ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2416/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de apel

Timișoara, secția penală, prin încheierea penală nr. 174/PI din 5 mai 2011 în

baza art. 160

8

alin. (1) C. proc. pen.

a admis în principiu cererea de liberare provizorie

sub control

judiciar formulată de inculpatul B.G.C.

,

iar în temeiul art. 160

8a

alin.

(6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub

control

judiciar formulată de inculpat cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se hotărî astfel s-au reținut

următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 269/P/2010 al D.N.A. - Secția de

Combatere a Corupției, inculpatul a fost trimis în judecată,

în stare de arest preventiv, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat

și luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin.

(2) C. pen. rap. la art.

7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

7

alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

Organul de

urmărire penală a reținut în sarcina inculpatului următoarele:

În perioada

septembrie 2010 - noiembrie 2010, lucrătorul

vamal

B.G.C. a aderat la un grup infracțional

organizat alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal

Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF

Moravița, precum și din

mai multe persoane implicate în contrabanda cu

țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni

de

corupție și contrabandă, în scopul

obținerii de beneficii materiale care,

ulterior,

se împart între membrii grupării infracționale.

Curtea de Apel București a dispus arestarea

preventivă a

inculpatului, iar starea

de arest a fost prelungită succesiv de către

aceeași instanță.

Instanța a constat că în concordanță cu

prevederile art. 5 din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, cu dispozițiile art. 160

4

alin. (1)

, raportat la art. 160

2

alin. (2) C.

proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de

judecată de a dispune

liberarea provizorie sub control judiciar în

cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii

ce nu depășește 18 ani.

Liberarea

provizorie sub control judiciar este o măsură

preventivă

limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea

preventivă, cu o măsură mai puțin gravă,

suficientă însă pentru a

asigura desfășurarea procesului penal sau

pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile instituite de dispozițiile

procesuale care

reglementează instituția liberării provizorii sub

control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului, instanța a

apreciat că în

raport cu disp. art. 160

4

alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul are vocația de a beneficia de liberare

provizorie sub control

judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei

prevăzute de lege

pentru infracțiunea

reținută în sarcina lui de către organul de urmărire

penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având

în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și

împrejurările concrete

în care au fost ele comise.

Astfel, Curtea a reținut că din întreg probatoriul

administrat în dosarul de urmărire penală a rezultat indicii temeinice că

inculpatul ar

fi comis infracțiunile de care este acuzat.

Instanța a

constat că în speța de față sunt întrunite astfel

condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul

că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a

infracțiunilor menționate mai sus

care sunt pedepsite de legea penală

cu

închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică

raportat la natura,

gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzațiile aduse inculpatului, instanța

a constat că

acestea sunt grave, cu

un impact social deosebit, deoarece se referă

la activitatea mai multor

persoane, iar lăsarea în libertate a

inculpatului

ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o

scădere a încrederii populației în capacitatea de

protecție a organelor

statului,

fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea

climatului

infracțional, în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane

în vederea comiterii de acte cu caracter penal de

aceeași natură.

Instanța a

apreciat că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea

publică rezidă din modalitatea în care a acționat grupul infracțional

organizat, din care se pare că a făcut

parte

inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care și-au

folosit

cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura

grupului infracțional organizat un mod de operare

cât mai eficient, pe

de o parte vitregind bugetul consolidat al statului

de resurse financiare, afectând buna desfășurare a activității comercianților

onești pe segmentul comerțului de țigări.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.G.C. a

declarat,

în termen legal, prezentul recurs.

Recursul nu

este fondat.

Înalta Curte analizând actele și lucrările

dosarului constată că

prin încheierea

de ședință din 6 mai 2011 Curtea de Apel Timișoara, s

ecția penală, a revocat măsura arestării

preventive a inculpatului.

Recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva

sus-arătatei încheieri, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 1854

din 7 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Așa fiind,

recursul declarat de inculpatul B.G.C.

împotriva

încheierii penale nr. 174 PI din 5 mai 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală, prin care a

fost respinsă cererea

de liberare

provizorie sub control judiciar, a rămas fără obiect.

Recursul declarat învederându-se, așadar nefondat,

urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C.

împotriva încheierii penale nr. 174/PI din 5 mai

2011

pronunțată în dosarul nr. 578/59/2011

al Curții de Apel Timișoara, s

ecția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100

lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.