ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8614/2/2009, din data

de 10 septembrie 2009 reclamanta B.D., cetățean moldovean, a chemat în judecată

pe pârâtul M.J.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate refuzul nejustificat

al pârâtului M.J. prin intermediul D.C. de a-i soluționa cererea de redobândire

a cetățeniei romane:

- să fie obligat pârâtul M.J. prin

intermediul D.C. – C.C. să procedeze la analizarea/ avizarea cererii de

redobândire a cetățeniei romane în termen maxim 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii instanței.

- să fie obligat pârâtul M.J. să-i

acorde daune morale în valoare de 1000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române din anul 2008,

primind numărul de înregistrare nr. 378/2008 și deși a formulat mai multe

cereri de urgentare a soluționării dosarului său, până în prezent cererea nu a

fost soluționată.

La data de 9 februarie 2010 pârâtul M.J.L.C.

a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată,

arătând că cererea reclamantei nu a fost soluționată, întrucât pentru o serie

de acte a expirat perioada de valabilitate.

Astfel, s-a constatat că este necesar

a se depune adeverințe actualizate de cazier judiciar, precum și acordul

tatălui pentru dobândirea cetățeniei române de către minora B.A.

Despre necesitatea completării

probatoriului a fost înștiințată reclamanta prin adresa nr. 174 din 8 aprilie 2009

și ulterior prin adresa nr. l3964/ DC din 2 ianuarie 2010, fixându-se termen la

data de 15 martie 2010.

Prin precizarea formulată la data de

16 decembrie 2009 reclamanta a arătat că renunță la solicitarea de acordare a

cetățeniei române pentru fiul său minor B.D.

Curtea de Apel București, secția a

VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 693 din 9

februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.D. în contradictoriu

cu M.J. și a obligat pârâtul să procedeze la analizarea cererii de redobândire

a cetățeniei române formulată de reclamant, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că din actele dosarului rezultă că reclamanta a formulat cererea de

redobândire a cetățeniei române încă din anul 2008.

Deși în cauză pârâtul se apără

susținând că pentru o serie de acte perioada de valabilitate a expirat fiind

necesară completarea dosarului, având în vedere că reclamanta a renunțat la

cererea privind redobândirea cetățeniei pentru fiul minor, instanța a reținut

că perioada scursă de la data înregistrării cererii este mai mare de doi ani și

ca atare autoritatea pârâtă a încălcat prevederile legii privind soluționarea

cererii într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul M.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a invocat ca prim motiv de

recurs lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că în mod greșit prima

instanță nu a pus în discuția părților și nu a analizat această excepție.

A arătat că prin art. l alin. (l) din

O.U.G. nr. 5/2010, s-a înființat A.N.C. având ca scop, potrivit art. 4,

aplicarea procedurilor legale de acordare, redobândire, renunțare și retragere

a cetățeniei române.

Ca atare, cum atribuțiile în această

materie au fost preluate de A.N.C., M.J. nu mai poate avea calitate de persoană

obligată în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cererii, recurenta a

susținut că în mod greșit prima instanță a dispus soluționarea cererii în

termen de 30 de zile, întrucât legea cetățeniei române nu prevede obligarea

pârâtului la soluționarea cererii reclamantei într-un astfel de termen.

Pe de altă parte, a mai arătat

recurentul, la data pronunțării sentinței, cererea reclamantei nu era însoțită

de toate actele doveditoare îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, pentru

a putea fi înaintate Comisiei pentru Cetățenie și că la data de 8 iunie 2009

i-a pus în vedere completarea probatoriului.

Recurenta - pârâtă a mai susținut că

procedura de acordare a cetățeniei române, stabilită de legislația internă,

necesită o perioadă de timp îndelungată, perioadă care depinde de mai mulți

factori independenți de voința instituției.

În ceea ce privește termenul

rezonabil, a susținut că prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009,

s-a stabilit că cererile formulate în temeiul dispozițiilor art. l O

1

din Legea cetățeniei române și înregistrate la D.C. anterior intrării în

vigoare a ordonanței de urgență, se soluționează în termen de 5 luni de la data

rezoluției președintelui C.C.

Ori, față de situația de fapt

existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române până la

momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca

un refuz nejustificat.

A mai susținut recurentul, că Statul

răspunde pentru depășirea unei durate rezonabile a termenului doar în măsura în

care aceasta îi este imputabilă, în acest sens fiind și practica C.E.D.O.

În fine, a criticat hotărârea

instanței de fond și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată,

susținând în esență, că nefiind reținută culpa ministerului în nesoluționarea

cererii reclamantei, nu poate fi obligat nici la plata cheltuielilor de

judecată, acest fapt având la bază culpa procesuală a părții.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivului de recurs invocat și în raport cu dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

I.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive este nefondată, astfel că Înalta Curte o respinge ca atare. M.J. are, în

continuare, calitate procesuală pasivă, chiar dacă, prin O.U.G. 5/2010 a fost

înființată A.N.C. cu competente în materia care interesează în prezentul dosar.

Înalta Curte observa că A.N.C. este o entitate care funcționează, potrivit art.

1 din actul normativ precitat, în subordinea M.J., la fel cum a funcționat

fosta C.C., căreia i s-a adresat reclamantul cu cerere, în proces figurând de

la început același minister.

II.

Pe fondul cererii, în mod corect prima

instanță a reținut că acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtului la

soluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române într-un termen

rezonabil, este întemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care să consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Așa cum, în mod corect a reținut și

instanța de fond, intimata - reclamantă s-a adresat recurentului - pârât cu o

cerere de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2008, cerere care nu a

fost soluționată nici până la data promovării acțiunii în justiție.

Apărarea autorității intimate,

reiterată prin motivele de recurs, în sensul că dosarul reclamantului urma a fi

completat, astfel cum s-a menționat de către C.C. în ședința din data de 8

iunie 2009, nu poate fi primită, întrucât, astfel cum a reținut în mod corect

și instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, reclamanta a

depus declarația notarială prin care a renunțat la acordarea cetățeniei române

pentru fiul său, minor.

Poziția autorității pârâte este

evident una de natură a aduce reclamantului o vătămare în sensul art. 1 din

Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât demersurile sale pornite încă din

anul 2008, au rămas fără rezolvare chiar și la momentul judecării prezentului

recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din

C.E. asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și

ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă

astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,

păstrarea, pierderea, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie.

Cum nici legiuitorul național și nici

C.E.D.O. (art. 6) nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, revine

judecătorului sarcina de a aprecia în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se

soluționează cererea de redobândire a cetățeniei române.

Or, în speță, judecătorul fondului s-a

conformat jurisprudenței C.E.D.O. în aprecierea termenului rezonabil raportându-se

la circumstanțele concrete ale cazului, reținând ca fiind întemeiată, cererea

reclamantei formulată în temeiul dispozițiilor art. 1, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004

și art. 10 din C.E. asupra cetățeniei.

Astfel fiind, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J.

împotriva sentinței civile nr. 693 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzil9 ianuarie 2011.