ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 63/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19 iunie 2009 sub nr. 7572/42/2009 reclamanta S.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina și Ministerul Administrației și Internelor, anularea în parte a H.G. nr. 1359/2001, privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, numai în ceea ce privește suprafața de teren de 590 m.p. situată în municipiul Câmpina, în curtea Școlii Generale nr. 6. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că terenul a aparținut autorilor săi, numiții P.N.

și P.M., conform certificatului de moștenitor nr. 372/1958 al Notariatului de Stat al Raionului Câmpina, iar Primăria municipiului Câmpina a pretins că acest teren ar fi fost donat statului. A mai arătat reclamanta că nu există niciun document în acest sens și, deși cunoștea că acest teren este revendicat, el a fost trecut în proprietatea publică a Primăriei Câmpina, fiind atestat de Guvernul României ca făcând parte din domeniul public al localității. Pârâții Primăria Municipiului Câmpina și Ministerul Administrației și Internelor au depus întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive. Prin întâmpinarea depusă pârâtul Consiliul Local Câmpina a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, iar pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.

Prin Sentința nr. 200 din 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei ca tardiv formulată, reținând că reclamanta a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1359/2001 cu privire la suprafața de teren de 590 m.p. situată în municipiul Câmpina, în curtea Școlii generale nr. 6, iar hotărârile de guvern sunt acte normative, făcând parte din categoria acelora prevăzute în art. 108 alin. (4) din Constituția României, a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată în ziua publicării lor în M. Of. H.G. 1359/2001, a cărei anulare s-a solicitat de către reclamantă, a fost publicată la 18 februarie 2002, în M. Of.

nr. 128, așa încât, văzând și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, în care se stabilesc termenele și condițiile în care se pot formula acțiuni în contencios administrativ, Curtea a constatat că acțiunea este tardivă. Prin Decizia nr. 3930 din 29 septembrie 20l0 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantei împotriva Sentinței nr. 200 din 29 octombrie 2009, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că în speță este vorba de un act administrativ individual, iar instanța de fond a apreciat greșit că reclamanta a luat cunoștință de acesta la data publicării în M. Of., fără a administra niciun fel de probe cu privire la data la care reclamanta a luat cunoștință, în concret, de existența hotărârii contestate.

S-a mai reținut că, din actele și lucrările dosarului de fond, nu rezultă nici măcar incidental o asemenea dată și, chiar dacă ar reține susținerile reclamantei în sensul că a luat cunoștință de H.G. contestată cu ocazia depunerii unei expertize topografice în dosarul nr. 5226/2007 al Judecătoriei Câmpina, ea nu putea fi luată în considerare în recurs pentru a soluționa cauza pe excepția tardivității, deoarece părțile ar fi private de un grad de jurisdicție. Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința pentru ca instanța de fond să administreze probe pentru a stabili cu exactitate data la care reclamanta a luat cunoștință de H.G. nr. 1359/2001 și, în raport de aceasta, să aprecieze asupra respectării termenului pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ.

Pârâtul Consiliul Local al municipiului Câmpina a formulat întâmpinare, învederând că H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și a municipiilor, orașelor, comunelor din județul Prahova, a cărei anulare parțială se solicită, a fost modificată și completată prin H.G. nr. 1604/16 decembrie 2009, publicată în M.Of. nr. 17/11.01.2010, astfel încât prezenta acțiune a rămas fără obiect. Pârâtul a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile. Prin Încheierea din data de 3 februarie 2011 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Primăria Municipiului Câmpina și Ministerul Administrației și Internelor, pentru considerentele consemnate în încheierea de la acea dată.

Pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii, pentru neformularea acesteia în termenul prevăzut de lege, solicitând respingerea cererii, Curtea rămânând în pronunțare asupra acestei excepții. Prin Sentința nr. 64 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență că din interpretarea prevederilor art. 7 din lege în corelație cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că depășirea fără motive întemeiate a termenelor prevăzute de lege pentru formularea plângerii prealabile administrative are ca efect însăși inadmisibilitatea acțiunii.

În speță s-a constatat că reclamanta a luat cunoștință de actul administrativ contestat la data de 17 septembrie 2008, cu ocazia depunerii raportului de expertiză tehnică topografică în dosarul nr. 5226/2007 al Judecătoriei Câmpina și a sesizat autoritatea publică administrativă la data de 2 februarie 2009, astfel după cum reiese din petiția și dovada de expediere depuse la dosar, deci după expirarea termenului legal imperativ de 30 de zile. Pe de altă parte, a reținut instanța că reclamanta nu a susținut și nici nu a dovedit motivele temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile. Împotriva Sentinței pronunțate la 24 februarie 2011 de secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs reclamanta S.N.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se în mod sintetic că termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 curge de la comunicarea actului administrativ, însă în speță nu a existat o astfel de comunicare. Nu poate fi asimilată unei comunicări în sensul legii împrejurarea că s-a luat cunoștință de existența actului dintr-un raport de expertiză, cu atât mai mult cu cât nu se identifică cât anume din proprietatea publică se suprapune peste terenul proprietatea recurentei. În plus, simpla lecturare a H.G. contestată nu oferă o imagine exactă a terenurilor la care se referă. Examinând cauza prin prisma criticilor de mai sus care au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. („când hotărârea dată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”) dar și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, având în vedere că: Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.

Obiectul cererii în anulare pe calea contenciosului administrativ îl constituie în cauză un act administrativ individual materializat în H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Prahova. Prin Decizia de casare nr. 3930 din 29 septembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit, conform jurisprudenței sale în materie, că termenele care prin Legea contenciosului administrativ se calculează de la data comunicării actului nu se pot raporta la data publicării hotărârii de guvern în M. Of. al României câtă vreme se face precizarea expresă că anexele nr. 1 - 101 se publică ulterior.

În acest context îndrumarea dată instanței de rejudecare a fost aceea de a aprecia pe baza probatoriului administrat data la care reclamata a luat cunoștință în concret de H.G. contestată, pentru ca în funcție de această dată să se aprecieze asupra temeiniciei excepției de tardivitate invocată de Guvernul României.

Cu ocazia rejudecării, instanța de contencios a stabilit, pe baza probelor administrate, că momentul la care reclamanta a luat cunoștință de actul pe care îl contestă, mai exact de trecerea în domeniul public a terenului proprietatea sa, îl reprezintă depunerea raportului de expertiză tehnică topografică în dosarul nr. 5226/204/2007 al Judecătoriei Câmpina, respectiv data de 17 septembrie 2009. Din „nota de ședință” depusă de reclamantă în dosarul instanței de fond rezultă cu certitudine acest moment, fiind consemnat ca atare și precizându-se că imediat după acest moment a fost începută procedura administrativă prealabilă prin scrisori adresate Consiliului Local al Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor.

În copia raportului de expertiză amintit mai înainte se menționează că lucrarea este depusă pentru termenul de judecată din 17 septembrie 2008 în dosarul Judecătoriei Câmpina. Într-adevăr, cum corect a remarcat și prima instanță, reclamanta a sesizat autoritatea emitentă - Guvernul României prin Primul Ministru - pentru modificarea anexei la H.G. nr. 1359/2001 în sensul de a fi exclusă suprafața de teren de 590 m.p.

dobândită prin moștenire din inventarul bunurilor aparținând domeniului public, însă conform notei inventar acest memoriu a fost expediat la data de 2 februarie 2009. Plângerea prealabilă administrativă a fost depusă în mod evident cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în același timp, reclamanta nu a invocat și dovedit motive temeinice așa cum prevăd dispozițiile alin. (7) al art. 7 din aceeași lege pentru a se accepta ca plângerea administrativă să fie introdusă și peste termenul de 30 de zile, în cazul actelor administrative unilaterale.

De altfel, asemenea motive temeinice în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate nici prin cererea de recurs, recurenta insistând doar asupra aspectului necomunicării către sine a actului administrativ, aspect care însă a fost tranșat irevocabil prin Decizia de casare nr. 3930/2010 a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a stabilit că nu există o dovadă a comunicării H.G. contestate parțial de reclamantă, motiv pentru care a casat cu trimitere în vederea stabilirii exacte a momentului la care s-a luat cunoștință de act.

Doctrina și jurisprudența au statuat în mod constant că formularea recursului grațios/plângerii administrative prealabile peste termenul legal echivalează cu neexercitarea acestei proceduri care a fost reglementată ca și condiție de exercitare a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ și a cărei neîndeplinire se sancționează cu respingerea acțiuni ca inadmisibilă. Așadar, atât abordarea cât și concluzia instanței de fond sunt corecte și legale. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.N. împotriva Sentinței nr. 64 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.