ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1843/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36/CC din 06 decembrie 2010, Judecătoria Deva a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de revizuientul V.S.,  privind sentințele penale nr. 1816 din 08 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 3004/1997, definitivă prin decizia penală nr. 445/R din 22 martie 1999 a Curții de Apel Timișoara și nr. 2157 din 16 septembrie 1996 pronunțată de Judecătoria Deva in dosar nr. 2557/1996 definitivă prin decizia penală nr. 522/1997 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că prin referatul nr. 972/III/6/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de revizuientul V.S. privind revizuirea sentinței penale nr. 1816 din 08 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a sentinței penale nr. 2157 din 16 septembrie 1996 pronunțată de Judecătoria Deva, cu concluzii de respingere a cererii.

În motivarea cererii scrise, condamnatul a solicitat revizuirea sentințelor sus-menționate susținând că cele două hotărâri judecătorești sunt nelegale, întrucât a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, invocând autoritatea de lucru judecat.

S-a mai reținut de instanța de fond că în cauza de față nu ne aflăm în prezența autorității de lucru judecat atâta timp cât este vorba de fapte comise la intervale diferite de timp și în locații diferite pentru care cercetarea penală a fost disjunsă de către procuror.

Cu privire la data de 26 decembrie 1996 s-a constatat că este vorba de o eroare de redactare și care, în urma verificărilor efectuate nu a condus la stabilirea autorității de lucru judecat.

Împotriva sentinței penale nr. 36/CC din 6 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Deva, condamnatul a declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 91 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnatul V.S. împotriva sentinței penale nr. 36/CC din 6 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar penal nr. 8295/221/2010, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii, revizuientul condamnat a declarat din nou recurs, reiterând, în scris, motivele invocate inițial in cererea de revizuire.

Recursul este inadmisibil.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curtea constată că recurentul revizuient a uzat deja în cauză de calea de atac a recursului, astfel cum este ea reglementată de disp. art. 385

1

C. proc. pen., prin decizia penală nr. 91 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, respingând ca nefondat recursul declarat de condamnatul V.S. împotriva sentinței penale nr. 36/CC din 6 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul penal nr. 8295/221/2010, astfel că în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Ca atare, decizia prin care s-a soluționat recursul revizuientului este definitivă, așa cum, de altfel, era menționat și în dispozitivul deciziei pronunțate.

Așa fiind, Înalta Curte, potrivit disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul V.S.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul V.S. împotriva deciziei penale nr. 91 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2011.