ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4508/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 1101 din 4 septembrie 2007, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de pârâtul Municipiul Câmpina, prin primar. A respins contestația, precizată, formulată de reclamanta V.C.A. împotriva intimatului Statul Român, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte contestația, precizată, împotriva Municipiului Câmpina, prin primar.

A anulat dispoziția nr. 8570 din 28 decembrie 2006, emisă de Municipiul Câmpina, prin primar și a constatat dreptul reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii pentru terenul de 10.000 mp, situat în Câmpina, pct. Muscel, imposibil de restituit în natură, în calitate de moștenitoare legală a defunctului P.G., constând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Municipiului Câmpina să restituie reclamantei în natură terenul în litigiu. A obligat Municipiul Câmpina, prin primar să plătească reclamantei suma de 1600 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că autorul reclamantei, P.G.

a deținut în proprietate mai multe suprafețe de teren, printre care și suprafața de teren de 10.000 mp, pe care le-a cedat statului în anul 1952, motiv pentru care, începând cu anul 1954, nu a mai figurat înscris în evidențele fiscale. Potrivit notificării nr. 82 din 11 februarie 2002, reclamanta a solicitat Municipiului Câmpina restituirea în natură a suprafeței de teren de 10.000 mp, punctul Muscel, iar prin dispoziția nr. 8570 din 28 decembrie 2006, Primarul municipiului Câmpina a respins cererea de restituire, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive. Tribunalul a mai reținut că dispoziția atacată este nelegală, pentru că reclamanta a făcut dovada că este moștenitoarea fostului proprietar, iar terenul a trecut în proprietatea statului fără titlu.

Sarcina probei în ceea ce privește modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate a statului incumbă acestuia, pentru că nu s-a făcut dovada că ar exista un titlu de preluare. Apărarea Municipiului Câmpina, în sensul că reclamanta nu are dreptul la măsuri reparatorii pentru că terenul nu poate fi identificat nu este întemeiată, deoarece această împrejurare vizează imposibilitatea restituirii în natură. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român, tribunalul a constatat că nu există identitate între persoana chemată în judecată și cea despre care se pretinde a fi obligată în raportul juridic supus analizei instanței, ceea ce înseamnă că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 452 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Municipiul Câmpina, prin primar, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova. Instanța de apel a reținut, în esență, că tribunalul a acordat despăgubiri, fără a stabili concret ce teren a solicitat reclamanta, care era amplasamentul și fără a identifica suprafața de teren solicitată. Astfel, potrivit documentației de la dosar, ultima înregistrare a terenului din zona Muscel este de 0,70 ha, cedat la stat în anul 1952, neexistând acte din care să rezulte că s-ar fi cedat în acel punct 1 ha fâneață, așa cum s-a solicitat și pentru care s - a constatat dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii.

A mai constatat instanța de apel, că tribunalul nu a procedat la cercetarea fondului cauzei, despăgubirile putând fi acordate doar dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, lucru ce poate fi determinat numai în urma individualizării suprafeței de teren solicitate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală, pentru că terenul a trecut fără titlu în proprietatea statului și, prin expertiză, s-a stabilit că identificarea terenului este imposibil de realizat. Recurenta a mai susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., deoarece tribunalul a cercetat fondul cauzei.

Analizând cu prioritate această critică, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și care face inutilă analiza sub aspectul art. 304 pct. 9 din cod, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 297 C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. În cauză, tribunalul, ca instanță de fond, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, parte din hotărâre necriticată în apel, însă a admis în parte contestația formulată, a anulat dispoziția emisă de primar și a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, cercetând în fond contestația raportat la emitentul dispoziției..

Cercetarea în fond a unui litigiu ce se întemeiază pe Legea nr. 10/2001 impune instanței să analizeze condițiile prevăzute de art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și anume, dacă persoana solicitantă este fostul proprietar sau moștenitor al fostului proprietar și dacă preluarea a fost abuzivă și abia după aceea să analizeze posibilitatea restituirii în natură. Insuficienta stabilire a situației de fapt, reținută de instanța de apel, nu face parte din ipotezele reglementate de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la situația în care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei. Neintrarea în cercetarea fondului cauzei nu poate fi decât consecința admiterii unei excepții de procedură, care a făcut inutilă cercetarea fondului raportului juridic dedus judecății, ceea ce nu este cazul în speță.

Față de cele arătate, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta V.C.A. împotriva deciziei nr. 452 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2008.