ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., obligarea autorității pârâte să înainteze Dosarul administrativ nr. x unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția Primarului com. Berceni, jud. Buzău, 601 din 15 noiembrie 2004 s-a dispus acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul construcție distrus ca urmare a unei calamități naturale și pentru terenul aferent, solicitate prin notificarea nr. y/2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001.

A arătat reclamanta că dispoziția menționată anterior a fost transmisă, împreună cu dosarul aferent, C.C.S.D. și înregistrată sub nr. x, dar până la data înregistrării acțiunii pârâta nu a parcurs nici o etapă din procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 1617 din data de 2 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei M.C.G., și, în consecință, a obligat pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. să transmită Dosarul administrativ nr. x către un evaluator pentru efectuarea raportului de evaluare. A respins Curtea cererea pârâtului Statul Român prin C.C.S.D.

privind chemarea în garanție a Comunei Berceni, prin primar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând situația de fapt și dispozițiile legale incidente, prin prisma art. 6 și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a reținut, în esență, că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea Dispoziției nr. 601/15 noiembrie 2004 reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun, iar, în speță, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă a încălcat în mod nejustificat dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea cererii sale, recurentul a invocat dispozițiile Titlului VIII din Legea nr. 247/2005 și Deciziile nr. 2/2006, nr. 815/2008 și nr. 2815/2008 privind circuitul dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. și trimiterea acestora spre evaluare. A arătat că dosarul reclamantei, fiind înregistrat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, trebuie respectată ordinea de înregistrare a dosarelor.

Recurenta a susținut că, în urma analizării dosarului sub aspectul legalității, s-a constatat că în cuprinsul Dispoziției nr. 601/2004 nu se identifică imobilul pentru care s-au propus măsuri reparatorii sub aspectul suprafeței, dosarul aferent fiind, de asemenea, incomplet, motiv pentru care, prin adresa din 02 decembrie 2009 acesta a fost remis autorității emitente în vederea completării. A mai învederat că în speță nu poate fi reținută obligația sa de a soluționa cererea reclamantei în termenul de 30 de zile, așa cum impune Legea nr. 554/2004, fiind vorba de o procedură administrativă prevăzută de o lege specială, pentru considerentele de mai sus neputând fi reținut nici refuzul nejustificat de soluționare a cererii sau nerespectarea termenului rezonabil.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond a nu a motivat decizia de a respinge cererea de chemare în garanție a Comunei Berceni, prin primar, cerere formulată de către pârâta-recurentă. 4. Considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a trimite spre evaluare dosarul aferent Deciziei nr. 601 din 15 noiembrie 2004, emisă de către Primarul Comunei Berceni, jud. Buzău, prin care s-a dispus acordarea către intimată de măsuri reparatorii, dosar înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. Prin dispoziția sus-menționată a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. x/2001.

Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.

a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul C.C. va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Este adevărat că dispozițiile sus-menționate nu prevăd termene pentru parcurgerea procedurii administrative. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus-menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile. Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.

Astfel, intimata a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă la data de 17 octombrie 2006, iar până la data înregistrării cererii intimatei pe rolul instanței de contencios administrativ, 3 august 2009, autoritatea pârâtă nu desemnase încă evaluator. Față de situația de fapt astfel conturată, Înalta Curte constată că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu a fost parcursă nici măcar etapa inițială a procedurii de emitere a titlului de despăgubire.

De aceea, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008. Apărarea recurentei-pârâte în sensul că dosarul de despăgubire este incomplet nu poate fi reținută, față de faptul că adresa din 02 decembrie 2009 a C.C.S.D., prin care solicita completarea dosarului, apare a fi fost întocmită pro causa, ulterior introducerii acțiunii reclamantei. În plus, nici Legea nr. 247/2005, anterior citată, nici normele metodologice, nu prevăd posibilitatea, pentru autoritatea recurentă, de a restitui dosarele aferente dispozițiilor administrative privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către C.C. și depășirea limitelor termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pentru considerentele de mai sus, și față de normele legale menționate, chemarea în garanție a autorității emitente a dispoziției administrative privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent apare inadmisibilă. În acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către Statul Român prin C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 1617 din data de 2 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.