ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3727/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 2285/232/2007,

în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., au fost

amendați intimații - pârâți P.E.C. și P.I., cu amendă judiciară în cuantumul

minim de 50 lei, s-a fixat termen de fond la 13 septembrie 2010 și s-a luat act

că împotriva acestei încheieri pârâții P.E.C. și P.I. au declarat recurs.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul

Dâmbovița a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la 05

februarie 2009, că intimații P.E.C. și P.I. au formulat în cauză a doua cerere

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., care

este inadmisibilă, obligând astfel instanța să procedeze la o nouă amânare,

astfel că s-a impus a se proceda la aplicarea dispozițiilor art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Împotriva încheierii au declarat recurs pârâții P.I.

și P.E.C.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, prin decizia nr. 858 din 26 octombrie 2010, a admis excepția netimbrării, invocată de intimatul - reclamant, și a anulat, ca netimbrat,

recursul declarat de pârâții P.I. și P.E.C. împotriva încheierii din 12 iulie

2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Au fost obligați recurenții să

plătească intimatului - reclamant 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

recurenții - pârâți au fost citați, atât la domiciliile lor, cât și prin

procuratori, cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de

timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, dar nu au făcută

această dovadă.

La data de 12 octombrie 2010, recurenta - pârâtă P.E.C.

a depus la dosar cerere de acordare ajutor public judiciar constând în scutirea

de la plata taxei de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea de

ședință din data de 12 octombrie 2010, motivat de faptul că petenta nu a depus

niciunul din actele prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 privind

ajutorul public judiciar în materie civilă, astfel că nu și-a dovedit

temeinicia solicitării, iar cuantumul redus al taxei de timbru, de 4 lei, nu a

justificat acordarea ajutorului public judiciar. Împotriva acestei încheieri

petenta nu a formulat cerere de reexaminare.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că

recurenții - pârâți nu au făcut dovada achitării taxei de timbru legale, iar în

conformitate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările

ulterioare, și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar se achită anticipat, neîndeplinirea acestei obligații fiind

sancționată cu anularea cererii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.E.C.,

solicitând să fie modificată în tot hotărârea atacată și să fie admisă cererea

de acordare a ajutorului public judiciar constând în scutirea de la plata taxei

de timbru, care a fost respinsă în mod nelegal.

Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a suspendat judecata recursului declarat de pârâta P.E.C. împotriva deciziei nr.

858 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre părți și că nu s-a

solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 28 martie 2012, Înalta Curte de Casație și

Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Pentru următoarele considerente, se va constata că

cererea de recurs este perimată.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice

cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea

nu se socotește în vină atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit

din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de la data

ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și

suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În prezenta cauză, judecata recursului a fost

suspendată la data de 10 martie 2011, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până

la data de 28 martie 2012, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un

an din vina recurentei, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa

părților, nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării

pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat

recursul declarat de pârâta P.E.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta P.E.C.

împotriva deciziei nr. 858 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2012.