ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1617/2013

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 4539/1/2012, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva adresei nr. 1559/VIII-1/2012 dată în

dosarul cu același număr de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata

sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată

inițial pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul A.I. a

formulat plângere împotriva domnului magistrat C.C., arătând că a formulat

plângere împotriva acestui magistrat la Parchetul de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, însă a fost refuzată cercetarea plângerii sale.

Prin

adresa nr. 1559/VIII-1/2012, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție a solicitat petiționarului ca în condițiile art. 222 alin. (2) C.

proc. pen., să completeze sesizarea cu descrierea faptelor și a mijloacelor de

probă.

Analizând plângerea pe baza actelor și lucrărilor dosarului,

prima instanță a reținut că, potrivit art. 278

x

C. proc. pen.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în

judecată cuprinse în rechizitoriu.

S-a

reținut că, din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că obiectul

plângerii reglementate de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. îl

poate constitui rezoluția de neîncepere a urmăririi, rezoluția sau, după caz,

ordonanța de clasare sau de scoatere de sub urmărire penală sau dispoziția de

netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, enumerarea textului de lege

fiind limitativă. Prin urmare, s-a avut în vedere că nu poate fi atacat pe

această cale niciun alt act emis de organul de urmărire penală, indiferent că

actul respectiv reprezintă un act de urmărire penală sau un act administrativ

emis de organul de urmărire penală în exercitarea atribuțiilor ce-i revin.

Din

cuprinsul plângerii formulate de petiționar, a rezultat că aceasta este

nemulțumit de împrejurarea că, prin adresa nr. 1559/VIII-1/2012, Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție i-a solicitat ca în condițiile art.

222 alin. (2) C. proc. pen., să completeze sesizarea cu descrierea faptelor și

a mijloacelor de probă, apreciind că în acest mod se refuză cercetarea

plângerii sale.

Prin

urmare, dat fiind faptul că această adresă nu este un act de urmărire penală care

să se regăsească printre actele enumerate expres și limitativ de textul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., instanța a apreciat că plângerea formulată de

petiționar împotriva unei asemenea adrese, în condițiile acestui text de lege,

este inadmisibilă, soluție prevăzută în mod expres de art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul A.I., fără a indica motivele ce

stau la baza promovări căii de atac.

La

termenul de judecată din data de 13 mai 2013, înalta Curte, din oficiu, a pus

în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar

împotriva sentinței penale nr. 289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Timișoara - secția penală.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul admiterii excepției și

respingerii recursului, ca inadmisibil.

Examinând

cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul A.I. este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând

eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și

celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură

penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate

persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi

exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care

se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că

sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive,

fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În

speță, petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 289/PI din

21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 4539/1/2012, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel,

dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele

prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de

atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul A.I.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr.

289/PI din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 4539/1/2012.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2013.