ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2921/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC C.I. SA a chemat în judecată

pe pârâta SC A. SA București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de

7.469.867,66 lei reprezentând sume executate din conturile societății în

perioada 20 decembrie 2001 - 27 februarie 2002.

Prin sentința comercială nr. 133 din

25 februarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a VI-a comercială, s-a

respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția

inadmisibilitătii. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă acțiunea reclamantei

ca nefondată.

Împotriva sentinței sus-menționate,

prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie  2010, a declarat recurs

reclamanta SC C.I. SA București prin administrator judiciar V.R.P., precizând

că își rezervă dreptul de a depune motivele de recurs după comunicarea

hotărârii atacate.

La data de 14 ianuarie 2011,

recurenta-reclamantă a transmis prin fax, motivele de recurs, solicitând în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea în parte a

sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele ce urmează,

Înalta Curte, constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC

C.I. SA București prin administrator judiciar V.R.P.:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată

și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se motivează, potrivit art. 303

alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului

de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) același cod, recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor

prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivarea recursului presupune, pe de

o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata

instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

În speță, se constată că sentința

primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 23 decembrie 2010, iar

motivele de recurs au fost transmise prin fax la data de 14 ianuarie 2011, cu

depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

În ceea ce privește afirmația

recurentei potrivit căreia ar fi depus motivele de recurs la data de 3 ianuarie

2011, aceasta nu poate fi reținută, având în vedere că înscrisul depus la fila

61, respectiv raportul de fax, nu face dovada susținerilor sale, în lipsa

mențiunii instanței, numărului de dosar la care au fost transmise și a

conținutului înscrisurilor ce au făcut obiectul transmiterii.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs

trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și

dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale,

având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite

excepția invocată și va constata nul recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat

de reclamanta SC C.I. SA București prin administrator judiciar V.R.P. împotriva

sentinței comerciale nr. 133 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, Secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 4

octombrie 2011.