ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2012

HOTĂRÂRE
14.02.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 408/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului declarat,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din

6 octombrie 2011 Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, plângerea

petiționarului, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile de promovare a unei

plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul solicitând admiterea lui,

casarea sentinței penale și să se strămute cauza la o altă instanță. Totodată

prin motivele de recurs petiționarul a solicitat judecarea cauzei în absența

sa.

Având în

vedere că excepția inadmisibilității recursului primează în raport de celelalte

aspecte învederate de petiționar prin motivele de recurs, fiind o excepție care

face de prisos cercetarea fondului în cazul în care este admisă și, ca atare

soluționarea ei este esențială și prioritară, Înalta Curte va examina calea de

atac promovată numai prin prisma excepției invocate de reprezentantul

Ministerului Public.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor art. 385

14

și art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Dând

eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României,

revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual

penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.

21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale,

legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același

pentru persoane aflate în situații identice.

Revine

așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în

condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a

provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestcra, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, pe de

o parte, potrivit art. 385

1

reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive,

determinate de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

art. 278

1

alin. (8) este definitivă.

Coroborând

cele două texte de lege menționate anterior se observă că hotărârile prin care

se soluționează plângerile formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse nici

unei căi de atac.

Sentința

Curții de Apel Iași este definitivă, fiind pronunțată după intrarea în vigoare

a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, astfel că nu mai

poate fi promovată nici o cale de atac împotriva ei.

Recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul M.l. împotriva sentinței penale

nr. 131 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 14 februarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1617/2013
C. proc. pen., să completeze sesizarea cu descrierea faptelor și a mijloacelor de probă, apreciind că în acest mod se refuză cercetarea plângerii sale. Prin urmare, dat fiind faptul că această adresă nu este un act de urmărire penală care s
ÎCCJ 2013-09-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2013
B.M. împotriva Sentinței penale nr. 412 din 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu. III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul B.M.. în ședința publică din data de 12 septembrie 2013, reprezentantul Ministerului
ÎCCJ 2012-03-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2012
ționar. Analizând recursul declarat de petiționarul G.I., înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Co
ÎCCJ 2013-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 786/2013
ul nu a fost motivat. Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul Ș.C.M. este inadmisibil, pentru considerentele care urmează: Prin decizia penală nr. 908 din 16 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul 295/45/2012, Curtea de A
ÎCCJ 2011-02-28
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 88/2011
nedepunându-se dovezi și nefăcându-se referire la probele aflate la dosar. Criticile relevate de contestator priveau conținutul citației emisă de către instanța de recurs, mențiuni pe care legea procesuală penală în vigoare nu le prevede su
Sursă