ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2012

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1175 din 28 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenții A.C., A.C.T.A., A.C.D.M.,

A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V., în contradictoriu cu intimații P.M.B.,

C.G.M.B. – A.F.I. și SC H.N. SA

Pentru a hotărî

astfel, instanța, a arătat că cererea intitulată contestație în anulare

formulată împotriva sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu poate fi primită, deoarece motivele invocate

reprezintă veritabile critici pe fond, critici care sunt inadmisibile pe calea

contestației în anulare, ce poate fi formulată doar pentru motivele limitativ

prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.

S-a mai constatat că

cererea formulată este inadmisibilă și pentru motivul că a fost formulată și

împotriva SC H.N. SA și C.G.M.B. – A.F.I., precum și de către A.C.T.A., A.C.D.M.,

A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V. care nu au fost părți în cauza

soluționată prin sentința civilă nr. 1078 din 09 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 290

din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III–a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, apelul declarat de către A.C. (conform

calificării juridice date de curtea de apel, căii de atac formulate în cauză)

împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefundat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel, a constatat că în mod corect tribunalul a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare, în raport de dispozițiile legale

incidente în materie. Apelantul-contestator a invocat aspecte procedurale sau

de fond, ce nu sunt avute în vedere de lege pentru exercitarea unei asemenea

căi de atac și care, pe de altă parte, au fost parțial susținute și examinate

de instanțe, definitiv și irevocabil, cu prilejul judecării căilor de atac

ordinare formulate în dosar.

Recursul declarat de

contestatorul A.C., împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a fost

respins, ca nefundat, prin decizia nr. 3127 din 1 aprilie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

pronunțată în dosarul nr. 16552/3/2008.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că singurul motiv de recurs care se încadrează

în vreunul dintre cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute în art. 304 C.

proc. civ., este cel privind neregularitatea citării a cinci dintre ceilalți

contestatori în faza apelului, respectiv A.C.T.A., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D. și

A.F.B.V.

Astfel, a constatat că

susținerile recurentului nu pot fi primite, deoarece neregularitatea citării în

proces a unei părți poate fi invocată doar de către partea pretins vătămată

prin atare act de procedură nelegal, respectiv, doar de către contestatorii

despre care se susține că nu au fost legal citați în faza apelului.

Deși, potrivit art. 85

și 107 C. proc. civ., nu este posibilă judecarea cauzei în lipsa părților care

nu au fost legal citate, nulitatea care afectează actele procedurale

îndeplinite cu nerespectarea acestor dispoziții, este una relativă, ce poate fi

invocată doar de partea interesată, în conformitate cu art. 108 alin.(2) C.

proc. civ.

Susținând

nelegalitatea citării celorlalți contestatori în apel, deși a acceptat

acordarea termenului în cunoștință pentru aceștia în cursul judecății în primă

instanță, prevalându-se de un mandat de reprezentare ce i-ar fi fost acordat, a

cărui existență nu a fost dovedită, recurentul a invocat, în fapt, propria

culpă procesuală.

Împotriva deciziei

pronunțate în recurs, contestatorul A.C. a formulat revizuire indicând ca temei

legal dispozițiile art. 322 – art. 328 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat că decizia este greșită pentru că fiii săi plecați la

lucru în Germania și în Italia nu au primit niciodată citație pentru judecata

acestei decizii.

Cererea de revizuire

va fi respinsă, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9 ale

articolului menționat.

Referitor la

hotărârile pronunțate în recurs, textul cuprinde precizarea că revizuirea este

posibilă numai dacă instanța de recurs a evocat fondul, per a contrario,

însemnând că nu poate fi revizuită hotărârea prin care recursul a fost respins.

Or, în speță, prin

decizia a cărei revizuire se solicită, a fost respins, ca nefundat, recursul

declarat împotriva deciziei nr. 290 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III–a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Se reține, deci, că

prin decizia atacată, dată de o instanță de recurs într-o cauză având ca obiect

contestație în anulare, nu s-a evocat fondul.

Totodată, susținerile

invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate în prevederile art. 322 pct.

1 - 9 C. proc. civ.

Revizuirea este o

cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată cu respectarea unor

condiții expres și limitativ prevăzute de art. 322 și urm. C. proc. civ., iar

cel care promovează o cerere în temeiul textelor de lege menționate, trebuie să

formuleze critici care pot fi încadrate și se circumscriu prevederilor

invocate.

În speță, din

susținerile revizuentului, rezultă fără echivoc faptul că, acesta este

nemulțumit de soluțiile pronunțate de instanțele de judecată, față de modul în

care a fost efectuată citarea fiilor săi, critică ce nu poate fi primită în

această cale extraordinară de atac.

Drept urmare, aceste

critici nu se încadrează în dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și, pe cale de

consecință, nu pot fi primite ca fiind fondate, cererea de revizuire urmând a

fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, revizuirea formulată de A.C. împotriva deciziei nr. 3127 din 1

aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 16552/3/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.