ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1909 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admițând în

parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.M., în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P.

și Cancelaria Primului Ministru, C.C.S.D., a obligat pârâta să procedeze la

soluționarea dosarului nr. 1345/CC privind despăgubirile solicitate de

reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, Curtea de Apel București a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și admițând

excepția de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea pârâților să

emită titlul de despăgubire și titlul de plată a despăgubirilor ulterior

soluționării dosarului și emiterii titlului de despăgubire de către Comisia

Centrală, a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 13 și

art. 14 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, și de modul în care

aceste prevederi reglementează organizarea și funcționarea Comisiei Centrale,

inclusiv subordonarea acesteia în cadrul A.N.R.P., această autoritate are

calitate procesuală pasivă în ceea ce privește competența în emiterea titlului

de despăgubire.

Pe

fondul cauzei, instanța a constatat că prin dispoziția de restituire prin

echivalent nr. 994 bis/2005 a Primarului orașului Blaj, reclamantei i-au fost

stabilite despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a

exproprierii imobilului, teren și construcție, situat în municipiul Blaj, județul

Alba, care aparținuse autorilor acesteia, R.A. și B.E. A mai reținut instanța

că dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către

Primăria municipiului Oltenița, jud. Călărași, la Comisia Centrală la data de 19 septembrie 2005, formându-se dosarul nr. 1345/CC, iar în 2007

reclamanta s-a adresat Instituției Prefectului Județului Alba, care prin adresa

nr. 19814/P/DL din 5 august 2007 i-a confirmat înregistrarea dosarului său, la

autoritatea pârâtă.

Prin urmare, instanța a apreciat că, în speță, durata de mai bine de 2

ani de la data emiterii dispoziției prin care s-au stabilit despăgubirile, până

la data formulării acțiunii introductive de instanță, chiar și în condițiile în

care în care procedura analizei prealabile presupunea efectuarea de verificări

la autoritatea emitentă a acestei dispoziții de acordare a despăgubirilor în

baza Legii nr. 10/2001, a constituit o încălcare a dreptului reclamantei la

soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil, cu consecința directă a

vătămării drepturilor sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind

emiterea acestui titlu.

î

n ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea

pârâților să emită titlul de despăgubire și să emită titlul de plată a

despăgubirilor ulterior soluționării dosarului și emiterii titlului de

despăgubire de către Comisia Centrală, Curtea a apreciat această cerere ca

prematur formulată, întrucât așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art.

16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, există posibilitatea ca ulterior,

Comisia să ajungă la concluzia că în mod neîntemeiat cererea de restituire în

natură a fost respinsă sau că reclamanta nu avea dreptul la despăgubiri prin

echivalent, situație în care ar putea emite un act administrativ de respingere

a cererii sale, în acest caz, reclamanta  având  deschisă  calea  la instanța

de  contencios administrativ, prin care să solicite verificarea legalității

acestei decizii.

Împotriva acestei sentințe pârâtele au

declarat recurs, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., „ când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal  ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Recurenta A.N.R.P. reia, în esență, argumentele dezvoltate în fața

Curții de Apel în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive.

î

n cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, procedură reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P.

a fost învestită cu emiterea

deciziei conținând titlul de despăgubire, ci

C.C.S.D.

Se arată că deși A.N.R.P. asigură reorganizarea și funcționarea

secretariatului Comisiei, acest fapt nu îi conferă acesteia calitate procesuala

pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală dispune emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. (l) Titlul VII din legea

menționată.

În cererea de recurs se invocă textual

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără  însă să fie

dezvoltat prin critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate.

Pârâta C.C.S.D. a formulat recurs

împotriva sentinței civile nr. 1909  pronunțată de Curtea de Apel București,

prin care a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 994

vis/2005 emisă de Primarul Municipiului Blaj.

Recurenta arată că instanța de fond a

dispus obligarea acesteia la  soluționarea dosarului reclamantei, în situația

în care acest dosar nu se mai află la Secretariatul C.C.S.D., iar C.C.S.D. va emite decizia conținând titlu de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii

prevăzute de lege, transmiterea dosarelor, în temeiul art. 16 din titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și analizarea sub aspectul legalității respingerii cererii

de restituire în natură.

Referitor la excepția de nelegalitate a

Dispoziției nr. 994 bis/2005, recurenta arată că a fost emisă de Primarul

municipiului Blaj cu

încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 4, alin. (l) și art. 23 din

Legea nr. 10/2001, republicată,

iar invocarea, pe cale de excepție, a nelegalității

dispoziției amintite, în temeiul art. 4, alin. (l) din Legea nr. 554/2004,

reprezintă singura modalitate, prin care poate fi exercitat controlul

judecătoresc cu privire la dispoziția în cauză, cu mențiunea că  prevederile

art. 26, alin. (3) din actul normativ amintit, reglementează procedura

judecătorească ce poate fi urmată numai de persoana îndreptățită în privința

dispoziției prin care i-a fost soluționată notificarea.

Mai susține recurenta că dispozițiile

emise de autoritățile administrației publice locale în vederea executării

prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, sunt supuse controlului de

nelegalitate exercitat de prefect, de unde rezultă că aceste dispoziții sunt

act administrative, fiind astfel aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în

temeiul cărora a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 994

bis/2005 emisă de Primăria Municipiului Blaj.

Înalta Curte, analizând recursurile

formulate prin prisma motivelor invocate, în raport și de legislația incidentă

în cauză, apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează

a fi expuse.

Motivul de recurs care se referă la

nelegalitatea Dispoziției nr. 994 bis/2005 emisă de Primarul Municipiului Blaj

nu poate fi reținut.

Așa cum însăși recurenta-pârâtă arată în

motivele de recurs, reclamanta

M.S.M. a chemat în judecată cele două pârâte pentru a fi

obligată să-i soluționeze dosarul nr. 1345/CC privind despăgubirile ce i se

cuvin în temeiul Legii nr. 10/2001.

Urmare notificării formulate de

reclamantă pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

Municipiul Blaj, județul Alba prin dispoziția de restituire prin echivalent nr.

994 bis/2005 a Primarului Municipiului Blaj i-au fost stabilite despăgubirile

cuvenite în baza Legii nr. 10/2001, iar dispoziția de restituire s-a înaintat la Comisia Centrală, la data de 19 septembrie 2005, unde s-a format dosarul nr. 1345/CC.

Potrivit art. 16 alin. (2) din Cap. V al

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001

însoțite de deciziile emise de entitățile investite cu soluționarea acestora,

conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor și de întreaga

documentație aferentă acestora, se predau Secretariatului

C.C.S.D. în termen de 30

de zile de la data

rămânerii definitive a deciziilor/ dispozițiilor.

Cum dispozițiile cu propunere de acordare

de despăgubiri emise în baza Legii speciale nr. 10/2001 puteau fi atacate în

termenele și condițiile prevăzute de acest act normativ, după rămânerea

definitivă a acestora, legiuitorul în titlul VII din Legea nr. 247/2008 nu a

mai prevăzut o altă modalitate de a fi contestată legalitatea acestora, ci a

prevăzut doar regimul stabilirii și plății acestor despăgubiri aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

În cauza dedusă judecății nu s-au făcut

dovezi contrare în sensul că dispoziția nu este definitivă.

Potrivit Cap. VI din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, pot constitui obiect al unor acțiuni în contencios administrativ

doar deciziile adoptate de către C.C.S.D.

Prin urmare, Dispoziția nr.

994 bis/2005  emisă de  Primarul municipiului Blaj

nu poate fi supusă excepției de nelegalitate prevăzută de

art. 4

alin. (l)  din Legea nr. 554/2004 pentru că această excepție, utilizată ca

mijloc de apărare, vizează doar actele administrative care pot fi atacate în

fața instanței de contencios administrativ, nu și actele care, potrivit unor

dispoziții din legi speciale, sunt supuse unui recurs paralel, cum este și

cazul dispoziției de față și care constituie fine de neprimire în instanța de

contencios administrativ.

În concluzie, întrucât potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/

2004, Dispoziția nr.

994 bis/2005 este exclusă controlului instanței de

contencios

administrativ, potrivit principiului simetriei juridice, acest act nu poate fi

atacat nici pe calea excepției de nelegalitate,

conform art. 4 alin. (1) din legea menționată.

Acestui raționament i se

adaugă și faptul că recurenta nu poate uza de excepția de nelegalitate pentru a

o transforma într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii cu referire la

Dispoziția

nr.

994 bis/2005, în afara cadrului procesual firesc.

În aceste condiții

în mod corect prima instanță a avut în vedere faptul că  în cauză

durata de mai bine de 2 ani

de la data emiterii dispoziției prin care s-au

stabilit despăgubirile nu poate constitui în nici un caz un termen rezonabil,

din punct de

vedere al Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care Legea nr. 247/2005 se

completează

în mod corespunzător, iar prin nesoluționarea dosarului reclamantei într-un

termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale prevăzute de lege.

Dreptul la

soluționarea în

termen

rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă, atât în

procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în art. 6

din C.E.D.O.

A.N.R.P.  potrivit art. 13^1 din Legea

nr. 247/2005, coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând

activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile

necesare implementării acestei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată,

titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea

despăgubirilor în numerar.

Lucrările C.C.S.D. sunt conduse de

președintele A.N.R.P., iar Secretariatul Comisiei Centrale se asigură de către A.N.R.P.,

din subordinea Cancelariei Primului-ministru, iar conform art. 14 alin. (2),

din lege  pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Comisia  Centrala  va  emite

decizii sub semnătura președintelui acesteia.

Este de observat că prima instanță a

dispus admiterea în parte a cererii reclamantei, respectiv în ceea ce privește

obligarea pârâtei C.C.S.D.  să soluționeze dosarul nr. 1345/CC privind

despăgubirile solicitate în baza Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește capătul de cerere

privind obligarea și a recurentei A.N.R.P. să emită titlu de despăgubire,

acesta în raport de prevederile art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005 a

fost respins ca prematur formulat, recurenta neavând interes să atace hotărârea

sub acest aspect.

În raport de cele reținute și în

conformitate cu dispozițiile art. 4 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin.  (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.N.R.P.

și de Cancelaria Primului-ministru, C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1909

din 20 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

martie 2009.