ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea penală nr. 86/PI din 22 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.3 70/59/2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. civ., a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul J.O. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2011, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a inculpatului J.O. pe o perioadă de 29 zile iar ulterior această măsură a fost prelungită cu încă 30 de zile. Se constată că față de el s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal J.O. a aderat la un grup infracțional organizat alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița, polițiști de frontieră din cadrul PTF Moravița, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracționale.

Susnumitul, în calitate de lucrător vamal la Biroul Vamal Moravița, s-a integrat în grupul infracțional organizat, aducându-și contribuția la realizarea obiectivelor cu caracter ilicit, urmărite de membrii grupului, respectiv: permiterea tranzitării graniței de către persoanele ce transportă țigări de contrabandă, primirea și colectarea sumelor de bani remise ca mită de traficanți, împărțirea foloaselor materiale realizate, precum și asigurarea protecției traficanților de țigări pe traseul de deplasare după ieșirea din vamă, până la depozitarea mărfii de contrabandă. De asemenea, J.O. a acceptat ca împreună cu ceilalți lucrători vamali să-și încalce atribuțiile de serviciu privind supravegherea mărfurilor care tranzitează frontiera de stat a României, precum și constatarea și sancționarea contravențiilor și a infracțiunilor comise în aceste împrejurări.

În aceeași perioadă, lucrătorul vamal J.O., prin acțiunile întreprinse în cadrul grupului infracțional organizat la care a aderat, a primit, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de aproximativ 500 Euro, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu ce-i revin potrivit calității deținute, infracțiunea menționată fiind compusă din următoarele acte materiale: La data de 26 octombrie 2010, lucrătorul vamal J.O. zis „O.” - din cadrul PTF Moravița a încasat bani de la traficanții de țigări pentru a le permite introducerea ilegală în țară a țigărilor de contrabandă, aspect ce rezultă din discuția în contradictoriu purtată între lucrătorul vamal T.P. și ofițerul de poliție F.R., în prezența investigatorului sub acoperire V.M.C., discuție în care intervine, la un moment dat, J.O., confirmând afirmațiile colegului său de tură T.P., potrivit cărora ar fi încasat bani de la traficanții de țigări în tura respectivă.

Din discuția la care s-a făcut referire anterior nu reiese cu certitudine cuantumul sumei primite ca mită de J.O. La data de 03 noiembrie 2010, lucrătorul vamal J.O. a primit suma de 100 de euro de la colegul său D.F., bani pe care acesta din urmă îi primise, la rândul său, ca mită de la traficanții de țigări. La aceeași dată, J.O. a primit de la traficantul de țigări D.S., zis „S.”, suma de 200 lei pentru a-i permite acestuia accesul în țară cu țigări de contrabandă, bani pe care i-a pus la dispoziția colegilor săi, atât vameși cât și polițiști, pentru a fi împărțiți. La aceeași dată, în jurul orei 18:44, lucrătorii vamali J.O. zis „O.” și D.F. împreună cu ofițerul de poliție F.R. au procedat la calcularea banilor primiți ca mită de la traficanții de țigări în tura respectivă, banii încasați de J.O.

și D.F. fiind puși la comun spre a fi împărțiți între lucrătorii vamali și polițiștii de frontieră. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul J.O., instanța a apreciat că, deși condițiile de formă sunt îndeplinite în sensul că pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată, în raport de pericolul social și gravitatea faptelor comise. La aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică a faptelor săvârșite de inculpat s-a avut în vedere și faptul că acestea sunt de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și încrederea în buna credință a celor desemnați să apere legea.

De asemenea, s-a ținut cont de consecințele faptelor comise în raport de obligațiile polițiștilor de frontieră și lucrătorilor vamali care trebuie să asigure securitatea tuturor cetățenilor. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul J.O., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 160 1 C. proc. civ., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160 2 din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul J.O. este cercetat în stare de arest în dosarul nr. 269/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită în formă continuată prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 reținându-se că, în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, lucrătorul vamal J.O. a aderat la un grup infracțional organizat alcătuit din alți lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moravița, polițiști de frontieră din cadrul P.T.F. Moravița, precum și din mai multe persoane implicate în contrabanda cu țigări, grup ce acționează în mod organizat pentru comiterea unor infracțiuni de corupție și contrabandă, în scopul obținerii de beneficii materiale care, ulterior, se împart între membrii grupării infracționale.

Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011 de Curtea de Apel București, fiind ulterior prelungită cu încă 30 de zile. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar se constată că ea a fost în mod justificat respinsă de prima instanță, existând riscul, în sensul art. 160 2 alin. (2) C. proc. civ., ca, în cazul eliberării, să fie tulburată ordinea publică și chiar să fie împiedicată buna desfășurare a cercetării penale. De asemenea, sunt de luat în considerare și celelalte argumente avute în vedere de prima instanță la respingerea cererii, respectiv perioada îndelungată a activității infracționale, faptul că activitatea infracțională desfășurată de lucrătorii vamali și de polițiștii de frontieră puși sub învinuire constituia un mod de viață, iar exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului.

Pe de altă parte, la aprecierea gradului de pericol concret pentru ordinea publică a faptelor săvârșite trebuie avut în vedere atât faptul că acestea pot prejudicia încrederea în instituțiile statului, cât și consecințele acestor fapte în sensul că, inculpații sunt, teoretic, responsabili de securitatea cetățenilor prin efectuarea controlului specific de frontieră asupra persoanelor și mărfurilor și constatarea eventualelor fapte penale sau contravenții, cu aplicarea măsurilor corespunzătoare. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.O., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.O. împotriva încheierii penale nr. 86/PI din 22 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 370/59/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2011.