ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
a) Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, I.A. a
chemat în judecată pe pârâții SC „P.” SA și Ministerul Economiei, pentru ca
instanța să dispună în contradictoriu cu aceștia anularea parțială a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de
Ministerul Economiei la 03 februarie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA,
pentru suprafața de 1.188 mp din totalul unui teren de 17.500 mp, teren
proprietatea sa situat în extravilanul comunei Ștefan cel Mare, jud. Argeș. Se
solicită cheltuieli de judecată.
În motivare s-a
arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate atacat a stabilit
dreptul de proprietate pentru pârâta SC „P.” SA pentru suprafața totală de
185.509,84 mp, în care se include și suprafața de 1.188 mp, proprietatea
reclamantului, pe care pârâta SC „P.” SA a instalat o sondă. Suprafața
menționată este teren extravilan, dobândit prin actul de partaj voluntar din 15
martie 1995 (act autentic). Terenul provine de la I.I. autorul reclamantului,
fiind obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr.
18/1991.
Prin Contractul de
închiriere din 29 octombrie 2008, a fost amplasată sonda pe terenul
proprietatea reclamantului cu condiția ca „P.” să plătească despăgubiri conform
clauzelor contractuale.
Prin Procesul-verbal
de reziliere din 07 octombrie 2009, pârâta SC „P.” SA a comunicat reclamantului
că este proprietara terenului potrivit certificatului de atestare a dreptului
de proprietate atacat.
S-a susținut că
actele cadastrale prezentate de către pârât nu au corespondent în terenul
reclamantului, vecinătățile nefiind reale.
S-a arătat că s-a
formulat plângere prealabilă la 09 noiembrie 2009, potrivit art. 7 alin. (3)
din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat ministerului revocarea parțială a
certificatului pentru terenul ce aparține reclamantului, însă nu a primit
niciun răspuns.
Construirea sondei
s-a făcut după 2007, SC „P.” SA, neavând în administrare terenul anterior
anului 1990, iar reprezentanții comisiei locale de fond funciar și ai primăriei
au arătat că nu cunosc în ce mod au devenit proprietari pârâții.
În drept, sunt
invocate prevederile H.G. nr. 834/1991 și art. 1 și urm. din Legea nr.
554/2004.
b) Întâmpinarea
formulată în cauză
La 23 februarie 2010
Ministerul Economiei a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii
formulate, deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate atestă
doar o situație patrimonială existentă la un anumit moment, nefiind titlu de
proprietate. Certificatul a fost emis pe baza documentațiilor întocmite de
comisia constituită la nivelul societății comerciale, documentație avizată de
organele de specialitate O.C.P.I. și D.U.A.T.
Pe terenul pentru
care s-a emis certificatul există obiective petroliere în funcțiune, ceea ce
atestă faptul că SC „P.” SA îl avea în administrare, dreptul de proprietate
fiind dobândit prin efectul legii, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, iar
nu prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.
Titlul reclamantului
nu a fost înscris în cartea funciară, ceea ce atrage inopozabilitatea dreptului
pretins.
Se susține că
potrivit dispoziției de delimitare a terenului nr. 644 din 24 mai 1988, acesta
a fost scos temporar din producția agricolă fiind deservit exploatării
petroliere Glavacioc, iar potrivit schiței de teren autorul reclamantului nu se
regăsește.
SC „P.” SA București
a formulat întâmpinare și a invocat la 26 ianuarie 2010, excepția lipsei
procedurii prealabile conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din
27 ianuarie 2010, instanța a respins excepția invocată, reținând că actul
atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate) nu este emis de
către pârâta care a invocat excepția, nefiind necesară efectuarea procedurii
prealabile.
În întâmpinare, SC
„P.” SA a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca nefondată,
deoarece motivele invocate pot întemeia o cerere de revendicare, iar nu de
nulitate. S-a susținut că instanța s-a mai pronunțat prin Sentința nr. 47/FC
din 17 aprilie 2006, respingând ca inadmisibilă o cerere similară cu cea
formulată de reclamant.
S-a arătat că,
acțiunea este inadmisibilă, reclamantul fiind terță persoană față de actul
încheiat între cele două pârâte.
c) Soluția și
motivarea primei instanțe
Prin Sentința nr.
102/F/CONT din 19 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, respins excepția inadmisibilității cererii,
invocată de SC „P.” SA; a admis acțiunea formulată de reclamantul I.A., în
contradictoriu cu pârâții SC „P.” SA București și Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri ; a dispus anularea parțială a certificatului
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis de Ministerul
Economiei la 03 martie 2009 în favoarea pârâtei SC „P.” SA, pentru suprafața de
1.188 mp, careul sondei și drum de acces la sondă, identificată în RET M.L.,
situat în extravilanul comunei Ștefan cel Mare, județul Argeș; a obligat pârâta
SC „P.” SA, la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată
către reclamant.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut că excepția de inadmisibilitate a
cererii invocată de SC „P.” SA, nu poate fi primită atâta vreme cât temeiul
cererii este dat de modul de aplicare al H.G. nr. 834/1991, invocându-se cauze
de nulitate ale certificatului de atestare a dreptului de proprietate,
determinate de greșita aplicare ale acestor prevederi. A considera că dreptul
de proprietate invocat de reclamant poate fi apărat numai pe calea acțiunii în
revendicare, în condițiile în care se pretinde numai anularea titlului
pârâtului, ar determina concluzia schimbării temeiului cererii formulate,
împotriva disponibilității părții și totodată blocarea accesului la justiție
pentru reclamant, în condițiile în care nicio normă nu impune un asemenea
raport între cele două categorii de acțiuni.
S-a arătat că în
cauză nu s-a dovedit că la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru
autorul reclamantului, terenul în discuție era afectat de investiții, altele
decât îmbunătățiri funciare, așa cum rezultă din lucrarea de expertiză, sonda
fiind amplasată abia în anul 2008.
S-a reținut că
expertul M.L. a arătat că sonda a fost amplasată din anul 2008, pe terenul de
1.188 mp, aparținând reclamantului, ceea ce atestă cert faptul că la data
emiterii dispoziției de delimitare în temeiul Decretului nr. 28 din 27 martie
1988, terenul în discuție nu se afla printre cele menționate în actele
întocmite pentru amplasarea și forarea sondelor. De asemenea, în completarea la
raportul de expertiză s-a arătat că Dispoziția nr. 644 din 24 mai 1988 nu este
însoțită de un plan anexă, din cadastrul funciar la 1 ianuarie 1990, ultima întreținere
a cadastrului pentru CAP Ștefan cel Mare, nu se indică terenul aferent careului
sondei. În consecință, terenul, afectat sondei după anul 2007 nu se afla în
patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale.
Or, cerințele art. 1
raportat la art. 3 din H.G. nr. 834/1991 sunt ca terenul să se afle în
patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale,
să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate și să
nu facă obiectul Legii fondului funciar.
De asemenea, lipsa
mențiunii privind sonda în actul din anul 1988, lipsa dovezii că terenul a fost
expropriat în vederea unei eventuale explorări, amplasarea sondei după anul
2007, existența titlului de proprietate al reclamantului pentru care s-au
efectuat lucrările de publicitate imobiliară din anul 1995, determină concluzia
că terenul în discuție nu putea constitui obiect al certificatului de atestare
a dreptului de proprietate atacat.
Instanța de recurs
Împotriva acestei
sentințe s-a declarat recurs de către pârâta OMV „P.” SA.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs
s-a susținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis
cu respectarea legii.
Cu referire la
terenul în litigiu ocupat de sondă, s-a precizat că acesta face parte din
documentațiile topografice, fiind intabulat în Cartea funciară.
S-a arătat că terenul
a făcut parte din patrimoniul societății de stat, cum rezultă din Dispoziția de
delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, care reprezintă actul de deținere al
societății, terenul fiind expropriat în favoarea societății, fiind în
patrimoniul acesteia la data intrării în vigoare a H.G. nr. 834/1991.
S-a reiterat excepția
inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că prin acțiune reclamantul urmărește
să se constate prevalența dreptului său de proprietate în raport cu dreptul de
proprietate al SC „P.” SA, ceea ce constituie temeiul unei acțiuni în
revendicare și nu de nulitate.
S-a susținut că
reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri la data de 11 noiembrie 2009, iar certificatul s-a emis
la 3 septembrie 2009, astfel că aceasta este tardivă.
b) Analiza motivelor
de recurs
Situația de fapt
Prin Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate din 3 martie 2009 s-a atestat dreptul de
proprietate pentru suprafața de teren de 185.509,8 mp în favoarea SC „P.” SA,
fiind înscris în Cartea Funciară la 6 august 2009.
Prin actul de partaj
voluntar autentificat din 15 martie 1995, reclamantului I.A. i-a revenit în
proprietate suprafața de 17.500 mp, din care o suprafață de 1.188 mp este
inclusă în certificatul de atestare emis pârâtei.
Legislația aplicabilă
Legea nr. 15/1990,
art. 20 - Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea
acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.
Legea nr. 554/2004 -
art. 5 alin. (2): Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ
actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede,
prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Art. 7 alin. (3):
Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu
caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a
luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului
de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Din examinarea
situației de fapt, a legislației aplicabile și a motivelor de recurs, a
probelor cauzei se constată că recursul este nefondat.
Cu privire la
excepția inadmisibilității acțiunii
Din modul de
redactare al acestui motiv de recurs rezultă că recurenta invocă un fine de
neprimire al acțiunii, derivat din dreptul reclamantului de a formula acțiune
în revendicare.
Excepția este
nefondată deoarece acțiunea are ca obiect anularea parțială a certificatului de
atestare a dreptului de proprietate, care are caracterul unui act
administrativ.
Legea nr. 554/2004
reglementează în art. 5 actele administrative nesupuse controlului instanței de
contencios administrativ.
Textul menționat
exclude de la controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ
actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede,
prin lege organică, o altă procedură judiciară.
În ceea ce privește
certificatul de atestare a dreptului de proprietate, acesta poate forma
obiectul controlului judiciar la instanța specializată, întrucât nu este
reglementată printr-un act normativ, o altă procedură judiciară.
În aceste condiții
excepția invocată a fost corect respinsă de prima instanță.
Cu privire la
neîndeplinirea în termenul legal a plângerii prealabile
Potrivit prevederilor
art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată
într-un drept sau interes al său, printr-un act administrativ, adresat altui
subiect de drept, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă din
momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia în
limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
În speță, reclamantul
a luat cunoștință despre emiterea certificatului de atestare la data de 7
octombrie 2009, când i s-a comunicat acestuia că se reziliază contractul de
închiriere încheiat cu SC „P.” SA, având ca obiect un teren în suprafață de
1.126 mp aferent sondei Glavacioc.
Plângerea prealabilă
s-a formulat la data de 11 noiembrie 2009, deci cu respectarea termenului
reglementat de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu precizarea că
reclamantul-intimat este terț față de acțiune, astfel că pentru aceasta
termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la data luării la
cunoștință.
Cu privire la fondul
cauzei
Procedura de emitere
a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este reglementată de
H.G. nr. 834/1991.
Potrivit acestui act
administrativ normativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate se
emite societăților comerciale pentru terenurile care s-au aflat în patrimoniul
unității economice de stat, sub forma dreptului de administrare.
Această soluție care
rezultă și din prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, text în
baza căruia bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea
acesteia. Așadar, dacă bunul s-a aflat în patrimoniul societății, la data
transformării din unitate economică de stat, societatea dobândește prin efectul
legii proprietatea, certificatul fiind numai actul care atestă, constată
proprietatea asupra terenului.
În cauză, recurenta
nu a făcut dovada că a îndeplinit condiția impusă prin lege, respectiv de a
avea terenul în administrarea sa la data transformării în societate comercială,
prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 15/1990.
Din actele cauzei
rezultă că prin Dispoziția de delimitare nr. 644 din 24 mai 1988, s-au
delimitat terenurile scoase temporar din proprietatea CAP Ștefan cel Mare,
pentru exploatarea și forarea unor sonde.
Sonda Glavacioc nu
figurează între sondele prevăzute în Dispoziția de delimitare nr. 644/1988,
care a fost amplasată pe terenul în litigiu ulterior.
În anul 2008 s-a
încheiat între reclamantul-intimat și recurenta-pârâtă un contract de
închiriere pentru terenul de 1.126 mp aferent sondei Glavacioc.
Susținerile
recurentei, privind exproprierea terenului în favoarea sa, sunt nefondate,
deoarece Dispoziția nr. 644/1988 nu are caracterul unui act de expropriere.
Așa cum s-a evidențiat
mai sus, sonda nu este inclusă în Dispoziția nr. 644/1988, și mai mult
terenurile au fost scoase temporar din producția agricolă ceea ce înseamnă că
acele terenuri au rămas în proprietatea CAP Ștefan cel Mare, astfel că nu
puteau forma obiectul dreptului de administrare al pârâtei-recurente.
c) Soluția instanței
de recurs
Având în vedere
considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va
respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta SC. ” P.” SA împotriva Sentinței nr. 102/F-CONT din 19 mai
2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2011.