ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 84/P din 22 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 381/59/2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.P. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2011, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.P. pe o perioadă de 29 zile iar ulterior această măsură a fost prelungită cu încă 30 de zile. Se constată că față de el s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal T.P. a aderat la un grup infracțional organizat alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracționale.

Susnumitul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Moravița, s-a integrat în grupul infracțional organizat, aducându-și, contribuția la realizarea obiectivelor cu caracter ilicit, urmărite de membrii grupului, respectiv: permiterea tranzitării graniței de către persoanele ce transportă țigări de contrabandă , primirea și colectarea sumelor de bani remise ca mită de traficanți, împărțirea foloaselor materiale realizate, precum și asigurarea protecției traficanților de țigări pe traseul de deplasare după ieșirea din vamă, până la depozitarea mărfii de contrabandă. De asemenea, T.P. a acceptat ca, împreună cu ceilalți lucrători vamali să-și încalce atribuțiile de serviciu, privind supravegherea mărfurilor care tranzitează frontiera de stat a României, precum și constatarea și sancționarea contravențiilor și a infracțiunilor comise în aceste împrejurări.

În aceeași perioadă, lucrătorul vamal T.P., prin acțiunile întreprinse în cadrul grupului infracțional organizat la care a aderat, a primit, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 1.800 Euro, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu ce-i revin potrivit calității deținute, infracțiunea menționată fiind compusă din următoarele acte materiale: La data de 26 octombrie 2010 lucrătorul vamal T.P. a primit suma de 150 euro pentru a permite trecerea ilegală prin vamă a 3 (trei) autoturisme, fiecare transportând câte un bax cu țigări de contrabandă, bani pe care i-a pus la dispoziția colegilor săi lucrători vamali și polițiști de frontieră pentru a fi împărțiți.

În noaptea de 04/05 noiembrie 2010 în jurul orei 23:38, lucrătorul vamal T.P. a intrat în toneta vameșilor unde se aflau colegii săi, lucrătorii vamali G.R.H. și G.S.M. – șeful de tură al vameșilor și a lăsat pe masă o sumă de bani primită ca mită de la traficantul de țigări C.C. zis „C.”, bani ce urmau să fie împărțiți între lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră. La data de 07 noiembrie 2010, când lucrătorul vamal T.P. era de serviciu la PTF Moravița, șefii de tură ai vameșilor și ai polițiștilor de frontieră au permis intrarea în țară a mai multor autoturisme care transportau țigări de contrabandă,. Banii remiși de traficanți cu titlu de mită au fost primiți de lucrătorii vamali T.P., G.S.M.

și P.M. care, ulterior, au împărțit acești bani cu polițiștii de frontieră potrivit înțelegerii infracționale preexistente. Astfel, în jurul orei 15:30, în prezența lucrătorului vamal P.M. și a investigatorului sub acoperire V.M.C., T.P. a împărțit cu D.V. sumele de bani strânse din mita primită de la traficanții de țigări pe parcursul serviciului efectuat până la acea oră, suma cuvenită vameșilor fiind în cuantum de 285 Euro. Ulterior, la ora 18:00, T.P. și D.V. au împărțit din nou banii colectați ca mită, în prezența investigatorului sub acoperire, suma împărțită între lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră fiind de 370 Euro. În noaptea de 16/17 noiembrie 2010, lucrătorul vamal T.P. a primit, ca mită, de la traficantul de țigări C.C.

suma de 500 de Euro pentru a-i permite acestuia să introducă ilegal pe teritoriul României 10 de baxuri cu țigări de contrabandă. Lucrătorul vamal T.P. a împărțit acești bani cu ceilalți vameși din tură și cu polițiștii de frontieră, acestora revenindu-le câte 250 de Euro. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.P., Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, deși sunt îndeplinite condițiile de formă în sensul că pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată. În aprecierea temeiniciei cererii, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile de ordin personal și alte criterii, respectiv pericolul social și gravitatea faptelor comise, care rezultă din modalitatea concretă în care se susține că au fost comise.

La aprecierea gravității deosebite a faptelor, instanța a avut în vedere și perioada îndelungată a activității infracționale, cât și faptul că activitatea infracțională desfășurată de către lucrătorii vamali și de polițiștii de frontieră puși sub învinuire constituia un mod de viață, iar exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.P., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul formulat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele considerente: În conformitate cu disp.

art. 160 1 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Potrivit art. 160 2 din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul T.P. este cercetat, în stare de arest, în dosarul nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.39/2003, reținându-se că, în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal T.P.

a aderat la un grup infracțional organizat, alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracționale. Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011 a Curții de Apel București, fiind, ulterior prelungită, potrivit art. 155 din același cod. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanță, existând riscul, în sensul art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., ca, în cazul eliberării să fie tulburată ordinea publică și chiar să fie împiedicată buna desfășurare a cercetării judecătorești. De asemenea, sunt de luat în considerare și celelalte argumente avute în vedere de prima instanță la respingerea cererii, respectiv gravitatea faptelor comise, care rezultă din modalitatea de comitere a acestora. Astfel, din actele dosarului de urmărire penală reiese că inculpatul, împreună cu alți inculpați cercetați în această cauză, în calitate de lucrători ai poliției de frontieră și lucrători vamali, au acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat o perioadă îndelungată de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv de corupție, obținând beneficii materiale ceea ce imprimă faptelor reținute în sarcina inculpaților un grad de pericol social concret deosebit de grav.

La aprecierea gravității deosebite a faptelor, corect s-a avut în vedere și perioada îndelungată a activității infracționale, cât și faptul că exercitarea actelor materiale de luare de mită, reprezintă singura preocupare, pe timpul serviciului, pentru lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră. De asemenea, nu este de neglijat faptul că faptele comise de inculpat sunt de natură să prejudicieze încrederea în instituțiile statului și buna credință acelor care trebuie să apere legea. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.P., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva încheierii penale nr. 84/PI din 22 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 381/59/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 aprilie 2011.