ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul T.C. prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

obligarea pârâtei SC B.C.R.S. SA la plata sumei de 9.969.993,30 lei, cu titlu

de prejudiciu patrimonial provocat reclamantului și 45.861.969,18 lei cu titlu

de daune interese reprezentând beneficiul nerealizat.

Prin sentința comercială nr. 4885din

25 martie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția netimbrării și a anulat acțiunea ca netimbrată.

Apelul declarat de reclamantul T.C.

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 426 din 6

noiembrie 2009.

Împotriva acestei decizii reclamantul T.C. a

declarat recurs procedând la relatarea situației de fapt și fără a indica motivele

de nelegalitate pentru care înțelege să critice decizia recurată în

conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității recursului.

Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în

situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9. Or, recurentul -

reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu

a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute

procedural de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se

realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia,

instanța de recurs, soluționând această cale de atac verifică dacă hotărârea

atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această

analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub

sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Nu în ultimul rând trebuie reținut

faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele

motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,

părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în

condițiile stabilite de lege. Or, dispozițiile art. 304 alin. (1) și art. 302

1

C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează

cu nulitatea nerespectarea lor.

Față de cele de mai sus, Înalta

Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ. și va constata nul recursul declarat de reclamantul T.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamantul

T.C.

împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2011.