ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 8 august 22011 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari împotriva ordonanței din anul 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin Rezoluția nr. 403/II/2/2011 din 03 mai 2011 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu au fost identificate date privind săvârșirea de acte materiale de natură a împiedica începerea ori continuarea unui astfel de proces execuțional, derulat sub controlul instanțelor civile.

Împotriva acestei sentință au declarat recurs petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând să se admită plângerea formulată. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală. Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a soluționat plângerea petiționarilor împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 8 august 2011, când a pronunțat sentința nr. 165, așa încât, în mod legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispozițiior art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Prin urmare, sentința penală nr. 165 din 8 august 2011, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art. XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac. în ce privește excepția de neconstitutionalitate invocată de reprezentantul petiționarei Societatea Agricolă I., aceasta nu va fi examinată în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/92 modificată, întrucât excepția de inadmisibilitate a recursului primează în raport de excepția de neconstitutionalitate care nu poate fi invocată decât într-un cadru procesual legal stabilit.

În consecință, recursul declarat de petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării sentinței atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarii Societatea Agricolă I. și P.V. împotriva sentinței penale nr. 165 din 8 august 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.