ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1409/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 8 februarie 2011, pronunțată Tribunalul Dolj, în baza art. 257 alin (1) rap. la art. 6 1 alin. (1) din legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul V.A.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului din 12 iulie 2010 - 16 iulie 2010, inclusiv. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei. S-a constatat că suma de 1.200 lei ce a fost folosită la realizarea flagrantului a fost restituită.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că în data de 08 iulie 2010 s-a sesizat de către denunțătorii G.I. și T.M. faptul că inculpatul le-ar fi pretins în decursul anilor 2005-2009 mai multe sume de bani în scopul facilitării angajării acestora în cadrul structurilor Serviciului Româna de Informații și Inspectoratul Situațiilor de Urgență. G.I. a arătat că i-a predat inculpatului în această perioadă suma de 5.800 lei, în mai multe tranșe, iar T.M. i-a predat de asemenea în mai multe tranșe suma de 2000 lei. Ulterior, întrucât inculpatul nu rezolvase nimic din ceea ce promisese celor doi denunțători, pretextând faptul că fusese mințit de funcționarii care trebuiau să-i angajeze pe cei doi, acesta i-a promis denunțătorului G.I.

că se va recompensa pentru banii primiți. Astfel, acesta i-a promis că-i va facilita selecționarea sa, după absolvirea cursurilor școlii de agenți de penitenciar, pentru urmarea unor cursuri în urma cărora va obține gradul de ofițer de penitenciar. Fiind coleg și prieten cu numitul T.M., G.I. I-a pus și pe acesta în legătură cu inculpatul V. care s-a oferit inițial să-l ajute pe acesta să se angajeze în cadrul IPJ Dolj, iar ulterior nereușind acest lucru s-a oferit să-l ajute să se angajeze în cadrul ISU Dolj. T.M. i-a dat inculpatului în acest sens suma de 2.000 lei. Întrucât nu a reușit angajarea sa, ulterior i-a promis că-l va angaja în cadrul ISU Dolj, cerându-i pentru aceasta suma de 1.000 euro pentru a-i da numitului C. de la IGSU București.

Inculpatul i-a cerut denunțătorului să-i dea inițial o primă tranșă din această sumă de 300 euro, fixând ca ultim termen de plată al acestei sume data de 12 iulie 2010. În raport de această stare de fapt instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V.A.T. de a pretinde și primi de la cei doi denunțători T.M. și G.I. o sumă de bani în vederea intervenției pe lângă funcționari cu atribuții în angajarea personalului bugetar, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 257 alin. ( 1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăția cerută de lege, respectiv cu intenție directă, întrucât acesta și-a dat seama și a vrut să trafice presupusa sa influență asupra funcționarilor care se ocupau de angajarea de personal în respectivele structuri.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului, instanța de fond, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul în care aceasta a fost comisă, precum și datele privind persoana inculpatului. Faptul că inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale nu a fost reținut de către instanța de fond ca și circumstanță atenuantă, având în vedere că fiind prins în flagrant în momentul în care primea respectiva sumă de bani, era greu să nege săvârșirea faptei. Având în vedere că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că așa cum rezultă din caracterizarea făcută de martorul N.I.

precum și din cea depusă la fila 37, a rezultat că inculpatul este cunoscut ca o persoană cu un comportament decent, etic dar și modul de comitere a faptei, inculpatul încercând să dea impresia celor doi că are o influență reală asupra respectivilor funcționari, mergând cu aceștia la respectivele unități sub pretextul discutării cu cei care urmau să faciliteze angajările, faptul că activitatea acestuia s-a desfășurat pe o perioadă destul de mare de timp, instanța a considerat necesară aplicarea unei pedepse egală cu minimul special, respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare. În ceea ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse, instanța a considerat necesar ca executarea prezentei pedepse să se facă în regim de detenție, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor acestuia, pedeapsa fiind atât un mijloc de reeducare a condamnatului dar și un mijloc de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V.A.T. , criticând hotărârea primei instanței pentru netemeinicie cu privire la modul de individualizare al pedepsei, respectiv nevalorificarea circumstanțelor personale și totodată sub aspectul legalității, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei fără a fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 15 dosar. La solicitarea inculpatului s-a încuviințat proba cu înscrisuri fiind întocmit referatul de evaluare Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj-filele 19-21 dosar.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și a celor ce pot fi analizate din oficiu, Curtea de Apel a constatat că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente de fapt și de drept: Prima instanță, prin luarea in considerare si evaluarea întregului material probator, a reținut în mod corect în fapt că în perioada 2005-2009 inculpatul a primit de la denunțătorii T.M. și G.I. o sumă de bani în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcționari cu atribuții în angajarea personalului bugetar, prevalându-se de o presupusă influență pe care ar avea-o față de aceștia.

Pentru a reține această situație de fapt au fost coroborate declarațiile denunțătorilor cu datele rezultând din transcrierea convorbirilor purtate de aceștia cu inculpatul, și parțial cu declarațiile sale de recunoaștere date în cursul urmăririi penale, înlăturându-se motivat apărarea inculpatului în sensul că nu s-a prevalat de faptul că ar putea influența deciziile funcționarilor publici ci doar a încercat să îi ajute pe cei doi denunțători, acționând în cadrul legal, strict pentru a obține date cu privire la datele la cere se organizau concursuri și formalități necesare înscrierii la acestea. De altfel, conținutul discuțiilor dintre inculpat și denunțători sunt mai mult decât relevante, făcându-se trimitere în mod expres la sumele de bani pretinse, destinația pe care se afirma că o va da acestora, persoanele care urmau să primească sume de bani și influența pe care o aveau în angajarea denunțătorilor.

Inculpatul chiar dacă nu avea influență reală pe lângă funcționarii indicați, prin datele pe care le dădea despre funcția sau viața personală a acestora, precum și prin redarea unor presupuse discuții pe care le-ar fi avut cu ei referitoare le modul de desfășurare al examenelor și probele pe care denunțătorii ar fi trebuit să le susțină a creat acestora din urmă convingerea fermă că a intervenit pe lângă persoanele în cauză, acesta fiind și motivul determinant pentru care au acceptat să remită sume de bani. Atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta comisă, respectiv înțelegerea caracterului infracțional al acesteia și totodată urmărirea rezultatelor interzise de legea penală rezultă cu certitudine din procesul verbal de la fila 40 dosar urmărire penală, în care se menționează că în cadrul întâlnirii din 12 iulie 2010 dintre inculpat și G.I.

primul era îngrijorat de posibilitatea ca sumele de bani primite să fi fost tratate cu substanțe fluorescente de către organele de urmărire penală. De altfel, cu ocazia audierii în fața instanței de apel inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptelor și, că prin promovarea căii de atac nu critică situația de fapt ci doar modul de executare al pedepsei (motive scrise și concluzii din dezbateri). În raport de aceasta situație de fapt, de altfel necontestata, s-a apreciat in mod legal ca faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, trimiterea primei instanțe la dispozițiile art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 fiind în mod evident o simplă eroare materială, susceptibilă de a fi îndreptată prin soluționarea prezentului apel, nefiind incidente dispozițiile art. 344 C. proc.

pen. De asemenea Curtea de Apel a reținut că prima instanța a făcut o justă apreciere asupra individualizării pedepsei care a fost aplicată apelantului-inculpat, raportându-se și dând eficiență tuturor criteriile instituite de art. 72 C. pen., însă numai sub aspectul cuantumului. Sub aspectul modalității de executare s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, prin aplicarea art. 86 1 și următoarele C. proc. pen., având în vedere datele ce circumstanțiază persoana inculpatului. În consecință, prin decizia penală nr. 196 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori s-a admis apelul declarat de inculpatul V.A.T., împotriva sentinței penale nr. 68 din 8 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 9327/63/2010, s-a desființat în parte sentința penală nr. 68 din 08 februarie 2011 a Tribunalului Dolj în ceea ce privește latura penală și în consecință.

În baza art. 257 alin. (1) rap. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul V.A.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-a constatat că apelantul inculpat a fost reținut și arestat preventiv de la 12 iulie 2010 la 16 iulie 2010, inclusiv. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit in condițiile art. 86 2 C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere ce vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; - să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existența. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

mai puțin dreptul de a alege și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 6 C. pen. S-au menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.A.T. solicitând, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea art. 81 C. pen. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiată critica greșitei individualizări a pedepsei.

La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei instanța de apel a făcut o justă interpretare și aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de pericolul social pe care îl prezintă fapta comisă de inculpat, modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită, precum și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului. În condițiile art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale ale codului penal de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pedeapsa aplicată pentru fapta concretă dedusă judecății trebuie să fie rezultatul unui proces de analiză cumulativă a tuturor circumstanțelor privitoare la faptă și făptuitor, neputând să depindă exclusiv de un singur criteriu dintre cele enumerate de lege.

în acest context, critica inculpatului din apel privind faptul că nu s-au reținut circumstanțe atenuante a fost corect apreciată ca nefondată, datele despre persoana sa respectiv lipsa antecedentelor penale, neputând prevala față de celelalte împrejurări sau circumstanțe care permit aprecierea pericolului concret al infracțiunii. Instanța reține că fapta comisă afectează valori sociale fundamentale pentru societatea românească, respectiv încrederea în integritatea funcționarilor publici și în obiectivitatea cu care aceștia își îndeplinesc atribuțiile de serviciu, faptele de corupție prezentând un grad ridicat de pericol social nu neapărat datorită sumelor de bani care se pretind ci datorită stării de neîncredere generalizată pe care o provoacă.

De asemenea, se are în vedere că în cauză făptuitorul a acționat în mod repetat pentru a forma convingerea denunțătorilor că remiterea sumelor de bani este necesară pentru a le facilita angajarea, că s-a prevalat de influență pe lângă funcționari de rang înalt din cadrul S.R.I. și I.S.U. și că activitatea infracțională a fost întreruptă nu datorită voinței sale ci datorită intervenției organelor de stat sesizate de cei doi denunțători. În ceea ce privește modul de executare al pedepsei aplicate, instanța de apel a manifestat deja suficientă clemență apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă a acesteia în regim de detenție, fiind suficientă luarea unor măsuri suplimentare de supraveghere a comportamentului viitor al inculpatului.

Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa are un rol complex, nu numai de sancționare, de constrângere ci și de reeducare a făptuitorului și de prevenire a comiterii unor noi infracțiuni, atât de către acesta cât și de către alte persoane (prevenția generală și specială).

În cazul de față, s-a reținut că inculpatul are o vârstă înaintată (65 ani), este pensionar, și că în raport de modul în care a acționat, traficând o influență presupusă și nu reală pe lângă funcționari publici, mizând în mare parte și pe naivitatea și lipsa unor minime cunoștințe de specialitate a denunțătorilor, dar și în raport de atitudinea pe care a avut-o față de faptă în cursul judecății, recunoscând și regretând comiterea acesteia, aplicarea pedepsei reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, riscul reiterării unor comportamente similare în viitor fiind scăzut, mai ales în condițiile în care situația sa financiară și comportamentul în societate vor fi evaluate periodic de o instituție specializată în supravegherea infractorilor.

Această concluzie este susținută si de datele din raportul de evaluare a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, astfel că solicitarea inculpatului, de aplicarea a art. 81 C. pen., ceea ce ar presupune absența oricăror mijloace de supraveghere a sa, nu poate fi primită. Pentru aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpat urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A.T. împotriva deciziei penale nr. 196 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2012.