ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarul, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5/CC din data de 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuenta Societatea Agricolă I. împotriva sentinței penale nr. 110 din 25 august 2008 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești. Pentru a hotăra astfel, Curtea de apel a reținut că în motivarea cererii, petenta a susținut că toate înscrisurile ce fac obiectul Dosarului penal nr. 38/p/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sunt false, la fel toate declarațiile aflate la acest dosar și în plus, toate spargerile și furturile în dauna acestei societăți au fost organizate de Parchet, de primar, de bande de hoți din comună și din județ, pentru a nu se restitui drepturile patrimoniale rezultate din lichidarea celor două sau trei C.A.P.

- uri, membrilor Societății Agricole I. și tuturor cooperatorilor. Procurorul a efectuat verificările impuse de art. 399 C. proc. pen., apreciind că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, deoarece potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată pe calea recursului în interesul legii, cererea de revizuire îndrentată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive ce a fost pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în condițiile prevăzute de art. 403 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege iar din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror, nu rezultă date pentru admiterea în principiu.

Curtea a avut în vedere faptul că petenta a solicitat revizuirea unei sentințe penale definitive prin care a fost respinsă plângerea în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. dar și dispozițiile deciziei nr. XVII din 19 martie 2006, dată în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Împotriva acestei sentințe revizuenta, prin reprezentant legal D.M. a declarat recurs, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și rejudecând să se admită plângerea. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, sentința recurată este definitivă.

Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) este definitivă. Coroborând texte de lege menționate anterior se observă că hotărârile prin care se soluționează plângerile formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse nici unei căi de atac. Sentința Curții de Apel Ploiești este definitivă, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc.

pen. prin Legea nr. 202/2010, astfel că nu mai poate fi promovată nici o cale de atac împotriva ei. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de reprezentantul revizuentei, aceasta nu va mai fi examinată în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/92 modificată, întrucât excepția de inadmisibilitate primează în raport de excepția de neconstituționalitate care nu poate fi invocată decât într-un cadru procesual legal stabilit. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentă Societatea Agricolă I. împotriva sentinței penale nr. 5/CC din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2012.