ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2012

Asupra recursului declarat, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 131 din 6 octombrie 2011 Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile de promovare a unei plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul solicitând admiterea lui, casarea sentinței penale și să se strămute cauza la o altă instanță. Totodată prin motivele de recurs petiționarul a solicitat judecarea cauzei în absența sa.

Având în vedere că excepția inadmisibilității recursului primează în raport de celelalte aspecte învederate de petiționar prin motivele de recurs, fiind o excepție care face de prisos cercetarea fondului în cazul în care este admisă și, ca atare soluționarea ei este esențială și prioritară, Înalta Curte va examina calea de atac promovată numai prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 și art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestcra, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) este definitivă.

Coroborând cele două texte de lege menționate anterior se observă că hotărârile prin care se soluționează plângerile formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse nici unei căi de atac. Sentința Curții de Apel Iași este definitivă, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, astfel că nu mai poate fi promovată nici o cale de atac împotriva ei. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.l. împotriva sentinței penale nr. 131 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.