ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1909 din 20
iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M., în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea
dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul
Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților și admițând excepția de prematuritate a capătului de cerere
privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și titlul de plată a
despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de
despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca
prematur formulat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că în raport de dispozițiile art. 13 și art. 14 alin. (2) din Titlul
VII din Legea nr. 247/2005, și de modul în care aceste prevederi reglementează
organizarea și funcționarea Comisiei Centrale, inclusiv subordonarea acesteia
în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această
autoritate are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește competența în
emiterea titlului de despăgubire.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat
că prin dispoziția de restituire prin echivalent nr. 994 bis/2005 a Primarului
orașului Blaj, reclamantei i-au fost stabilite despăgubirile cuvenite în baza Legii
nr. 10/2001, ca urmare a exproprierii imobilului, teren și construcție, situat
în municipiul Blaj, județul Alba, care aparținuse autorilor acesteia, R.A. și B.E.
A mai reținut instanța că dispoziția
de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către Primăria
municipiului Oltenița, jud. Călărași, la Comisia Centrală la data de 19
septembrie 2005, formându-se dosarul nr. 1345/CC, iar în 2007 reclamanta s-a
adresat Instituției Prefectului Județului
Alba,
care prin adresa nr. 19814/P/ DL din 05 august 2007 i-a confirmat înregistrarea
dosarului său, la autoritatea pârâtă.
Prin urmare, instanța a apreciat că,
în speță, durata de mai bine de 2 ani de la data emiterii dispoziției prin care
s-au stabilit despăgubirile, până la data formulării acțiunii introductive de
instanță, chiar și în condițiile în care în care procedura analizei prealabile
presupunea efectuarea de verificări la autoritatea emitentă a acestei
dispoziții de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001, a constituit
o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererii sale într-un termen
rezonabil, cu consecința directă a vătămării drepturilor sale legate de
aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.
În ceea ce privește capătul de cerere
privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și să emită titlul
de plată a despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului
de despăgubire de către Comisia Centrală, Curtea a apreciat această cerere ca
prematur formulată, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.
16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, există posibilitatea ca ulterior,
Comisia să ajungă la concluzia că în mod neîntemeiat cererea de restituire în
natură a fost respinsă sau că reclamanta nu avea dreptul la despăgubiri prin
echivalent, situație în care ar putea emite un act administrativ de respingere
a cererii sale, în acest caz, reclamanta având deschisă calea la instanța de contencios
administrativ, prin care să solicite verificarea legalității acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe pârâtele au
declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin Decizia nr. 1238 din 5 martie
2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile declarate de
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de Cancelaria
Primului-ministru - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București la data de 5 octombrie 2010 pârâtul Statul Român -
prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat în temeiul
art. 281
1
C. proc. civ. lămurirea dispozitivului sentinței civile
nr. 1909 din 20 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios,
administrativ și fiscal, în sensul de a indica în ce constă obligarea Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. 1345/CC
privind despăgubirile solicitate de reclamanta M.S.M., având în vedere că prin aceiași
sentință instanța de fond a admis excepția de prematuritate privind obligarea
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de
despăgubire și să emită titlul de plată a despăgubirilor ulterior soluționării
dosarului emiterii titlului de despăgubire și respinge capătul de cerere ca
prematur formulat.
Prin încheierea din data de 14
decembrie 2010 Curtea de Apel București a respins cererea de lămurire
dispozitiv formulată de petentul Statul Român prin Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu reclamanta M.S.M. și pârâta
Agenția Națională de Restituire a Proprietăților, ca neîntemeiată și în temeiul
art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și a aplicat petentului-pârât
Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă
judiciară de 500 lei.
S-a reținut de Curtea de Apel
București că atât din dispozitivul sentinței, cât și din considerentele
acesteia și din considerentele Deciziei civile nr.1238 din 05 martie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
rezultă cu claritate înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului
sentinței, neexistând dispoziții potrivnice.
Pârâta reiterează aspecte de fond ce
au făcut obiectul judecății, fiind evident că obligația pârâtei să procedeze la
soluționarea dosarului nr. 1345/CC, reprezintă parcurgerea procedurii prevăzute
de art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, prin analiza legalității
deciziei de acordare a despăgubirilor prin echivalent, transmiterea dosarului
evaluatorului în cazul în care se constată că decizia a fost legal emisă și
emiterea titlului de despăgubire în baza concluziilor Raportului de evaluare.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care
a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C.
proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici: instanța de fond a
interpretat în mod greșit prevederile art. 281
1
C. proc. civ., fără
a indica în ce constă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor la soluționarea dosarului nr. 1354/CC privind despăgubirile
solicitate de reclamantă raportat la situația de fapt precum și la atribuțiile
pe care le are Comisia Centrală, respectiv doar de a emite un act administrativ
de acordare a titlurilor de despăgubire.
Consideră recurentă că prin încheierea
pronunțată în data de 14 decembrie 2010, Curtea de Apel București nu a lămurit
dispozitivul sentinței, astfel că se află în imposibilitatea de a pune în
executare sentința nr. 190 din 20 iunie 2008, pronunțată de aceeași instanță.
Recursul este nefondat.
Prin Sentința civilă nr. 1909 din 20
iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M., în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților si Cancelaria Primului Ministru - Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la soluționarea
dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de reclamantă în temeiul
Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților și admițând excepția de prematuritate a capătului de cerere
privind obligarea pârâților să emită titlul de despăgubire și titlul de plată a
despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de
despăgubire de către Comisia Centrală, a respins acest capăt de cerere ca
prematur formulat.
Această hotărâre a devenit irevocabilă
prin respingerea recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților și de Cancelaria Primului-ministru - Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă
făcută mai sus, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor a solicitat, în temeiul art. 281
1
C. proc. civ.,
lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 1909
din 20 iunie 2008, care a fost respinsă prin încheierea din 14 decembrie 2010.
Într-adevăr, potrivit art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta
cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea
să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Or, așa cum în mod corect a reținut
instanța de fond, dispozitivul sentinței civile nr. 1909 din 20 iunie 2008 nu
necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia,
dispozițiile instanței fiind clare și lipsite de contradicții.
În concluzie, motivele și criticile
formulate de recurent sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca
atare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor împotriva încheierii din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.