ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2718/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea autorității pârâte la soluționarea cererii sale de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cerere înregistrată sub nr. 25948/CC. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus notificarea nr. x/2001, prin care a solicitat restituirea imobilului teren în suprafața de 4026 mp, situat în București, Strada E.T. FN, sectorul 3, trecut în proprietatea statului, și că, la data de 19 iunie 2006, Primarul General al Municipiului București a emis Dispoziție nr. y, prin care a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren.

Dispoziția primarului, însoțită de dosarul ce a stat la baza emiterii sale, a fost transmisă către instituția pârâtă și, cu toate ca au trecut aproape patru ani de la înregistrarea dosarului, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa cererea sa în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În ședința publică din 14 septembrie 2010, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită transmiterea dosarului către un evaluator autorizat în vederea efectuării raportului de evaluare și, după primirea acestuia, să se emită decizia de acordare a despăgubirilor. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 3371 din data de 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea reclamantului C.T.H., și, în consecință, a obligat pârâta C.C.S.D.

să transmită dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare, respingând cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire ca prematur formulată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că anterior emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire este necesară îndeplinirea unor operațiuni administrative, și anume desemnarea unui evaluator și transmiterea dosarului în vederea evaluării imobilului pentru stabilirea despăgubirilor, iar dreptul la emiterea deciziei se naște numai după aprobarea raportului de evaluare, condiții în care dreptul reclamantului la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul neevaluat nu este actual.

A mai apreciat prima instanță că în speță este incident termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii reclamantului și că, având în vedere că propunerea acordării de despăgubiri a fost emisă în iunie 2006, acest termen a fost depășit. A mai arătat că din prevederile legale aplicabile nu rezultă că pârâta ar avea competența de a exercita un control de legalitate asupra Dispoziției Primarului, cu excepția unui singur aspect, reglementat în mod expres de art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii 247/2005: legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, or, punând în discuție operațiunile administrative care au stat la baza actului de soluționare a notificării și reluând analiza care s-a realizat în acea etapă, pârâta își depășește competențele legale, iar procesul de acordare a măsurilor reparatorii trenează în mod nejustificat.

Prima instanță, examinând înscrisurile dosarului, a mai constatat că aspectele evidențiate de către pârâtă cu privire la neconcordanțele existente în actele conținute de dosarul aferent cererii de despăgubire sunt neîntemeiate. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, pârâta C.C.S.D., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că în mod eronat a reținut instanța de fond că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cererii. A detaliat recurenta procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 și a invocat dispozițiile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.

care stabilește o anumită ordine de trimitere spre evaluare a dosarelor considerate complete. Recurenta a mai susținut că, în urma analizării dosarului sub aspectul legalității, s-a constatat faptul că acesta trebuie completat cu informații referitoare la modalitatea de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în București, Strada E.T.

FN, sectorul 3, fosta proprietate a lui C.F., motiv pentru care, prin adresa din 12 august 2010 acesta a fost remis Primăriei Municipiului București în vederea completării 4. Considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a trimite spre evaluare și a emite titlul de despăgubire pentru dosarul aferent Dispoziției din 19 iunie 2006, emisă de către Primarul General al Municipiului București, prin care s-a dispus acordarea către intimat de măsuri reparatorii, Dosar înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 25948/CC.

Prin dispoziția sus-menționată a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. x/2001. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Este adevărat că dispozițiile sus-menționate nu prevăd termene pentru parcurgerea procedurii administrative. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus-menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu. Astfel, intimatul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 21763/CC în anul 2007, iar până la data înregistrării cererii intimatului pe rolul instanței de contencios administrativ, 16 februarie 2010, autoritatea pârâtă nu desemnase încă evaluator.

Față de situația de fapt astfel conturată, Înalta Curte constată că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag.

1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu a fost parcursă nici măcar etapa inițială a procedurii de emitere a titlului de despăgubire.

De aceea, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008. Apărarea recurentei-pârâte în sensul că dosarul de despăgubire este incomplet nu poate fi reținută, față de faptul că adresa din 12 august 2010 a C.C.S.D., prin care solicita completarea dosarului, apare a fi fost întocmită pro causa, ulterior introducerii acțiunii reclamantului, mai mult, potrivit adresei emisă de SC T. SA și atașată dosarului trimis spre evaluare, rezultă că imobilul din str. E.T.

FN sector 3 a fost expropriat cu Decretul de expropriere nr. 158/1966 și Decizia nr. 66/1961 emisă de Consiliul Local Raion "T.V.". În plus, nici Legea nr. 247/2005, anterior citată, nici normele metodologice, nu prevăd posibilitatea, pentru autoritatea recurentă, de a restitui dosarele aferente dispozițiilor administrative privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 3371 din data de 14 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.