ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2193/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 317 din 20 august 2010 a Tribunalului Galați, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și, în această încadrare juridică, au fost condamnați inculpații A.D. și M.C.I. la câte o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Prin aceeași sentință penală, inculpatul minor S.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 și art. 109 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 99 C. pen. Inculpatului minor N.V. i s-a aplicat măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an prevăzută de art. 103 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 99 și urm. C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților iar, potrivit art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 05 ianuarie 2010 la zi. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. În baza art. 191 alin. (1) și 2 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 25 decembrie 2009, inculpatul M.C.I. a primit de la sora sa 5 kg. de carne pe care le-a adus la domiciliul inculpatului A.D., unde era prezentă doar victima S.S. și împreună au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 11 00 , inculpatul M.C.I. s-a deplasat la locuința martorului M.C. pentru a lua un pat, pe drum întâlnindu-se cu inculpații A.D., S.D. și N.V., împreună au transportat patul respectiv la domiciliul inculpatului A.D. În momentul în care au ajuns la domiciliul acestuia, inculpații au constatat că dispăruse cantitatea de carne adusă de inculpatul M.C.I. Întrucât, singura persoană care putea să ia carnea respectivă era victima S.S., cei patru i-au reproșat acesteia dispariția cărnii.

În timpul discuțiilor, inculpatul N.V. a intenționat să aprindă focul la sobă, moment în care victima S.S. i-a aplicat o lovitură cu o rangă metalică în zona spatelui. Văzând acest lucru și iritați de faptul că victima nu-i asculta, inculpații A.D., M.C.I. și S.D. au început să o lovească. Astfel, inculpatul M.C.I. i-a aplicat victimei un pumn în zona feței, victima S.S. a încercat să riposteze însă, inculpatul M.C.I. a trântit-o la podea, după care a început s-o lovească cu picioarele. Inculpatul A.D. a luat ranga metalică din mâinile victimei și a început s-o lovească pe acesta peste corp și membre în timp ce-i reproșa că a furat carnea. A intervenit și inculpatul S.D. care a sărit cu genunchii peste toracele victimei.

Inculpatul N.V. a lovit și el victima de două ori cu piciorul în zona dorsală, victima S.S. fiind lovită, în continuare, cu picioarele și cu pumnii de către inculpatul M.C.I., cu ranga metalică de către inculpatul A.D. și cu genunchii de către inculpatul S.D. circa 10 minute, până când inculpații au observat că acesta respiră foarte greu. Victima S.S. s-a ridicat și s-a așezat în pat, iar inculpatul M.C.I. i-a mai aplicat o palmă peste față. Inculpații au rămas împreună cu victima pe parcursul nopții, iar a doua zi dimineață au părăsit domiciliul inculpatului A.D.. Înainte de părăsi imobilul, inculpatul S.D. a întrebat-o pe victimă dacă dorește să anunțe salvarea, însă acesta a refuzat afirmând că se simte mai bine.

Inculpatul A.D. a revenit la domiciliu în data de 27 decembrie 2009, a observat-o pe victima S.S. întinsă în pat și gemând de durere, i-a dat țigări și apă, după care a plecat la vărul său, martorul M.C. La data de 01 ianuarie 2010, inculpații au aflat că victima S.S. a decedat și au realizat că acest fapt s-a datorat loviturilor aplicate acesteia în seara zilei de 25 decembrie 2009. Potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 3/C/01 ianuarie 2010, moartea numitului S.S. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute consecutive politraumatismului cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stâng complicat în evoluție cu bronhopneumonie și că leziunile au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit, fiind aplicate cu 4-6 zile înaintea decesului.

Între politraumatismul cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stâng complicat în evoluție cu bronhopneumonie și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate. S-a reținut de instanța de fond că faptele inculpaților au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, proces verbal de fixare a locului faptei, proces-verbal de reconstituire, procese-verbale de ridicare, și raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților. Instanța de fond a reținut că săvârșirea de către inculpații A.D., M.C.I. si S.D.

a infracțiunii de omor rezultă fără echivoc din coroborarea elemente de fapt respectiv faptul că în imobilul în care a fost lovită victima, la momentul agresiunii, nu se mai aflau alte persoane in afara de aceasta si de cei patru inculpați; între victimă si inculpați era o stare tensionată ca urmare a bănuielii legitime că S.S. ar fi furat din casa o cantitate de carne; mecanismul de producere și poziția victimei, în momentul producerii leziunilor menționate în cuprinsul raportului de constatare medico-legală depus la dosar fiind conformă cu cele declarate de inculpați în cursul urmăririi penale; atât în timpul cât și ulterior agresiunii de către inculpați, aceștia si-au dat seama datorita gravității loviturilor că acestea i-ar putea cauza moartea victimei; ulterior incidentului din seara de 25 decembrie 2009 victima S.S.

a fost văzută de mai multe persoane in timp ce se deplasa cu dificultate si acuza dureri in zona costala, afirmând față de martori ca a fost bătut de către inculpați in ziua de Crăciun; și nu exista nici măcar un indiciu că S.S. ar fi fost implicat ulterior într-o altă bătaie. Astfel, instanța de fond la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care aceștia au săvârșit faptele, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, urmarea produsă, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care, în principiu au recunoscut și regretat faptele. Împotriva sentinței penale nr. 317 din 20 august 2010 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, inculpații A.D., M.C.I.

și S.D., au arătat că nu au acționat cu intenția de a ucide victima, si au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În subsidiar, au solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), cu consecința aplicării art. 76 alin. (2) C. pen. și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, sau cel puțin reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 53 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A.D., M.C.I. și S.D. împotriva sentinței penale nr. 317 din 20 august 2010 a Tribunalului Galați.

Conform art. 383 alin. (1) 1 în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 05 ianuarie 2010 la zi, respectiv 25 februarie 2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A.D., M.C.I. și S.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat. A constatat instanța de apel că prima instanță, pe baza unei analize ample și minuțioase a probelor administrate în cauză, a reținut, în mod corect, faptele săvârșite de inculpați cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

A apreciat instanța de apel că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor, având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, urmarea produsă, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, constatând că pedepsele aplicate inculpaților sunt situate foarte aproape de minimul special prevăzută de lege, astfel că nu se impune reducerea acestora și a respins apelurile acestora. Împotriva deciziei penale nr. 53 din 25 februarie 2011 au formulat recurs inculpatul A.D. și în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.

a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că nu a avut intenția de a ucide victima ci a vrut să despartă victima si inculpatul minor, si nu a aplicat nicio lovitura cu vreun corp contondent, astfel încât sa producă moartea victimei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat sa se dea o eficiență mai mare dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. si sa se aplice o pedeapsă sub minimul special și inculpatul S.D. care, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reaprecierea probelor și față de circumstanțele personale a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate inculpații A.D. și S.D. sunt nefondate pentru următoarele considerente: Înalta Curte, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul A.D. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., constată că în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut că inculpații chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei au prevăzut rezultatele și au acceptat producerea rezultatului letal, aceștia acționând cu intenția indirectă de a ucide, și că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Esențial în încadrarea juridică a faptelor inculpaților este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii rezultă din materialitate actului, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului. Aceste aspecte au fost avute în vedere de ambele instanțe care au arătat în motivare ca fapta a fost săvârșită de inculpați printr-un numărul mare de lovituri aplicate victimei, cu intensitate, în zone vitale ale corpului cu pumnii, picioarele și cu o rangă metalică - corp apt de a ucide, într-un interval de aproximativ 10 minute.

De asemenea, Înalta Curte constată că există legătură de cauzalitate directă între moartea victimei și faptele săvârșite de inculpați, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză respectiv procesele verbale, încheiate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, raportul de constatare medico legală nr. 3/C din 01 ianuarie 2010, declarațiile celor nouă martori audiați în cauză și chiar din declarațiile inculpaților, din care rezultă cu certitudine că, la data de 25 decembrie 2009, în urma unui conflict spontan și pe fondul consumului de alcool, inculpații A.D., M.C.I. și S.D. au aplicat victimei S.S. lovituri repetate cu pumnii picioarele și o rangă metalică în zona toracelui și a membrelor, cauzându-i un politraumatism cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stg.

complicat în evoluție cu bronhopneumonie, leziuni care au dus la decesul acestuia. Astfel, probele administrate, confirmă că moartea victimei S.S. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute consecutive politraumatismului cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stg. complicat în evoluție cu bronhopneumonie și că leziunile au putut fi produse prin lovire repetată cu corp contondent alungit, loviturile fiind aplicate cu 4-6 zile înaintea decesului. Totodată, declarațiile inculpaților confirmă situația de fapt și încadrarea juridică așa cum corect a fost stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel - S.D.

fila 25 dosar instanță de fond arată că „inculpatul A.D. i-a aplicat mai multe lovituri cu un fier victimei S.S. în zona picioarelor”; N.V. în declarația aflată la fila 26 „A.D. a luat ranga de metal...și a aplicat numeroase lovituri victimei peste picioare și piept”; inculpatul A.D. în declarația dată în dosarul de urmărire penală la filele 87-89 a declarat „ am luat ranga și am început să îl lovească cu ea pe S. peste corp, mâini și picioare, în timp ce îi reproșam că a furat carnea. Precizez că apoi a intervenit și S.D., care a sărit de câteva ori cu genunchii peste pieptul lui Ș.”; inculpatul N.V. în declarația aflată la filele 98-101 dosar urmărire penală a declarat că inculpatul M.C.I.

a lovit victima cu pumnii „A.D. a luat ranga metalică și început să lovească cu aceasta peste picioare spunând că îl omoară dacă nu spune unde este carnea. A intervenit S.D. care a sărit cu genunchii pe pieptul lui S.” Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpații A.D. și S.D., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Infracțiunea pentru care inculpații au fost condamnați în primă instanță (omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.) este pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani, inculpatului A.D. fiindu-i aplicată o pedeapsă de 12 ani închisoare și inculpatului S.D. fiindu-i aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare, avându-se în vedere și dispozițiile art.99 C. pen. Pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, instanța de fond a reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen. față de inculpatul A.D., și art. 75 lit. a) C. pen. față de inculpatul S.D., având în vedere modul de săvârșire a faptei precum și contextul săvârșirii acestora. Datorită gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și a urmării produse, motivele invocat respectiv faptul că inculpatul A.D. are un copil minor și că inculpatul S.D. este minor nu sunt de natură să justifice reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74. alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, din fișa de cazier a inculpatului A.D.

aflată la fila 152 dosar de urmărire penală rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) și art. 291 C. pen., pedeapsă ce a fost grațiată conform Legii nr. 137/1997 și la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214 și art. 254 C. pen. prin sentința penală nr. 198 din 19 septembrie 1997 a Tribunalului Galați. Din fișa de cazier a inculpatului S.D. (minor) rezultă că acestuia i-a fost aplicată o amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 lit. a), e) și g) C. pen.

prin ordonanța nr. 2387/P/2009 din 20 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, iar prin referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați s-a concluzionat cu privire la acest inculpat că perspectivele de reintegrare în societate depind de durata pedepsei, succesul programelor pe care le va absolvi inculpatul în cadrul locului de deținere și de modul în care va acumula sau va respinge valorile negative promovate în penitenciar.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedepsele astfel cum au fost individualizate, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizate față de dispozițiile mai sus menționate, astfel că nu se impune o reducere a pedepselor aplicate, care răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpaților cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursurile inculpaților A.D.

și S.D., potrivit dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.88 C. pen. va deduce din pedeapsă aplicată inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la 30 mai 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.D. și S.D. împotriva deciziei penale nr. 53 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 5 ianuarie 2010 la 30 mai 2011. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2011.