ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1126/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 11 mai 2010, reclamantul

B.D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

M.F.P., să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 180.000 lei

reprezentând daune morale și scutirea de la plata taxelor și impozitelor pentru

venituri, casă, telefon, mașină.

Prin sentința civilă

nr. 1018 din 13 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis în

parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri

în cuantum de 13.000 lei pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea

tatălui său de către regimul comunist.

A fost respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind scutirea reclamantului de la plata

taxelor și impozitelor.

Pentru a decide

astfel tribunalul a reținut, în esență, că, sunt îndeplinite condițiile pentru

stabilirea despăgubirilor morale, reclamantul făcând dovada că este descendent

de gradul I al defunctului B.D., ce a suferit o condamnare cu caracter politic

pentru manifestări ostile regimului comunist și instigare.

Instanța a apreciat

că cererea de scutire a reclamantului de la plata taxelor și impozitelor este

neîntemeiată, constatând că aceste drepturi nu sunt prevăzute de Legea nr.

221/2009, act normativ pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății.

Apelul declarat de

pârâtul Statul Român, prin M.F.P. și soluționat prin decizia nr. 27 din 14

februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată în parte

hotărârea atacată, în sensul că s-a respins și capătul de cerere privind acordarea

de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

În considerentele

deciziei s-a reținut, în esență, că, prin raportare la deciziile nr. 1354 din

20 octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale,

temeiul juridic invocat de reclamanți, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009, a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu

mai poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului ne mai

existând temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat

și admis acțiunea de către instanța de judecată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul B.D., fără a indica motivul de

nelegalitate pe care se întemeiază cererea sa.

În motivarea cererii

de recurs, reclamantul-recurent prezintă un istoric al faptelor, fără să

formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Ploiești, care să

poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susține, în esență,

că din probele administrate în cauză rezultă că întrunește condițiile prevăzute

de lege pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul

moral suferit.

Intimatul-pârât

Statul Român, prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, fiind

investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de

atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde,

printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța investită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în

măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

În cererea de recurs

formulată de reclamantul B.D., se constată că acesta își exprimă în termeni

foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în

mod concret critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate invocate,

în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât

criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în

vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la

analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul

declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 16 martie 2011 a

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 27 din 14 februarie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 16 martie 2011 a

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.