ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din

8 august 22011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari

împotriva ordonanței din anul 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, menținută prin Rezoluția nr. 403/II/2/2011 din 03 mai 2011 a Procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a

hotăra astfel Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu au fost identificate

date privind săvârșirea de acte materiale de natură a împiedica începerea ori

continuarea unui astfel de proces execuțional, derulat sub controlul

instanțelor civile.

Împotriva

acestei sentință au declarat recurs petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V.

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și,

rejudecând să se admită plângerea formulată.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii".

Așadar,

posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești

este statuată prin însăși legea fundamentală. Din economia textului menționat

rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare,

anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea

procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac

menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Or,

recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din

acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a soluționat

plângerea petiționarilor împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în

judecată la 8 august 2011, când a pronunțat sentința nr. 165, așa încât, în mod

legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispozițiior art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin

prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.

Prin urmare,

sentința penală nr. 165 din 8 august 2011, fiind pronunțată după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în

cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă

căilor ordinare de atac.

în ce

privește excepția de neconstitutionalitate invocată de reprezentantul petiționarei

Societatea Agricolă I., aceasta nu va fi examinată în conformitate cu

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/92 modificată, întrucât excepția de

inadmisibilitate a recursului primează în raport de excepția de

neconstitutionalitate care nu poate fi invocată decât într-un cadru procesual

legal stabilit.

În consecință,

recursul declarat de petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V. este

inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive,

conform art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text

în vigoare la data pronunțării sentinței atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V.

împotriva sentinței penale nr. 165 din 8 august 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 17 ianuarie 2012.