ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1909 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Totodată, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și admițând excepția de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 13 și art. 14 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și de modul în care aceste prevederi reglementează organizarea și funcționarea Comisiei Centrale, inclusiv subordonarea acesteia în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această autoritate are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește competența în emiterea titlului de despăgubire.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin dispoziția de restituire prin echivalent nr. 994 bis/2005 a Primarului orașului Blaj, reclamantei i-au fost stabilite despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a exproprierii imobilului, teren și construcție, situat în municipiul Blaj, județul Alba, care aparținuse autorilor acesteia, R.A. și B.E. A mai reținut instanța că dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Primăria municipiului Oltenița, jud. Călărași, la Comisia Centrală la data de 19 septembrie 2005, formându-se dosarul nr. 1345/CC, iar în 2007 reclamanta s-a adresat Instituției Prefectului Județului Alba, care prin adresa nr. 19814/P/ DL din 05 august 2007 i-a confirmat înregistrarea dosarului său, la autoritatea pârâtă.

Prin urmare, instanța a apreciat că, în speță, durata de mai bine de 2 ani de la data emiterii dispoziției prin care s-au stabilit despăgubirile, până la data formulării acțiunii introductive de instanță, chiar și în condițiile în care în care procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a acestei dispoziții de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001, a constituit o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, cu consecința directă a vătămării drepturilor sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și să emită titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, Curtea a apreciat această cerere ca prematur formulată, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, există posibilitatea ca ulterior, Comisia să ajungă la concluzia că în mod neîntemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă sau că reclamanta nu avea dreptul la despăgubiri prin echivalent, situație în care ar putea emite un act administrativ de respingere a cererii sale, în acest caz, reclamanta având deschisă calea la instanța de contencios administrativ, prin care să solicite verificarea legalității acestei decizii.

Împotriva acestei sentințe pârâtele au declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Prin Decizia nr. 1238 din 5 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de Cancelaria Primului-ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 5 octombrie 2010 pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat în temeiul art. 281 1 C. proc.

civ. lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios, administrativ și fiscal, în sensul de a indica în ce constă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamanta M.S.M., având în vedere că prin aceiași sentință instanța de fond a admis excepția de prematuritate privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire și să emită titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluționării dosarului emiterii titlului de despăgubire și respinge capătul de cerere ca prematur formulat.

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2010 Curtea de Apel București a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu reclamanta M.S.M. și pârâta Agenția Națională de Restituire a Proprietăților, ca neîntemeiată și în temeiul art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și a aplicat petentului-pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă judiciară de 500 lei. S-a reținut de Curtea de Apel București că atât din dispozitivul sentinței, cât și din considerentele acesteia și din considerentele Deciziei civile nr.1238 din 05 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, rezultă cu claritate înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței, neexistând dispoziții potrivnice.

Pârâta reiterează aspecte de fond ce au făcut obiectul judecății, fiind evident că obligația pârâtei să procedeze la soluționarea dosarului nr. 1345/CC, reprezintă parcurgerea procedurii prevăzute de art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, prin analiza legalității deciziei de acordare a despăgubirilor prin echivalent, transmiterea dosarului evaluatorului în cazul în care se constată că decizia a fost legal emisă și emiterea titlului de despăgubire în baza concluziilor Raportului de evaluare. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici: instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 281 1 C. proc.

civ., fără a indica în ce constă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. 1354/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă raportat la situația de fapt precum și la atribuțiile pe care le are Comisia Centrală, respectiv doar de a emite un act administrativ de acordare a titlurilor de despăgubire. Consideră recurentă că prin încheierea pronunțată în data de 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București nu a lămurit dispozitivul sentinței, astfel că se află în imposibilitatea de a pune în executare sentința nr. 190 din 20 iunie 2008, pronunțată de aceeași instanță. Recursul este nefondat.

Prin Sentința civilă nr. 1909 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și admițând excepția de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.

Această hotărâre a devenit irevocabilă prin respingerea recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de Cancelaria Primului-ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008, care a fost respinsă prin încheierea din 14 decembrie 2010. Într-adevăr, potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, dispozitivul sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 nu necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, dispozițiile instanței fiind clare și lipsite de contradicții. În concluzie, motivele și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.