ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2011

A supra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4391 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, C.N.U. SA și P.N., ca insuficient timbrată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, totuși la data de 20 noiembrie 2009 reclamantul a înaintat instanței taxa de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de doar 0,15 lei, astfel cum rezultă din nota de ședință depusă la fila 6 din dosarul de fond.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală a declarat recurs M .I. In motivarea recursului, reclamantul a arătat în esență că acțiunea a fost anulată în mod nelegal, întrucât la dosarul cauzei există înscrisuri care dovedesc timbrarea corespunzătoare a cererii de chemare în judecată. In acest sens, recurentul arată că a trimis dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de chemare în judecată, prin poștă și face referire la nota de inventar de la fila 8 al dosarului de fond privind conținutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curții de Apel București, dovada plății taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei.

Mai susține recurentul că cererea de chemare în judecată era scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Într-un ultim motiv de recurs, reclamantul M.I. arată că, în cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prin faptul că după 5 termene de judecată a fost admisă excepția insuficientei timbrări, fără ca în prealabil reclamantul să fi fost citat cu mențiunea că există discuții cu privire la timbrajul necorespunzător, s-a produs un prejudiciu recurentului-reclamant.

Înalta Curte, analizând sentința prin prisma criticilor invocate și având în vedere și dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Cererile adresate instanțelor judecătorești potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se timbrează anticipat sau până la primul termen de judecată. Din analiza actelor de la dosar s-a constatat că, într-adevăr, așa cum susține și recurentul-reclamant, la dosarul cauzei (fila 8 din dosarul de fond) există dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar în valoare de 1,5 lei conform notei de inventar privind conținutul scrisorii cu valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curții de Apel București la dosarul cauzei, dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei, astfel că în mod eronat, instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată.

De altfel, contrar celor reținute de instanța de fond, și din notele de ședințe depuse de reclamant (fila 6 dosarul de fond), rezultă că acesta a depus dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei. Prin anularea acțiunii ca insuficient timbrată, instanța de fond a produs reclamantului o vătămare procesuală esențială, constând în aplicarea sancțiunii nulității acțiunii, nulitate ce nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor cererii de chemare în judecată. Înalta Curte constată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, atâta vreme cât nota de inventar atestă faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei la data de 25.10.2010.

Față de cele ce preced, recursul fiind întemeiat va fi admis, casându-se hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinței nr. 4391 din data de 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.