ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 84/P

din 22 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 381/59/2011, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, în baza art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen.,

a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar

formulată de inculpatul T.P.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin încheierea

pronunțată în Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2011, Curtea de Apel

București a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.P. pe o perioadă de 29

zile iar ulterior această măsură a fost prelungită cu încă 30 de zile.

Se constată că față

de el s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată,

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (4 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că în perioada octombrie

2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal T.P. a aderat la un grup infracțional

organizat alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal

Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai

multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod

organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în

scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii

grupării infracționale.

Susnumitul, în

calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Moravița, s-a integrat în grupul

infracțional organizat, aducându-și, contribuția la realizarea obiectivelor cu

caracter ilicit, urmărite de membrii grupului, respectiv: permiterea tranzitării

graniței de către persoanele ce transportă țigări de contrabandă , primirea și

colectarea sumelor de bani remise ca mită de traficanți, împărțirea foloaselor

materiale realizate, precum și asigurarea protecției traficanților de țigări pe

traseul de deplasare după ieșirea din vamă, până la depozitarea mărfii de

contrabandă.

De asemenea, T.P. a

acceptat ca, împreună cu ceilalți lucrători vamali să-și încalce atribuțiile de

serviciu, privind supravegherea mărfurilor care tranzitează frontiera de stat a

României, precum și constatarea și sancționarea contravențiilor și a

infracțiunilor comise în aceste împrejurări.

În aceeași perioadă,

lucrătorul vamal T.P., prin acțiunile întreprinse în cadrul grupului

infracțional organizat la care a aderat, a primit, în mod repetat și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 1.800 Euro,

pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu ce-i revin potrivit calității

deținute, infracțiunea menționată fiind compusă din următoarele acte materiale:

La data de 26

octombrie 2010 lucrătorul vamal T.P. a primit suma de 150 euro pentru a permite

trecerea ilegală prin vamă a 3 (trei) autoturisme, fiecare transportând câte un

bax cu țigări de contrabandă, bani pe care i-a pus la dispoziția colegilor săi

lucrători vamali și polițiști de frontieră pentru a fi împărțiți.

În noaptea de 04/05 noiembrie 2010 în jurul orei 23:38, lucrătorul vamal T.P. a intrat în

toneta vameșilor unde se aflau colegii săi, lucrătorii vamali G.R.H. și G.S.M.

– șeful de tură al vameșilor și a lăsat pe masă o sumă de bani primită ca mită

de la traficantul de țigări C.C. zis „C.”, bani ce urmau să fie împărțiți între

lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră.

La data de 07

noiembrie 2010, când lucrătorul vamal T.P. era de serviciu la PTF Moravița, șefii de tură ai vameșilor și ai polițiștilor de frontieră au permis intrarea

în țară a mai multor autoturisme care transportau țigări de contrabandă,. Banii

remiși de traficanți cu titlu de mită au fost primiți de lucrătorii vamali T.P.,

G.S.M. și P.M. care, ulterior, au împărțit acești bani cu polițiștii de

frontieră potrivit înțelegerii infracționale preexistente.

Astfel, în jurul orei 15:30, în prezența lucrătorului vamal P.M. și a investigatorului sub acoperire V.M.C., T.P.

a împărțit cu D.V. sumele de bani strânse din mita primită de la traficanții de

țigări pe parcursul serviciului efectuat până la acea oră, suma cuvenită vameșilor

fiind în cuantum de 285 Euro.

Ulterior, la ora 18:00, T.P. și D.V. au împărțit din nou banii colectați ca mită, în prezența

investigatorului sub acoperire, suma împărțită între lucrătorii vamali și

polițiștii de frontieră fiind de 370 Euro.

În noaptea de 16/17 noiembrie 2010, lucrătorul vamal T.P. a primit, ca mită, de la

traficantul de țigări C.C. suma de 500 de Euro pentru a-i permite acestuia să

introducă ilegal pe teritoriul României 10 de baxuri cu țigări de contrabandă.

Lucrătorul vamal T.P. a împărțit acești bani cu ceilalți vameși din tură și cu

polițiștii de frontieră, acestora revenindu-le câte 250 de Euro.

Examinând cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.P., Curtea

de Apel Timișoara a apreciat că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă în

sensul că pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, legea

prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.

În aprecierea

temeiniciei cererii, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile de ordin

personal și alte criterii, respectiv pericolul social și gravitatea faptelor

comise, care rezultă din modalitatea concretă în care se susține că au fost

comise.

La aprecierea gravității

deosebite a faptelor, instanța a avut în vedere și perioada îndelungată a

activității infracționale, cât și faptul că activitatea infracțională

desfășurată de către lucrătorii vamali și de polițiștii de frontieră puși sub

învinuire constituia un mod de viață, iar exercitarea actelor materiale de luare

de mită reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.P., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul

formulat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu

disp. art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal

învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie,

sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160

2

din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în

cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu

există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat

să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească

aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea

sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul T.P. este cercetat, în stare de

arest, în dosarul nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – DNA pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un

grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4

acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3)

din Legea nr.39/2003, reținându-se că, în perioada octombrie 2010 – ianuarie

2011, lucrătorul vamal T.P. a aderat la un grup infracțional organizat,

alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița,

polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai multe

persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat

pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul

obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii

grupării infracționale.

Arestarea preventivă

a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin

încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din același cod.

Referitor la cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, se constată că ea a fost în mod

justificat respinsă de prima instanță, existând riscul, în sensul art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., ca, în cazul eliberării să fie tulburată ordinea

publică și chiar să fie împiedicată buna desfășurare a cercetării

judecătorești.

De asemenea, sunt de

luat în considerare și celelalte argumente avute în vedere de prima instanță la

respingerea cererii, respectiv gravitatea faptelor comise, care rezultă din

modalitatea de comitere a acestora.

Astfel, din actele

dosarului de urmărire penală reiese că inculpatul, împreună cu alți inculpați

cercetați în această cauză, în calitate de lucrători ai poliției de frontieră

și lucrători vamali, au acționat în mod organizat în cadrul unui grup

infracțional care a funcționat o perioadă îndelungată de timp, având reguli de

operare și o structură bine determinată în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave,

respectiv de corupție, obținând beneficii materiale ceea ce imprimă faptelor

reținute în sarcina inculpaților un grad de pericol social concret deosebit de

grav.

La aprecierea

gravității deosebite a faptelor, corect s-a avut în vedere și perioada

îndelungată a activității infracționale, cât și faptul că exercitarea actelor

materiale de luare de mită, reprezintă singura preocupare, pe timpul

serviciului, pentru lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră.

De asemenea, nu este

de neglijat faptul că faptele comise de inculpat sunt de natură să prejudicieze

încrederea în instituțiile statului și buna credință acelor care trebuie să

apere legea.

Față de considerentele

arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează

a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.P., cu obligarea acestuia

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii penale nr. 84/PI

din 22 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 381/59/2011.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 8 aprilie 2011.