ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2012

HOTĂRÂRE
15.06.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din 31 mai 2012

pronunțată în dosarul nr. 53564/3/2011 (1658/2012), Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a menținut starea de arest a inculpatului B.C.

Pentru a dispune această soluție,

instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, precum și pericolul social concret pentru ordinea publică

pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal a declarat recurs inculpatul B.C. solicitând judecarea sa în stare

de libertate arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul B.C. nu este

fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că inculpatul B.C.

a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 275/F din

13 aprilie 2012 Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe

inculpatul B.C., în baza art.215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. la

pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o

pedeapsă de 1 an închisoare ca urmare a săvârșirii infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

instanța de fond a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 13 ani închisoare.

Nemulțumit de soluția pronunțată

inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza aflându-se

în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru

soluționarea apelului declarat de inculpatul B.C.

Procedând la verificarea legalității

arestării preventive în mod corect Curtea de Apel București a apreciat ca

legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, reținând de

asemenea că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

La dosar există probe și indicii

temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa fiind în acest

mod incidente dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Și condițiile prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, pedepsele prevăzute de

lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul B.C. este cercetat sunt

pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, față de natura și împrejurările săvârșirii

faptelor, dar și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, față de

gravitatea faptelor comise, de numărul mare al persoanelor implicate în

activitatea infracțională, lăsarea acestuia în libertate creează pericol

concret pentru ordinea publică.

Faptul că în cauză a intervenit o

hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea

de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate,

apreciind că soluția adoptată este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 31

mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 53564/3/2011(1658/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15

iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-07-27
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2481/2012
Asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 17 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 53564/3/2011 în baza art. 300 2 raportat la art. 1
ÎCCJ 2011-10-06
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3464/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate, printre alții, de inculpat
ÎCCJ 2011-08-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2857/2011
Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 august 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a
ÎCCJ 2012-07-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2476/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 9 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 50144/3/2011 în baza art. 300 2 raportat la art.
ÎCCJ 2012-12-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4219/2012
pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunțării unei hotărâri de condamnare împotriva apel
Sursă