ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2011

HOTĂRÂRE
28.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei.

acțiunii și procedura derulată în primă instanță

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.L.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Sănătății și S.C.R. Băile Felix, anularea Ordinului nr. 1621

din 17 august 2009 emis de pârâtul Ministrul Sănătății, repunerea sa pe funcția

deținută anterior, aceea de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală

Băile Felix și obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata drepturilor

salariale, retroactiv, de la data de 12 august 2010 și până la reîncadrarea

efectivă.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost eliberat din funcția de

manager pentru că nu mai îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile legale

în vigoare pentru exercitarea acestei funcții, dar această susținere contravine

faptelor și documentelor care se regăsesc în dosarul său personal.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâtul S.C.R. Băile Felix a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive în raport de faptul că nu spitalul este emitentul

actului administrativ atacat, ci Ministerul Sănătății. Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că potrivit art. 178 alin. (2

1

)

din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 69/2009, managerul trebuie să

aibă specialitatea medicală și să fie cadru didactic de predare într-un

asemenea domeniu, ceea ce nu este cazul reclamantului, absolvent al unei

facultăți de drept.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, arătând că modificările legislative apărute în cursul anului 2009

au condus la schimbarea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare

pentru exercitarea funcției de manager.

Tribunalul

Bihor, prin sentința nr. 805/CA din 3 decembrie 2009, a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

2.

Hotărârea Curții de Apel

Învestită

cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 805/CA din 3 decembrie 2009,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C.R. Băile Felix, a

admis acțiunea formulată de reclamantul R.L.C. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Sănătății, a anulat Ordinul nr. 1621 din 12 august 2009 emis de

pârâtul Ministerul Sănătății, a dispus repunerea reclamantului pe funcția

deținută anterior, aceea de manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală

Băile Felix, obligând pârâtul Ministerul Sănătății la plata drepturilor

salariale cuvenite reclamantului, retroactiv de la data de 12 august 2009 și

până la reîncadrarea efectivă a acestuia.

Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Clinic de

Recuperare Băile Felix, instanța a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii

îl constituie anularea unui ordin emis de Ministrul Sănătății, cu privire la

care Spitalul Clinic de Recuperare Băile Felix nu are nici o legătură sau

implicare.

Cu privire

la fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 1621 din 12 august 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția de

manager al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix, începând cu

data de 12 august 2009, iar din data de 5 august 2009 a încetat contractul de

management nr. 146 din 14 decembrie 2006, cu modificările și completările

ulterioare, încheiat între reclamant și Ministerul Sănătății Publice.

Totodată,

a reținut că ordinul atacat a fost emis în baza dispozițiilor Titlului VII -

Spitalele, ale art. 178 alin. (1), art. 183

3

lit. n) din Legea nr.

95/2006, art. II din O.U.G. nr. 69/2009 pentru modificarea și completarea Legii

95/2006 și concluziilor comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 pentru

înființarea comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manager sau manager

interimar ai spitalelor publice a dispozițiilor O.U.G. 69/2009.

În speță,

prima instanță a constatat că reclamantul a făcut dovada că este absolvent al

unor instituții de învățământ superior în domeniul juridic, că este cadru

universitar (asistent universitar titular) la Facultatea de Științe Politice și

Științele Comunicării din cadrul Universității Oradea și că a absolvit

cursurile de management spitalicesc la Școala Națională de Sănătate Publică și

Management Sanitar (Cluj Napoca) în perioada 19 iunie 2006 – 11 august 2006 și

de perfecționare pentru managerii Spitalelor publice la aceeași Școală

Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar în perioada 15 septembrie 2008

– 10 octombrie 2008, ambele cursuri fiind agreate de Ministerul Sănătății și

stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Concluzionând,

judecătorul fondului a apreciat că întrucât Spitalul Clinic de Recuperare Băile

Felix este un spital clinic în care se desfășoară activitate de învățământ și

cercetare științifică, textul legal aplicabil pentru exercitarea funcției de

manager este art. 178 alin. (2

1

) din Legea nr. 95/2006 introdus prin

O.U.G. nr. 69/2009, managerul trebuind să îndeplinească două cerințe, respectiv

să fie cadru universitar sau medic primar și să fie absolvent al unor cursuri

de perfecționare în management sau management sanitar agreate de Ministerul

Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

În

privința interpretării sintagmei „cadru universitar”, prima instanță a apreciat

că această noțiune vizează o persoană - cadru didactic de predare nu numai în

domeniul medical, întrucât specializarea medicală nu este impusă în mod

imperativ în lege, devenind astfel aplicabil principiul de drept conform căruia

„unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă”.

declarat de Ministerul Sănătății

Sentința

menționată a fost atacată cu recurs de către pârât, pentru motive pe care

partea le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ.

În esență,

recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile

art. 178 alin. (2

1

) din Legea nr. 95/2006, care trimit clar la

„domeniul medical”, cerința cu privire la calitatea de „cadru universitar”

referindu-se, așadar, la domeniul medical, iar nu la alte specialități.

Recurentul-pârât

a criticat sentința și în ceea ce privește repunerea reclamantului în funcția

de manager și plata drepturilor bănești aferente funcției până la reintegrare,

arătând că, în temeiul art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și al art. III

din Contractul de management nr. 146 din 14 decembrie 2006, contractul a încetat

la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat (3 ani), adică anterior

pronunțării sentinței.

Din acest

motiv, a precizat recurentul-pârât, soluția de reintegrare este greșită, iar

drepturile bănești ar putea fi acordate numai, cel mult, până la data de 14

decembrie 2009, când a încetat

c

ontractul

de management.

intimatului-reclamant

Prin

notele scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că legea nu prevede, în mod obligatoriu, ca studiile

sau calitatea de cadru didactic universitar să fie în domeniul medical,

neexistând nici un motiv pentru măsura dispusă nelegal prin Ordinul nr.

1621/2009.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

susceptibilă de critici pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

de fapt și de drept relevante

Ordinul

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ a fost emis în temeiul dispozițiilor Titlului VII – Spitalele-

ale art. 178 alin. (2), art. 183

3

, lit. n) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările

ulterioare, art. II din Ordonanța de urgență nr. 69/2009 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și

concluziile comisiilor numite prin Ordinul nr. 790/2009 privind înființarea

comisiilor de verificarea îndeplinirii de către manageri sau manageri

interimari ai spitalelor publice a dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009, aprobate

de ministrul sănătății sub nr. IB/7028 din 14 iulie 2009 – anexa 1.

Motivarea

în fapt a măsurii de eliberare a intimatului-reclamant din funcția de manager

al Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix se regăsește în

concluziile comisiilor constituite prin Ordinul nr. 790/2009, la care

preambulul Ordinului nr. 1621 din 12 august 2009 face trimitere expresă și în

care s-a reținut că intimatul-reclamant a absolvit Facultatea de Drept –

Științe juridice, are cursuri de management spitalicesc și este asistent

universitar la Facultatea de științe politice și științele comunicării –

Oradea.

Potrivit

art. 178 alin. (2) și (2

1

) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr.

69/2009, în forma în vigoare la data emiterii ordinului: „

2) Managerul persoană fizică sau

reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent

al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical, economic,

juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în management sau

management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al

ministrului sănătății."

"(21) Pentru spitalele clinice în care se

desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică medicală,

managerul trebuie să fie cadru universitar sau medic primar și să fie absolvent

al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate

de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății."

Curtea

de Apel și-a fundamentat soluția pe ideea că art. 178 alin. (2

1

) nu

prevede expres calitatea de cadru universitar exclusiv în domeniul medical,

astfel că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă.

Instanța

de control nu își însușește însă această optică, pentru că interpretarea

sintagmelor folosite în prevederea legală respectivă în conexiunea lor logică

nu poate conduce decât la concluzia că, de vreme ce alin. (2

1

) se

referă la „spitalele clinice în care se desfășoară activitate de învățământ și

cercetare științifică medicală”, este firesc, deși legiuitorul nu a spus-o

literal, ca managerul să îndeplinească cerința de a fi cadru universitar în

învățământul medical sau medic primar.

De

altfel, privind comparativ cu alin. (2) al art. 178, alin. (2

1

)

exprimă intenția legiuitorului de a impune o adâncire a specializării în

domeniul medical, pentru managerii spitalelor clinice în care se desfășoară

activitate de învățământ și cercetare științifică medicală, spre deosebire de

managerii celorlalte spitale publice, care pot fi absolvenți de învățământ

superior în mai multe domenii: medical, economic, juridic sau administrativ.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că soluția de anulare a ordinului contestat a

fost pronunțată pe baza unei interpretări greșite a prevederilor art. 178 alin.

(2

1

) din Legea nr. 95/2006.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere considerentele expuse, care fac inutilă examinarea distinctă a

criticilor legate de capetele de cerere accesorii (reintegrarea în funcție și

drepturile bănești acordate), în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și al art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, ca neîntemeiată.

Admite

recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 163 din 26

aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R.L.C.,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5349/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății din România anularea ca nelegal a Ordinului ministr
ÎCCJ 2012-01-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 72 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, a respins
ÎCCJ 2011-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4467 din data de 18 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cere
ÎCCJ 2011-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 februarie 2010, reclamantul C.R.N. a solicitat anularea ordinului nr. 674 din 29 martie 2010 emis de pârâtul Ministerul S
ÎCCJ 2010-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D. a chemat în jude
Sursă