ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4842/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
A
supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 4391 din 9 noiembrie 2010,
Curtea de Apel București
a admis
excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea formulată de
reclamantul
I.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Economiei,
C.N.U. SA și P.N., ca insuficient
timbrată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de
fond a reținut, în esență că deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a
depune la dosar dovada
achitării
taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, totuși la data
de
20 noiembrie 2009 reclamantul a înaintat instanței taxa de timbru de 4 lei și
timbrul judiciar de doar 0,15 lei, astfel cum rezultă din nota de ședință
depusă la fila 6 din dosarul de fond.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o
netemeinică și nelegală
a declarat recurs M .I.
In motivarea
recursului, reclamantul a arătat în esență că acțiunea a
fost anulată în mod nelegal, întrucât la dosarul
cauzei există înscrisuri care
dovedesc
timbrarea corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.
In acest sens,
recurentul arată că a trimis dovada achitării taxei de
timbru și timbrul judiciar aferente cererii de chemare în judecată, prin
poștă și face referire la nota de inventar de la fila 8 al dosarului de fond
privind
conținutul scrisorii cu
valoare nr. VA09997309822, prin care se atestă că au
fost expediate Curții de Apel București, dovada
plății taxei de timbru de 4 lei
și timbre judiciare în valoare de 1,5
lei.
Mai susține recurentul că cererea de chemare în
judecată era scutită de
plata taxei
de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 alin. (1) din Legea
nr.
146/1997.
Într-un ultim motiv de recurs, reclamantul M.I.
arată că, în
cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub
sancțiunea
nulității conform art. 105 alin.
(2) C. proc. civ., întrucât prin
faptul
că după 5 termene de judecată a fost admisă excepția insuficientei
timbrări,
fără ca în prealabil reclamantul să fi fost citat cu mențiunea că există
discuții cu privire la timbrajul necorespunzător, s-a produs un prejudiciu
recurentului-reclamant.
Înalta Curte, analizând sentința prin prisma
criticilor invocate și având în vedere și dispozițiile legale incidente,
constată că recursul este
fondat,
urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Cererile adresate instanțelor judecătorești
potrivit Legii nr. 146/1997
privind
taxele judiciare de timbru, se timbrează anticipat sau până la primul
termen
de judecată.
Din analiza actelor de la dosar s-a constatat că,
într-adevăr, așa cum
susține și recurentul-reclamant,
la dosarul cauzei (fila 8 din dosarul de fond)
există dovada achitării
taxei de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar în
valoare de 1,5 lei conform notei de inventar privind conținutul
scrisorii cu
valoare nr.
VA09997309822, prin care se atestă că au fost expediate Curții de
Apel București la dosarul cauzei, dovada
achitării taxei de timbru de 4 lei și
timbre judiciare în valoare de 1,5
lei, astfel că în mod eronat, instanța de fond a anulat cererea de chemare în
judecată.
De altfel, contrar celor reținute de instanța de
fond, și din notele de
ședințe depuse de reclamant (fila 6 dosarul de
fond), rezultă că acesta a
depus dovada
achitării taxei de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei.
Prin anularea
acțiunii ca insuficient timbrată, instanța de fond a
produs reclamantului o vătămare procesuală esențială, constând în
aplicarea
sancțiunii nulității
acțiunii, nulitate ce nu a mai permis cercetarea pe fond a
motivelor
cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte constată că în speță nu sunt
aplicabile prevederile art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art.
9 din O.G.
nr. 32/1995, atâta vreme cât nota
de inventar atestă faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada
achitării taxei de timbru de 4 lei și timbre
judiciare în valoare de 1,5
lei la data de 25.10.2010.
Față de cele ce preced, recursul fiind întemeiat
va fi admis, casându-se
hotărârea
recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.I. împotriva sentinței
nr.
4391 din data de 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Casează
sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie
2011.