ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2193/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2193/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 317 din 20 august 2010

a Tribunalului Galați,

în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și, în

această încadrare juridică, au fost condamnați inculpații A.D. și M.C.I. la

câte o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Prin aceeași sentință penală, inculpatul

minor S.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. a), art. 99 și art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 C.

pen.

Inculpatului minor N.V. i s-a aplicat măsura

educativă a libertății supravegheate pe timp de un an prevăzută de art. 103 C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 și urm. C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților iar, potrivit art. 88 C. pen., s-au

dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive cu

începere de la data de 05 ianuarie 2010 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii

profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) și 2 C. proc. pen.,

au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 25 decembrie 2009,

inculpatul M.C.I. a primit de la sora sa 5 kg. de carne pe care le-a adus la

domiciliul inculpatului A.D., unde era prezentă doar victima S.S. și împreună

au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 11

00

, inculpatul M.C.I.

s-a deplasat la locuința martorului M.C. pentru a lua un pat, pe drum

întâlnindu-se cu inculpații A.D., S.D. și N.V., împreună au transportat patul

respectiv la domiciliul inculpatului A.D.

În momentul în care au ajuns la domiciliul

acestuia, inculpații au constatat că dispăruse cantitatea de carne adusă de

inculpatul M.C.I. Întrucât, singura persoană care putea să ia carnea respectivă

era victima S.S., cei patru i-au reproșat acesteia dispariția cărnii. În timpul

discuțiilor, inculpatul N.V. a intenționat să aprindă focul la sobă, moment în

care victima S.S. i-a aplicat o lovitură cu o rangă metalică în zona spatelui.

Văzând acest lucru și iritați de faptul că victima nu-i asculta, inculpații A.D.,

M.C.I. și S.D. au început să o lovească. Astfel, inculpatul M.C.I. i-a aplicat

victimei un pumn în zona feței, victima S.S. a încercat să riposteze însă,

inculpatul M.C.I. a trântit-o la podea, după care a început s-o lovească cu

picioarele. Inculpatul A.D. a luat ranga metalică din mâinile victimei și a

început s-o lovească pe acesta peste corp și membre în timp ce-i reproșa că a

furat carnea. A intervenit și inculpatul S.D. care a sărit cu genunchii peste

toracele victimei. Inculpatul N.V. a lovit și el victima de două ori cu

piciorul în zona dorsală, victima S.S. fiind lovită, în continuare, cu

picioarele și cu pumnii de către inculpatul M.C.I., cu ranga metalică de către

inculpatul A.D. și cu genunchii de către inculpatul S.D. circa 10 minute, până

când inculpații au observat că acesta respiră foarte greu. Victima S.S. s-a

ridicat și s-a așezat în pat, iar inculpatul M.C.I. i-a mai aplicat o palmă

peste față.

Inculpații au rămas împreună cu victima pe

parcursul nopții, iar a doua zi dimineață au părăsit domiciliul inculpatului A.D..

Înainte de părăsi imobilul, inculpatul S.D. a întrebat-o pe victimă dacă

dorește să anunțe salvarea, însă acesta a refuzat afirmând că se simte mai

bine.

Inculpatul A.D. a revenit la domiciliu în

data de 27 decembrie 2009, a observat-o pe victima S.S. întinsă în pat și

gemând de durere, i-a dat țigări și apă, după care a plecat la vărul său,

martorul M.C.

La data de 01 ianuarie 2010, inculpații au

aflat că victima S.S. a decedat și au realizat că acest fapt s-a datorat

loviturilor aplicate acesteia în seara zilei de 25 decembrie 2009.

Potrivit raportului de constatare medico –

legală nr. 3/C/01 ianuarie 2010, moartea numitului S.S. a fost violentă și s-a

datorat insuficienței cardio – respiratorii acute consecutive

politraumatismului cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale

stângi (9 coaste), hemotorax stâng complicat în evoluție cu bronhopneumonie și

că leziunile au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent

alungit, fiind aplicate cu 4-6 zile înaintea decesului.

Între politraumatismul cu traumatism toracic

cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stâng

complicat în evoluție cu bronhopneumonie și moartea victimei există legătură

directă de cauzalitate.

S-a reținut de instanța de fond că faptele

inculpaților au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de

cercetare la fața locului cu planșe foto, proces verbal de fixare a locului

faptei, proces-verbal de reconstituire, procese-verbale de ridicare, și

raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor și declarațiile

inculpaților.

Instanța de fond a reținut că săvârșirea de

către inculpații A.D., M.C.I. si S.D. a infracțiunii de omor rezultă fără echivoc

din coroborarea elemente de fapt respectiv faptul că în imobilul în care a fost

lovită victima, la momentul agresiunii, nu se mai aflau alte persoane in afara

de aceasta si de cei patru inculpați; între victimă si inculpați era o stare

tensionată ca urmare a bănuielii legitime că S.S. ar fi furat din casa o

cantitate de carne; mecanismul de producere și poziția victimei, în momentul

producerii leziunilor menționate în cuprinsul raportului de constatare medico-legală

depus la dosar fiind conformă cu cele declarate de inculpați în cursul urmăririi

penale; atât în timpul cât și ulterior agresiunii de către inculpați, aceștia

si-au dat seama datorita gravității loviturilor că acestea i-ar putea cauza

moartea victimei; ulterior incidentului din seara de 25 decembrie 2009 victima S.S.

a fost văzută de mai multe persoane in timp ce se deplasa cu dificultate si

acuza dureri in zona costala, afirmând față de martori ca a fost bătut de către

inculpați in ziua de Crăciun; și nu exista nici măcar un indiciu că S.S. ar fi fost

implicat ulterior într-o altă bătaie.

Astfel, instanța de fond la individualizarea

pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, a avut în vedere modul și

împrejurările concrete în care aceștia au săvârșit faptele, gradul de pericol

social concret al faptelor săvârșite, urmarea produsă, dar și circumstanțele

personale ale inculpaților care, în principiu au recunoscut și regretat

faptele.

Împotriva sentinței penale nr. 317 din 20

august 2010 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, inculpații

A.D., M.C.I. și S.D., au arătat că nu au acționat cu intenția de a ucide

victima, si au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen.

În subsidiar, au solicitat reținerea

circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), cu consecința

aplicării art. 76 alin. (2) C. pen. și coborârea pedepselor sub minimul special

prevăzut de lege, sau cel puțin reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 53 din 25 februarie

2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.D., M.C.I. și S.D.

împotriva sentinței penale nr. 317 din 20 august 2010 a Tribunalului Galați.

Conform art. 383 alin. (1)

1

în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 05 ianuarie 2010 la zi, respectiv 25

februarie 2011.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

au fost obligați inculpații A.D., M.C.I. și S.D. la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

A constatat instanța de apel că prima

instanță, pe baza unei analize ample și minuțioase a probelor administrate în

cauză, a reținut, în mod corect, faptele săvârșite de inculpați cu vinovăție și

a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

A apreciat instanța de apel că prima instanță

a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor, având în

vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele,

gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, urmarea produsă, dar și

circumstanțele personale ale inculpaților, constatând că pedepsele aplicate

inculpaților sunt situate foarte aproape de minimul special prevăzută de lege,

astfel că nu se impune reducerea acestora și a respins apelurile acestora.

Împotriva deciziei penale nr. 53 din 25

februarie 2011 au formulat recurs inculpatul A.D. și în temeiul cazului de

casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. a solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că nu a avut

intenția de a ucide victima ci a vrut să despartă victima si inculpatul minor,

si nu a aplicat nicio lovitura cu vreun corp contondent, astfel încât sa

producă moartea victimei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat sa se dea o eficiență mai mare dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen. si sa se aplice o pedeapsă sub minimul special și inculpatul

S.D. care, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat reaprecierea probelor și față de circumstanțele personale a

solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și din oficiu conform

prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin.

(1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile

declarate inculpații A.D. și S.D. sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte, cu privire la cazul de casare

prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul A.D.

prin care a

solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., constată că în

mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut că inculpații chiar

dacă nu au urmărit uciderea victimei au prevăzut rezultatele și au acceptat

producerea rezultatului letal, aceștia acționând cu intenția indirectă de a

ucide, și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 C. pen.

Esențial în încadrarea juridică a faptelor

inculpaților este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat. Forma

și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii rezultă

din materialitate actului, din obiectul vulnerant folosit, numărul și

intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al

inculpatului.

Aceste aspecte au fost avute în vedere de

ambele instanțe care au arătat în motivare ca fapta a fost săvârșită de

inculpați printr-un numărul mare de lovituri aplicate victimei, cu intensitate,

în zone vitale ale corpului cu pumnii, picioarele și cu o rangă metalică - corp

apt de a ucide, într-un interval de aproximativ 10 minute.

De asemenea, Înalta Curte constată că există

legătură de cauzalitate directă între moartea victimei și faptele săvârșite de

inculpați, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză respectiv

procesele verbale, încheiate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului,

raportul de constatare medico legală nr. 3/C din 01 ianuarie 2010, declarațiile

celor nouă martori audiați în cauză și chiar din declarațiile inculpaților, din

care rezultă cu certitudine că, la data de 25 decembrie 2009, în urma unui

conflict spontan și pe fondul consumului de alcool, inculpații A.D., M.C.I. și S.D.

au aplicat victimei S.S. lovituri repetate cu pumnii picioarele și o rangă

metalică în zona toracelui și a membrelor, cauzându-i un politraumatism cu

traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste),

hemotorax stg. complicat în evoluție cu bronhopneumonie, leziuni care au dus la

decesul acestuia.

Astfel, probele administrate, confirmă că

moartea victimei S.S. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio –

respiratorii acute consecutive politraumatismului cu traumatism toracic cu

fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stg. complicat

în evoluție cu bronhopneumonie și că leziunile au putut fi produse prin lovire

repetată cu corp contondent alungit, loviturile fiind aplicate cu 4-6 zile

înaintea decesului.

Totodată, declarațiile inculpaților confirmă

situația de fapt și încadrarea juridică așa cum corect a fost stabilită de

instanța de fond și confirmată de instanța de apel - S.D. fila 25 dosar

instanță de fond arată că „inculpatul A.D. i-a aplicat mai multe lovituri cu un

fier victimei S.S. în zona picioarelor”; N.V. în declarația aflată la fila 26 „A.D.

a luat ranga de metal...și a aplicat numeroase lovituri victimei peste picioare

și piept”; inculpatul A.D. în declarația dată în dosarul de urmărire penală la

filele 87-89 a declarat „ am luat ranga și am început să îl lovească cu ea pe S.

peste corp, mâini și picioare, în timp ce îi reproșam că a furat carnea.

Precizez că apoi a intervenit și S.D., care a sărit de câteva ori cu genunchii

peste pieptul lui Ș.”; inculpatul N.V. în declarația aflată la filele 98-101

dosar urmărire penală a declarat că inculpatul M.C.I. a lovit victima cu pumnii

„A.D. a luat ranga metalică și început să lovească cu aceasta peste picioare

spunând că îl omoară dacă nu spune unde este carnea. A intervenit S.D. care a

sărit cu genunchii pe pieptul lui S.”

Cu privire la cazul de casare prevăzut de

art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpații A.D. și S.D.,

Înalta Curte constată

că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de

fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor

de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni.

Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru care inculpații au fost

condamnați în primă instanță (omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1)

C. pen.) este pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani, inculpatului A.D.

fiindu-i aplicată o pedeapsă de 12 ani închisoare și inculpatului S.D. fiindu-i

aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare, avându-se în vedere și dispozițiile

art.99 C. pen.

Pedepsele aplicate au

fost corect individualizate în raport de prevederile art.

72 C. pen. care

stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de

dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii

faptei, instanța de fond a reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 75

lit. a) și c) C. pen. față de inculpatul A.D., și art. 75 lit. a) C. pen. față

de inculpatul S.D., având în vedere modul de săvârșire a faptei precum și

contextul săvârșirii acestora. Datorită gradului ridicat de pericol social al

faptelor săvârșite și a urmării produse, motivele invocat respectiv faptul că

inculpatul A.D. are un copil minor și că inculpatul S.D. este minor nu sunt de

natură să justifice reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74. alin. (1) lit. a) C. pen.

Totodată, din fișa de cazier a inculpatului A.D.

aflată la fila 152 dosar de urmărire penală rezultă că acesta a mai fost

condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., pedeapsă ce

a fost grațiată conform Legii nr. 137/1997 și la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214 și art. 254 C. pen. prin

sentința penală nr. 198 din 19 septembrie 1997 a Tribunalului Galați. Din fișa

de cazier a inculpatului S.D. (minor) rezultă că acestuia i-a fost aplicată o

amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209

lit. a), e) și g) C. pen. prin ordonanța nr. 2387/P/2009 din 20 august 2009 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, iar prin referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați s-a

concluzionat cu privire la acest inculpat că perspectivele de reintegrare în

societate depind de durata pedepsei, succesul programelor pe care le va absolvi

inculpatul în cadrul locului de deținere și de modul în care va acumula sau va

respinge valorile negative promovate în penitenciar.

Astfel, Înalta Curte

constată că în mod corect s-a

analizat întreg materialul probator, și pedepsele astfel

cum au fost individualizate, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt

necesare realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizate față de

dispozițiile mai sus menționate, astfel că nu se impune o reducere a pedepselor

aplicate, care răspund atât principiului proporționalității între gravitatea

faptei și datele personale ale inculpaților cât și scopului prevăzut de art. 52

C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile

inculpaților A.D. și S.D., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.88 C. pen. va

deduce din pedeapsă aplicată inculpaților timpul reținerii și arestării

preventive de la 5 ianuarie 2010 la 30 mai 2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații A.D. și S.D. împotriva deciziei penale nr. 53 din 25 februarie

2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților,

durata reținerii și arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la 30 mai 2011.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.