate inculpaților și modalitatea de executare a faptelor, față de limitele

de pedeapsă prevăzute de lege sunt adecvate situației de fapt și scopului

urmărit de legea penală.

În

ceea ce privește solicitarea inculpaților privind aplicarea dispozițiilor art.

86

1

C. pen., Înalta Curte apreciază că faptele comise de inculpați

sunt infracțiuni de pericol, prin urmările socialmente periculoase ale faptelor

aducându-se atingere sănătății publice, astfel că scopul pedepsei prev. de

dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea

pedepselor într-un loc de detenție, iar aplicarea disp. art. 86

1

C.

pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., și nu s-ar realiza

scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Au

fost valorificate lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a inculpaților

prin aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., dar acestea nu

constituie, în sine, argumente suficiente pentru a se proceda la aplicarea disp.

art. 86

1

C. pen., Înalta Curte constatând că numai prin executarea

în condiții de detenție, se va realiza reeducarea inculpaților în scopul ca

aceștia să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Astfel,

Înalta Curte constată că pentru sancționarea eficientă a inculpaților N.I.F. și

A.F.T. este necesară aplicarea unei pedepse cu executare, pentru prevenirea

săvârșirii unor noi infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpaților

față de ordinea de drept.

Înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și

completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din

oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va rspinge,

ca nefondate, recursurile declarate de N.I.F. și A.F.T. împotriva deciziei

penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.I.F. timpul reținerii și arestării preventive de la 15 aprilie

2011 la 15 martie 2012 și inculpatului A.F.T. timpul reținerii și arestării

preventive de la 16 aprilie 2011 la 15 martie 2012.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE,

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.I.F. și A.F.T. împotriva

deciziei penale nr. 308/A din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului N.I.F., prevenția de la 15 aprilie 2011 la

15 martie 2012.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului A.F.T., prevenția de la 16 aprilie 2011 la

15 martie 2012.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale ale

apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 martie 2012.