ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtele

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și

Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu

Handicap din cadrul Ministerului Familiei și Protecției Sociale,

solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.

8753 din 06 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară și obligarea acestei

instituții să emită o nouă decizie de încadrare

cu caracter permanent în gradul de

handicap accentuat.

In motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este luat în evidență cu

schizofrenie

paranoidă grefată pe un retard mental sever din anul 2007, având constituit

dosarul nr.22803, în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia

Superioară a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată

și menținerea deciziei nr. 8753 din 06 iulie 2009.

Prin sentința nr. 111/CA din 21

aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap și Comisia

Superioară

e Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a anulat Decizia

nr.

8753 din 06 iulie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară e Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Totodată, instanța a dispus obligarea

pârâtei Comisia să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantului în

grad de handicap accentuat cu

caracter

permanent, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 100 lei către

reclamant

cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin certificatul nr. 67351 din 30

martie 2009, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul

Consiliului Județean Hunedoara a dispus

încadrarea

reclamantului în grad de handicap accentuat, deficiență funcțională

gravă.

Împotriva acestui certificat,

reclamantul a formulat în termen legal contestație la Comisia Superioară, care,

prin decizia nr. 8753 din 06 iulie 2009, a menținute constatările

certificatului nr. 67351 din 30 martie 2009, cu termen de revizuire în luna

martie 2010.

Certificatul emis de Comisia de

evaluare și decizia Comisiei Superioare

atestă,

conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, încadrarea reclamantei într-o

categorie

de persoane cu handicap care necesită protecție specială și, implicit, starea

de boală ce a determinat un atare handicap, pe baza îndeplinirii criteriilor

medicopsihosociale stabilite prin lege.

Reclamantul a fost încadrat în gradul

de handicap accentuat, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând

evaluarea și reevaluarea

complexă a

reclamantului de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din

cadrul Consiliului Județean Hunedoara și Comisia Superioară, pe

baza

criteriilor și principiilor prevăzute de art. 46 - 50 din Normele metodologice

de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.

S-a mai arătat

în considerentele sentinței atacate că așa cum rezultă din

raportul de expertiză medico-legală

nr. 747/II/M/5 din 17 martie 2020, efectuat în cauză, reclamantul suferă de

schizofrenie paronoidă grefată pe retard mintal

sever, boală cu caracter ireversibil, constatare ce face refuzul

pârâtei de a emite

decizia de

încadrare în grad de handicap accentuat cu caracter permanent, să fie

nejustificat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Comisia

Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap.

In motivarea recursului, întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9

C.

proc. civ., pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Sentința

recurată este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.

Se invocă astfel că afecțiunea

intimatului are caracter ireversibil datorită conduitei Comisiei superioare de

recunoaștere a afecțiunilor de care suferă reclamantul, bazată pe faptul că

aceasta fusese încadrată de mai multe ori în grad cu handicap, de unde

concluzia greșită a instanței că s-a făcut dovada deplină a culpei procesuale a

pârâtei, „prin conduita de recunoaștere a afecțiunilor de care suferă

reclamanta".

Pârâta a aplicat instrucțiunea

metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți, în care sunt prevăzute afecțiunile medicale pentru

care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, constatând că

afecțiunea pe care o prezintă intimata nu se regăsește în cele două liste ale

instrucțiunilor.

Instanța de fond a administrat proba

cu expertiza medico-legală într-un

caz neprevăzut

de art. 26 din Ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale

privind

efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale nr.

1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000

al Ministerului Sănătății și Familiei.

Constatările și expertizele

medico-legale se efectuează după o metodologie stabilită de Ministerul

Sănătății, după criterii distincte de

criteriile

medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august

2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, or, Serviciul medico-legal

județean Alba a concluzionat în raportul medico-legal înaintat instanței de

fond că „afecțiunea intimatului poate fi socotită ca o boală cu caracter

permanent".

Concluzia la care ajunge expertul

denotă lipsa valorii științifice a

expertizei,

nota aproximativă în care este redactat raportul și lipsa motivării

relevând

inutilitatea valorii probatorii a acestui mijloc de probă. Instanța de fond

trage însă concluzia că refuzul pârâtei apare nejustificat prin prisma

concluziilor raportului de expertiză.

Examinând cauza

și sentința recurată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu motivele de recurs

invocate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Este neîntemeiată critica recurentei

bazată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de fond observând că pârâta

1-a supus pe reclamant unor investigații medicale specifice, concluziile fiind

de mai multe ori că domnul C.P. este încadrabil în grad de handicap accentuat,

pe baza acelorași acte medicale pe care s-a fundamentat în emiterea deciziei

contestate în prezenta cauză, a reținut ca fiind neîntemeiată apărarea Comisiei

Superioare

în sensul că documentația depusă

de reclamant nu ar fi concludentă.

Or, constatarea instanței nu este

străină de natura pricinii, în condițiile

în

care în discuție este tocmai încadrarea într-un anume grad de handicap a

reclamantului, suferind de demență schizofrenie paronoidă grefată pe un retard

mental

sever.

Cu toate că prima instanță, raportat

la cele de mai sus, a emis opinia că încadrarea reclamantului în grad cu

handicap este în afara oricărui dubiu,

totuși,

nu această opinie a fundamentat hotărârea instanței, în sensul admiterii

acțiunii

având la bază concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în

cauză.

In ceea ce privește critica

recurentei, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este

fondată.

Susținerile recurentei că instanța

admis efectuarea unei expertize medico-legale într-un caz neprevăzut de Ordinul

nr. 1134/C din 25 mai 2000 sunt consecința unei interpretări trunchiate și

rigide a textului invocat. Chiar din formularea utilizată în enumerarea

tipurilor de examinări clinice și complementare, făcută în art. 26 din

respectivul ordin, rezultă că emitentul acestuia a indicat cu titlu

exemplificativ examinările medicale ce pot fi efectuate. Astfel, folosirea

sintagmei „și altele" la finalul enumerării din cuprinsul art. 26, este

elocventă în acest sens. Pe de altă parte, este de observat

că tipul de expertiză medico-legală dispus de

instanță în prezenta cauză este pe

deplin încadrabil în categoria

enunțată la pct. c din același art. 26 : „constatarea capacității psihice"

- având în vedere că boala de care suferă reclamanta este demență Alzheimer.

Nu în ultimul rând, interpretarea pe

care o face pârâta în această chestiune se află în contradicție cu normele

Codului de procedură civilă referitoare la expertiză. Prin cele susținute în

recurs pârâta încearcă să acrediteze ideea că printr-un act administrativ se

pot limita cazurile în care instanțele de judecată pot ordona expertize

medico-legale. Inadmisibilitatea

unei

astfel de probe poate fi reglementată însă, numai prin norme cu putere de

lege,

altfel s-ar încălca prevederile art. 201-217 C. proc. civ. referitoare la

expertiză.

In fine, chiar

dacă raportul de expertiză nu prezintă în detaliu situația

medicală a reclamantului, totuși,

acesta conține suficiente date cu privire la

examinarea

din punct de vedere medico-legal a stării de sănătate, concluzia

medicilor

care au efectuat expertizarea fiind neechivocă în sensul că reclamantul C.P.

suferă de schizofrenie paranoidă grefată pe retard mental sever, afecțiunea

fiind o boală psihică majoră ireversibilă, cu caracter permanent.

In consecință,

hotărârea instanței de fond prin care s-a admis acțiunea promovată de către

reclamantului C.P. și prin care s-a anulat decizia

atacată, iar pârâta a fost obligată să

emită o nouă decizie prin care să dispună

încadrarea

permanentă a acestuia în grad de handicap accentuat cu caracter

permanent,

este legală și temeinică.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul formulat de pârâta Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

Sentinței nr. 111/C A din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2011.