ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4CC din 07 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petenta SC A.I. SRL prin reprezentant legal D.M.privind sentința penală nr. 137 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

A obligat petenta-revizuentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, înregistrată sub nr. 1325/111/6/11 din 12 august 2011, petenta SC A.I. SRL prin reprezentant legal D.M.,  a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 137 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluțiilor nr. 41/P/2008 din 22 iulie 2008 și nr. 1323/11/2/2008 din 08 august 2008, adoptate de aceeași unitate de pachet.

În fapt, în esență, s-a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, impunându-se desființarea acesteia deoarece neînceperea urmăririi penale față de intimata A.E., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, ca și în alte cauze penale, a fost pronunțată de „structuri de infractori din care fac parte reprezentanți ai Ministerului de Interne, parchetelor și instanțelor judecătorești", producându-se astfel, consecințe prejudiciabile importante patrimoniului persoanei juridice precum și membrilor săi, totalizând circa 1.328 miliarde ROL actualizate până la data de 30 octombrie 1997.

Prin referatul întocmit la data de 16 septembrie 2011 procurorul sesizat în conformitate cu dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. pen. a transmis cererea de revizuire împreună cu concluziile rezultate în cadrul verificărilor efectuate, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Astfel, s-a constatat că respectiva cale de atac vizează o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., situație în care conform deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Î.C.C.J., secțiile unite nu este supusă revizuirii. În cauză s-a dispus atașarea dosarelor penale nr. 913/42/2008 și nr. 913,2/42/2008 ale Curții de Apel Ploiești.

Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, dispozițiile procedurale incidente în materie, precum și actele și lucrările efectuate în dosarele penale menționate, a rezultat că aceasta nu poate fi reținută pentru verificarea pe fond pentru considerentele expuse în continuare. Sub un prim aspect, s-a arătat că este de observat că în cazul introducerii unor astfel de căi extraordinare de atac, la primirea lucrărilor trimise de procuror conform art. 399 din același cod, instanța de judecată este obligată să fixeze termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Această procedură se desfășoară în camera de consiliu, fără citarea părților și constă în verificarea dacă cererea este făcută în condițiile prevăzute de art. 394 - art. 397 C. proc. pen. și dacă din probele strânse în cursul cercetărilor efectuate de unitatea de parchet rezultă suficiente date pentru admiterea în principiu.

Pe baza celor constatate, se dispune, după caz, prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire, fie prin sentință respingerea acesteia. În plus, din conținutul alin. (3) al art. 403 C. proc. pen. rezultă și faptul că, cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motivări și de apărări.

Pe de altă parte, din examinarea dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Î.C.C.J. - secțiile unite dată în interesul legii, a rezultat fără dubiu că revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile anume înscrise sub art. 394 alin. (1) lit. a) - e) și alin. (2) C. proc. pen. și vizează exclusiv hotărârile penale definitive prin care instanțele judecătorești au dispus asupra existenței faptei și vinovăției persoanei inculpate, contestându-se nelegalitatea ori netemeinicia soluției de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Așadar, potrivit acestor reglementări de ansamblu privind cazurile de revizuire și condițiile pe care fiecare trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de retractare a unei hotărâri penale definitive, nu pot fi supuse revizuirii acele hotărârii judecătorești prin care, în ciclu procesual ordinar, nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Prin sentința penală nr. 137 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta SC A.I. SRL, menținându-se rezoluțiile nr. 41/P/2008 din 22 iulie 2008 și nr. 1323/11/2/2008 din 08 august 2008 emise de parchetul de pe lângă această instanță. Din cuprinsul actelor procedurale atacate s-a constatat că prin acestea, în baza art. 228 alin. (4) comb. cu art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.E., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, reclamată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 220, art. 289, art. 291, art. 249 și art. 244 C. pen. Or, în atare situație, astfel cum s-a decis și prin hotărârea dată în interesul legii de instanța supremă de control judiciar, în raport de soluțiile ce pot fi pronunțate conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., în cazul examinării de către judecător a plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată a persoanei reclamate, nu se poate considera că prin sentința susmenționată s-ar fi rezolvat fondul cauzei, deoarece dispoziția de respingere ca tardivă a căii de atac nu implică stabilirea existenței faptei și vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din același cod, (respectiv condamnarea, achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal). Separat de aceasta, din examinarea Dosarului nr. 913,2/42/2008, s-a constatat că sentința penală nr. 137 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești a mai format obiectul cererii de revizuire promovată de aceeași petentă SC A.I. SRL, existând identitate de părți, temei legal și apărări iar calea de atac s-a respins prin sentința penală nr. 38 din 23 martie 2010, ca inadmisibilă.

Față de cele arătate, în lipsa reglementării posibilității extinderii exercitării revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate la soluționarea plângerilor întemeiate pe art. 278

1

C. proc. pen., precum și dispozițiilor art. 403 alin. (3

1

) din același cod, știut fiind că potrivit art. 129 din Constituția României părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins prezenta cererea de revizuire introdusă de petenta-persoană vătămată, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul. Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond viza revizuirea unei hotărâri judecătorești pronunțate în soluționarea unor plângeri întemeiate pe art. 278

1

C. proc. pen. și a fost pronunțată la data de 07 octombrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara SC A.I. SRL - prin reperezentant D.M.

Împotriva sentinței penale nr. 4CC din 07 octombrie 2011 a Curtii de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.