ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6479/2005

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 11 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul O.I.D. a fost condamnat, la 2 ani închisoare în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată, iar 3 ani intervalul stabilit de instanță. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text. În conformitate cu art. 257 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 19.900.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În cursul lunii iunie 2004, inculpatul O.I.D., l-a cunoscut pe numitul G.E., căruia i-a spus că are pe cineva în conducerea jandarmeriei din București și poate interveni pentru angajarea acestuia, dar mai are nevoie de alte cinci persoane dornice să se angajeze, care să plătească o sumă de aproximativ 20.000.000 lei, în acest scop. Despre această convorbire, G.E. le-a relatat martorilor denunțători V.M.M. și N.M. care au fost și ei interesați să fie angajați ca jandarmi. Ulterior, inculpatul s-a întâlnit și cu martorul V.M.M. căruia i-a pretins pentru angajare suma de 6.000.000 lei, afirmând că aceleași sume au fost plătite și de ceilalți doi amatori de angajare.

După un timp, inculpatul a luat legătura telefonic cu cei doi martori, i-a anunțat să vină în București pentru a se înscrie în concurs și să aducă și un „plocon” pentru comandantul unității, în care scop, cei doi martori au cumpărat 12 kg pește și 10 l vin contrar sumei de 1.900.000 lei. În total inculpatul a primit de la cei trei denunțători suma de 18.000.000 lei și bunuri în valoare de 1.900.000 lei. Pentru a crea denunțătorilor convingerea că îi va ajuta în demersul lor de a fi angajați, inculpatul i-a condus pe denunțători la o unitate de jandarmerie pentru depunerea actelor de înscriere la concurs. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând hotărârea sub aspectul confiscării speciale, înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și precizarea serviciului sub supraveghere a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 250 din 31 august 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de parchet, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza în aceste limite, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , 86 2 , 86 3 , 86 4 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea este netemeinică, doar în ce privește individualitatea de executare a pedepsei care nu corespunde pericolului social al faptei comise. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chiar inculpatul care a criticat pedeapsa aplicată, în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, sancționând, sub acest aspect, menținerea hotărârii instanței de fond.

Critica formulată urmează a fi examinată în raport cu dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se nefondată, pentru cele ce urmează: Individualizarea pedepsei atât în privința cuantumului cât și modalitatea de executare, trebuie să respecte prevederile art. 72 C. pen., sens în care, pedeapsa se impune a fi proporționată atât pericolului social al faptei cât și făptuitorului. În cauză, modalitatea de concepere și săvârșire a faptei, existența mai multor acte materiale comise în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, și care concretizează, în drept, comiterea unei infracțiuni continuate, valoarea sumelor și bunurilor pretinse și primite necesitau aplicarea unei pedepse ferme, cu executare în regim de detenție, așa cum corect a procedat instanța de apel.

În acest context, nu se constată motive care să justifice menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond cu încălcarea art. 72 C. pen., după cum nici incidența unei situații care să atragă casarea hotărârii atacate. Pentru aceste considerente critica este nefondată și cum nu s-a constatat nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu a deciziei, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.D. împotriva deciziei penale nr. 250 din 31 august 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2005.