ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 34500/3/2010 (4191/2011) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a menținut starea de arest a inculpatului U.T.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul U.T. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București emis la data de 15 iulie 2010 în Dosarul de urmărire penală nr. 1026/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U.T., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului S.N.A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 11 martie  2010, în jurul orei 16

30

, în baza unei înțelegeri infracționale prealabile, inculpatul U.T., a fost transportat de către inculpatul S.N.A. și de inculpatul M.F. cu autoturismul marca D.L., la sediul agenției R.B. din București, Str. G.A., sectorul 1. Inculpatul S.N.A. l-a așteptat în apropierea băncii pe inculpatul U.T., iar inculpatul M.F. a așteptat într-o altă locație aflată de asemenea în imediata apropiere a băncii.

Inculpatul U.T. s-a prezentat la sediul agenției R.B. unde, prezentându-se sub un nume mincinos, respectiv U.D. și folosind o carte de identitate falsificată pe acest nume a indus in eroare angajații băncii retrăgând din contul personal al numitului U.D. suma de 200.000 euro.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul M.F. este cel care i-a procurat inculpatului U.T. cartea de identitate falsificată pe numele lui U.D., în vederea folosirii la sediul instituției bancare.

Prin sentința penală nr. 808 din 28 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) și (2) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite, inculpatul U.T. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii din data de 12 martie 2010 și durata arestării preventive de la 14 martie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului U.T.

Nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond inculpatul a declarat apel, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru soluționarea apelului declarat de inculpat.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului U.T. se constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, secția a  II-a penală, a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina acestuia, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a doua condiții se are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret extrem de ridicat al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, (inculpatul săvârșind fapta împreună cu alte două persoane prin inducerea în eroare a unei unități bancare în scopul sustragerii din contul unei persoane a unei sume mari de bani). Se are de asemenea în vedere împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor dar și urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea acestor fapte.

Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

În privința termenului rezonabil al duratei arestării preventive acest caracter nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii.

Așa cum se desprinde și din jurisprudența CEDO trebuie avute în vedere și alte criterii cum ar fi miza procesului și complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată și al faptelor imputate), comportamentul procesual al părților.

Față de cele reținute, se consideră că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare al instanței atât de către inculpat, cât și de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacție corespunzătoare a autorităților.

Față de considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării preventive față de inculpat pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U

.

T

.

împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012

a Curții de Apel București,

s

ecția a II-a

p

enală, pronunțată în

Dosarul nr. 34500/3/2010

(4191/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2012.