ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 288/ PI
din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278
1
alin. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea petiționarului A.I.,
ca inadmisibilă.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata sumei de 100 lei,
cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art.
278
1
C. proc. pen., înregistrată sub nr. 1227/59/2011, petiționarul
A.I. a solicitat desființarea soluției adoptate în Dosarul nr. 21/VIII/1/2011
al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.N.A. - serviciul teritorial Timișoara.
în motivarea
plângerii, petiționarul a arătat că este nemulțumit de soluția adoptată de
procuror întrucât acesta refuză să cerceteze plângerea penală formulată, cu
toate că tentativele de omor sunt dovedite cu probe materiale și acte
probatorii.
Din analiza
materialului probator, curtea de apel a reținut că prin referatul din 25 iulie 2011
al D.N.A. - serviciul teritorial Timișoara s-a dispus clasarea lucrării față de
petiția depusă de către petiționarul A.l. prin care solicită efectuarea de
cercetări față de magistrații L.A.B., N.A., P.F., F.M.
În motivare s-a
reținut, în esență, că în cauză nu se impune efectuarea urmăririi penale sub
aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție de către magistrații
nominalizați în plângere, precum și faptul că în petiția acestuia nu se descriu
fapte concrete care să impună efectuarea de cercetări și verificări: de către D.N.A.
- serviciul teritorial Timișoara conform competențelor stabilite de lege.
S-a reținut că,
potrivit art. 278
1
C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute
conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de
procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data
comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277, 278 C.
proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit, legii
competența să judece cauza în primă instanță.
Interpretând
per a contrario dispozițiile legale susmenționate a rezultat faptul că
plângerea formulată de către petiționar împotriva unui referat al procurorului
este inadmisibilă, întrucât acest act nu se regăsește printre cele limitativ
enumerate de art. 278
1
C. proc. pen., în acest sens fiind și decizia
nr. 57 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
într-un recurs în interesul legii.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs petiționarul A.l., criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
La termenul din
data de 12 martie 2012, reprezentantul parchetului a invocat inadmisibilitatea
recursului declarat de petiționar împotriva sentinței penale nr. 288/ PI din 03
octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Examinând
cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul A.l. este
inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 278
1
pct. 10 C. proc. pen., astfel
cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată
potrivit alin. (8) este definitivă
”
.
Sentința penală
nr. 288/ PI din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în
calitate de instanță de fond, a rămas definitivă potrivit art. 278
1
pct.
10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea controlului judiciar
prin recurs solicitat de petiționar.
Această
sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul
unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale
anterior citate.
Pentru
considerentele anterior arătate, recursul în cauză se va respinge ca
inadmisibil în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.
pen., cu consecința obligării recurentului petiționar, potrivit art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului,
conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr.
288/ PI din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 12 martie 2012.