ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3992/2012

Asupra recursului de

față,

în baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 17 mai 2012

Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

M.l. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 9 februarie 2012

dispusă în Dosarul nr. 395 /P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

reținând, în esență, că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au

rezultat indicii că ar fi fost comise fapte de natură penală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul, solicitând casarea sentinței și

rejudecând, admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibil

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii".

Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului

menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile

premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac

determinate de lege.

Legea procesual

penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a

asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, a soluționat plângerea petentului

împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată la 17 mai 2012,

când a pronunțat Sentința nr. 88, așa încât, în mod legal, hotărârea criticată

a rămas definitivă, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., așa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art.

XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.

Prin urmare, Sentința

penală nr. 88 din 17 mai 2012, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art.

XXIV alin. (1) din legea menționată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de

atac.

În consecință,

recursul declarat de petentul M.I. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat

împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., așa cum era acest text în vigoare la data pronunțării sentinței

atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul M.I. împotriva Sentinței penale nr.

88 din 17 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA