ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 11 mai 2010, reclamantul B.D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 180.000 lei reprezentând daune morale și scutirea de la plata taxelor și impozitelor pentru venituri, casă, telefon, mașină. Prin sentința civilă nr. 1018 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 13.000 lei pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui său de către regimul comunist. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind scutirea reclamantului de la plata taxelor și impozitelor.

Pentru a decide astfel tribunalul a reținut, în esență, că, sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea despăgubirilor morale, reclamantul făcând dovada că este descendent de gradul I al defunctului B.D., ce a suferit o condamnare cu caracter politic pentru manifestări ostile regimului comunist și instigare. Instanța a apreciat că cererea de scutire a reclamantului de la plata taxelor și impozitelor este neîntemeiată, constatând că aceste drepturi nu sunt prevăzute de Legea nr. 221/2009, act normativ pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății. Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.F.P. și soluționat prin decizia nr. 27 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a respins și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că, prin raportare la deciziile nr. 1354 din 20 octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale, temeiul juridic invocat de reclamanți, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu mai poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului ne mai existând temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis acțiunea de către instanța de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.D., fără a indica motivul de nelegalitate pe care se întemeiază cererea sa. În motivarea cererii de recurs, reclamantul-recurent prezintă un istoric al faptelor, fără să formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Ploiești, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Intimatul-pârât Statul Român, prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, fiind investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de reclamantul B.D., se constată că acesta își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 16 martie 2011 a aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 16 martie 2011 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.