ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 967/2012

HOTĂRÂRE
15.02.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 967/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1444 din 9 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1516/115/2010,

Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea civilă formulată de

reclamanta M.E. împotriva pârâtului Statul Român reprezentat de M.F.P. prin

D.G.F.P. Caraș-Severin și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească

reclamantei echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 5.000

euro.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că reclamanta, în calitatea

de soție a lui M.I., condamnat la închisoare pentru delictul de uneltire contra

ordinii sociale, respectiv pentru faptul că a ascultat postul de radio E.L. și

a discutat cu alți prieteni despre Revoluția din Ungaria, întrunește condițiile

pentru a beneficia de prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009 și că suma de 5.000 euro reprezintă o despăgubire echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit.

Prin decizia nr. 427/

A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârât

și a schimbat sentința tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamantei

în totalitate.

Curtea a apreciat, în

raport de motivele invocate și de decizia nr. 1358/2010 a Curții

Constituționale, ca fiind întemeiat apelul pârâtului, pentru argumentele ce

succed.

Prin Decizia nr. 1358

din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, a fost admisă excepția de

neconstituționalitate ridicată de Statul Român prin M.F.P. și, în consecință,

s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr.

221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.

În ceea ce privește

efectele Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale în

raport cu cauza de față, Curtea a avut în vedere că sunt aplicabile

dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție (prevăzute și de art. 31 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992), potrivit cărora „Dispozițiile din legile și

ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției”.

De asemenea, sunt

aplicabile speței și dispozițiile art. 47 alin. (4) din Constituție, potrivit

cărora deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României, iar

de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor.

Astfel, având în

vedere că Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale a

fost publicată în M. Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar în

intervalul de 45 de zile de la publicare Parlamentul nu a pus de acord

prevederile declarate neconstituționale (art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/1009) cu dispozițiile Constituției, rezultă că aceste prevederi și-au

încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate și că nu

mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.

Așadar, fiind

desființat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acțiunii reclamantei,

respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, Curtea a apreciat că

se impune în cauză soluția admiterii apelului pârâtului, cu consecința

schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei în totalitate.

Această soluție se

impune, chiar dacă cauza se află în apel, întrucât norma constatată ca fiind

neconstituțională a dat naștere unei situații juridice legale (obiective),

aflată în curs de desfășurare (facta pendentia), care nu este pe deplin

constituită până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamanta M.E. criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care a susținut că decizia instanței de contencios

constituțional nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol (în primă instanță sau

în căi de atac) la data pronunțării sale, ci doar celor înregistrate ulterior

publicării sale.

În susținerea acestui

argument a invocat art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului privind

dreptul la un proces echitabil, care obligă la respectarea principiului

neretroactivității și al speranței legitime ce decurge dintr-o hotărâre

judecătorească chiar nedefinitivă.

Aceeași concluzie se impune

și în raport de necesitatea respectării principiului egalității în fața legii,

principiu care presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care,

în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

A solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate și admiterea acțiunii, astfel cum a

fost formulată, în sensul acordării daunelor morale în cuantumul solicitat prin

acțiune.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății cu privire la care, din oficiu, a fost invocată

declararea peste termenul legal, se constată următoarele.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel”.

Întrucât legea

specială incidentă raportului juridic litigios, Legea nr. 211/2009, nu conține

prescripții speciale privitor la termenul de declarare a căii de atac deduse

judecății, sunt incidente normele de procedură de drept comun relativ la acest

aspect.

Or, în speță,

hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 17 martie 2011, iar

prezenta cale de atac a fost exercitată la data de 5 aprilie 2011 (potrivit

mențiunilor de pe plicul anexat declarației de recurs), peste termenul legal

stabilit de norma evocată.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 103 C. proc. civ., se va

dispune respingerea recursului reclamantei ca tardiv formulat.

Respinge ca tardiv

recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 427/ A din 2 martie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2851/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, reclamanta Ș.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin M.F.P., solicitând instanței să constate caracterul politic al condamnăr
ÎCCJ 2012-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3409/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 538 din 30 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost admisă în parte cererea precizată formulată de reclamanta G.E. împotriva pârâtului Statul Român rep
ÎCCJ 2011-03-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1081/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2276/ PI din 23 septembrie 2010, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C.E. împotriva pârâtului S.R., reprezentat de M.F.P., prin D
ÎCCJ 2012-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2034/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 645 din 15 aprilie 2010, Tribunalul Caras-Severin a admis în parte acțiunea reclamanților G.V. și L.C. în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publi
ÎCCJ 2012-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 549 din 31 martie 2010 Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, a admis în parte acțiunea civilă formulată de pârâtul Statul Rom
Sursă