ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, I.A. a chemat în judecată pe pârâții SC „P.” SA și Ministerul Economiei, pentru ca instanța să dispună în contradictoriu cu aceștia anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Ministerul Economiei la 03 februarie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA, pentru suprafața de 1.188 mp din totalul unui teren de 17.500 mp, teren proprietatea sa situat în extravilanul comunei Ștefan cel Mare, jud. Argeș.

Se solicită cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâta SC „P.” SA pentru suprafața totală de 185.509,84 mp, în care se include și suprafața de 1.188 mp, proprietatea reclamantului, pe care pârâta SC „P.” SA a instalat o sondă. Suprafața menționată este teren extravilan, dobândit prin actul de partaj voluntar din 15 martie 1995 (act autentic). Terenul provine de la I.I. autorul reclamantului, fiind obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991. Prin Contractul de închiriere din 29 octombrie 2008, a fost amplasată sonda pe terenul proprietatea reclamantului cu condiția ca „P.” să plătească despăgubiri conform clauzelor contractuale.

Prin Procesul-verbal de reziliere din 07 octombrie 2009, pârâta SC „P.” SA a comunicat reclamantului că este proprietara terenului potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat. S-a susținut că actele cadastrale prezentate de către pârât nu au corespondent în terenul reclamantului, vecinătățile nefiind reale. S-a arătat că s-a formulat plângere prealabilă la 09 noiembrie 2009, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat ministerului revocarea parțială a certificatului pentru terenul ce aparține reclamantului, însă nu a primit niciun răspuns. Construirea sondei s-a făcut după 2007, SC „P.” SA, neavând în administrare terenul anterior anului 1990, iar reprezentanții comisiei locale de fond funciar și ai primăriei au arătat că nu cunosc în ce mod au devenit proprietari pârâții.

În drept, sunt invocate prevederile H.G. nr. 834/1991 și art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004. b) Întâmpinarea formulată în cauză La 23 februarie 2010 Ministerul Economiei a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate, deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate atestă doar o situație patrimonială existentă la un anumit moment, nefiind titlu de proprietate. Certificatul a fost emis pe baza documentațiilor întocmite de comisia constituită la nivelul societății comerciale, documentație avizată de organele de specialitate O.C.P.I. și D.U.A.T. Pe terenul pentru care s-a emis certificatul există obiective petroliere în funcțiune, ceea ce atestă faptul că SC „P.” SA îl avea în administrare, dreptul de proprietate fiind dobândit prin efectul legii, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, iar nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.

Titlul reclamantului nu a fost înscris în cartea funciară, ceea ce atrage inopozabilitatea dreptului pretins. Se susține că potrivit dispoziției de delimitare a terenului nr. 644 din 24 mai 1988, acesta a fost scos temporar din producția agricolă fiind deservit exploatării petroliere Glavacioc, iar potrivit schiței de teren autorul reclamantului nu se regăsește. SC „P.” SA București a formulat întâmpinare și a invocat la 26 ianuarie 2010, excepția lipsei procedurii prealabile conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, instanța a respins excepția invocată, reținând că actul atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) nu este emis de către pârâta care a invocat excepția, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile.

În întâmpinare, SC „P.” SA a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată, deoarece motivele invocate pot întemeia o cerere de revendicare, iar nu de nulitate. S-a susținut că instanța s-a mai pronunțat prin Sentința nr. 47/FC din 17 aprilie 2006, respingând ca inadmisibilă o cerere similară cu cea formulată de reclamant. S-a arătat că, acțiunea este inadmisibilă, reclamantul fiind terță persoană față de actul încheiat între cele două pârâte.

c) Soluția și motivarea primei instanțe Prin Sentința nr. 102/F/CONT din 19 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de SC „P.” SA; a admis acțiunea formulată de reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâții SC „P.” SA București și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri ; a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis de Ministerul Economiei la 03 martie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA, pentru suprafața de 1.188 mp, careul sondei și drum de acces la sondă, identificată în RET M.L., situat în extravilanul comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș; a obligat pârâta SC „P.” SA, la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de SC „P.” SA, nu poate fi primită atâta vreme cât temeiul cererii este dat de modul de aplicare al H.G. nr. 834/1991, invocându-se cauze de nulitate ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate, determinate de greșita aplicare ale acestor prevederi. A considera că dreptul de proprietate invocat de reclamant poate fi apărat numai pe calea acțiunii în revendicare, în condițiile în care se pretinde numai anularea titlului pârâtului, ar determina concluzia schimbării temeiului cererii formulate, împotriva disponibilității părții și totodată blocarea accesului la justiție pentru reclamant, în condițiile în care nicio normă nu impune un asemenea raport între cele două categorii de acțiuni.

S-a arătat că în cauză nu s-a dovedit că la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorul reclamantului, terenul în discuție era afectat de investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, așa cum rezultă din lucrarea de expertiză, sonda fiind amplasată abia în anul 2008. S-a reținut că expertul M.L. a arătat că sonda a fost amplasată din anul 2008, pe terenul de 1.188 mp, aparținând reclamantului, ceea ce atestă cert faptul că la data emiterii dispoziției de delimitare în temeiul Decretului nr. 28 din 27 martie 1988, terenul în discuție nu se afla printre cele menționate în actele întocmite pentru amplasarea și forarea sondelor. De asemenea, în completarea la raportul de expertiză s-a arătat că Dispoziția nr. 644 din 24 mai 1988 nu este însoțită de un plan anexă, din cadastrul funciar la 1 ianuarie 1990, ultima întreținere a cadastrului pentru CAP Ștefan cel Mare, nu se indică terenul aferent careului sondei.

În consecință, terenul, afectat sondei după anul 2007 nu se afla în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale. Or, cerințele art. 1 raportat la art. 3 din H.G. nr. 834/1991 sunt ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale, să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate și să nu facă obiectul Legii fondului funciar. De asemenea, lipsa mențiunii privind sonda în actul din anul 1988, lipsa dovezii că terenul a fost expropriat în vederea unei eventuale explorări, amplasarea sondei după anul 2007, existența titlului de proprietate al reclamantului pentru care s-au efectuat lucrările de publicitate imobiliară din anul 1995, determină concluzia că terenul în discuție nu putea constitui obiect al certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către pârâta OMV „P.” SA. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu respectarea legii. Cu referire la terenul în litigiu ocupat de sondă, s-a precizat că acesta face parte din documentațiile topografice, fiind intabulat în Cartea funciară. S-a arătat că terenul a făcut parte din patrimoniul societății de stat, cum rezultă din Dispoziția de delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, care reprezintă actul de deținere al societății, terenul fiind expropriat în favoarea societății, fiind în patrimoniul acesteia la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991.

S-a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că prin acțiune reclamantul urmărește să se constate prevalența dreptului său de proprietate în raport cu dreptul de proprietate al SC „P.” SA, ceea ce constituie temeiul unei acțiuni în revendicare și nu de nulitate. S-a susținut că reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la data de 11 noiembrie 2009, iar certificatul s-a emis la 3 septembrie 2009, astfel că aceasta este tardivă. b) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 3 martie 2009 s-a atestat dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 185.509,8 mp în favoarea SC „P.” SA, fiind înscris în Cartea Funciară la 6 august 2009. Prin actul de partaj voluntar autentificat din 15 martie 1995, reclamantului I.A.

i-a revenit în proprietate suprafața de 17.500 mp, din care o suprafață de 1.188 mp este inclusă în certificatul de atestare emis pârâtei. Legislația aplicabilă Legea nr. 15/1990, art. 20 - Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu. Legea nr. 554/2004 - art. 5 alin. (2): Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Art. 7 alin. (3): Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Din examinarea situației de fapt, a legislației aplicabile și a motivelor de recurs, a probelor cauzei se constată că recursul este nefondat. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii Din modul de redactare al acestui motiv de recurs rezultă că recurenta invocă un fine de neprimire al acțiunii, derivat din dreptul reclamantului de a formula acțiune în revendicare.

Excepția este nefondată deoarece acțiunea are ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care are caracterul unui act administrativ. Legea nr. 554/2004 reglementează în art. 5 actele administrative nesupuse controlului instanței de contencios administrativ. Textul menționat exclude de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. În ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate, acesta poate forma obiectul controlului judiciar la instanța specializată, întrucât nu este reglementată printr-un act normativ, o altă procedură judiciară.

În aceste condiții excepția invocată a fost corect respinsă de prima instanță. Cu privire la neîndeplinirea în termenul legal a plângerii prealabile Potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes al său, printr-un act administrativ, adresat altui subiect de drept, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). În speță, reclamantul a luat cunoștință despre emiterea certificatului de atestare la data de 7 octombrie 2009, când i s-a comunicat acestuia că se reziliază contractul de închiriere încheiat cu SC „P.” SA, având ca obiect un teren în suprafață de 1.126 mp aferent sondei Glavacioc.

Plângerea prealabilă s-a formulat la data de 11 noiembrie 2009, deci cu respectarea termenului reglementat de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu precizarea că reclamantul-intimat este terț față de acțiune, astfel că pentru aceasta termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la data luării la cunoștință. Cu privire la fondul cauzei Procedura de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este reglementată de H.G. nr. 834/1991. Potrivit acestui act administrativ normativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite societăților comerciale pentru terenurile care s-au aflat în patrimoniul unității economice de stat, sub forma dreptului de administrare.

Această soluție care rezultă și din prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, text în baza căruia bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia. Așadar, dacă bunul s-a aflat în patrimoniul societății, la data transformării din unitate economică de stat, societatea dobândește prin efectul legii proprietatea, certificatul fiind numai actul care atestă, constată proprietatea asupra terenului. În cauză, recurenta nu a făcut dovada că a îndeplinit condiția impusă prin lege, respectiv de a avea terenul în administrarea sa la data transformării în societate comercială, prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 15/1990. Din actele cauzei rezultă că prin Dispoziția de delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, s-au delimitat terenurile scoase temporar din proprietatea CAP Ștefan cel Mare, pentru exploatarea și forarea unor sonde.

Sonda Glavacioc nu figurează între sondele prevăzute în Dispoziția de delimitare nr. 644/1988, care a fost amplasată pe terenul în litigiu ulterior. În anul 2008 s-a încheiat între reclamantul-intimat și recurenta-pârâtă un contract de închiriere pentru terenul de 1.126 mp aferent sondei Glavacioc. Susținerile recurentei, privind exproprierea terenului în favoarea sa, sunt nefondate, deoarece Dispoziția nr. 644/1988 nu are caracterul unui act de expropriere. Așa cum s-a evidențiat mai sus, sonda nu este inclusă în Dispoziția nr. 644/1988, și mai mult terenurile au fost scoase temporar din producția agricolă ceea ce înseamnă că acele terenuri au rămas în proprietatea CAP Ștefan cel Mare, astfel că nu puteau forma obiectul dreptului de administrare al pârâtei-recurente.

c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC. ” P.” SA împotriva Sentinței nr. 102/F-CONT din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.