ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 277A

din 16 decembrie 2008 a respins apelul formulat de către apelanții pârâți SC S.

SA și A.A. împotriva Sentinței civile nr. 557 din 18 martie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 13314/3/2005, în

contradictoriu cu intimatele-reclamante SC M.D. SRL și SC E.D. SA și

intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru următoarele

considerentele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de

19 mai 2005, sub nr. 13314/312005 (nr. în format vechi 2022/2005), reclamanta

SC M.D. SRL România a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Botoșani

și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pronunțarea unei hotărâri prin

care să fie anulate în tot certificatele de înregistrare reînnoite ale

modelului industrial cu numerele 86 și 87, publicate în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială - Secțiunea Desene și Modele Industriale nr. 3/1993,

pentru modelul "Umbrele"; să se constate inexistența dreptului de

exploatare exclusivă, precum și a oricăror alte drepturi conferite de

respectivele certificate de înregistrare asupra produsului "Umbrele";

repunerea părților litigante în situația anterioară emiterii respectivelor

certificate de înregistrare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că: SC S. SA Botoșani a dobândit calitatea de titular al

certificatelor de înregistrare reînnoite a modelului industrial cu numerele 86

și 87, publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea

Desene și Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul "Umbrele"

(Umbrele de terasă); OSIM a eliberat respectivele certificate de înregistrare

reînnoite prin nerespectarea flagrantă a dispozițiilor art. 2, art. 9, art. 10,

art. 11 din Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992, republicată în M.Of. nr.

193/26.03.2003; produsul "Umbrelă", umbrele de terasă, nu

îndeplinește condiția noutății anterior depunerii cererii de înregistrare de

către SC S. SA, produsul menționat a fost făcut public, în consecință era

cunoscut de către toți cetățenii României, respectiv de întregul mapamond,

astfel încât nu putea fi înregistrat ca desen sau model industrial; produsul

menționat nu îndeplinește condiția de a avea un caracter individual, impresia

globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de

impresia produsă asupra aceluiași utilizator de orice umbrelă cunoscută

publicului larg din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către

SC S. SA; aceste condiții ale noutății și individualității instituite de art. 9

alin. (1) din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul

înregistrării ca desen sau model industrial a respectivului produs, iar OSIM,

în situația în care una dintre condiții nu este îndeplinită, nu poate elibera

certificat de înregistrare, că produsul umbrelă este determinat exclusiv de

funcția sa tehnică.

În motivarea

întâmpinării formulate în cauză, pârâta a învederat că acele certificate

menționate de reclamantă, respectiv certificatele de înregistrare ale modelului

industrial "Umbrele" cu numerele 000086 și 000087, al căror titular

este SC S. SA, au fost eliberate de OSIM cu respectarea întocmai a

dispozițiilor legale, fiind îndeplinită atât condiția noutății, cât și cea a

caracterului individual, iar din documentele atașate de reclamantă la acțiune

nu rezultă în niciun fel că vreun model identic ar fi fost publicat înainte de

depunerea cererilor de înregistrare la OSIM, iar dispozițiile legale prevăzute

de Regula 26G din H.G. nr. 1171/2003 nu au fost luate în seamă de societatea

reclamantă.

În motivarea cererii

completatoare, cu privire la legea aplicabilă sub imperiul căreia au fost

eliberate certificatele de înregistrare cu numerele 000086 și 000087, reclamanta

a precizat că acestea au fost eliberate în anul 1993, potrivit cerințelor

instituite de Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992 privind protecția desenelor

și modelelor industriale, forma inițială; Legea nr. 585/2002 a modificat și

completat Legea nr. 129/1992, acest din urmă act normativ fiind republicat în

M. Of., nr. 193/26.03.2003 și că, prin raportare la principiile instituite de

art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., analiza

condițiilor de eliberare a certificatelor de înregistrare cu numerele 000086 și

000087 trebuie să se efectueze exclusiv din perspectiva Legii nr. 129/1992,

forma inițială.

Cu privire la

pretinsele creații pentru care s-a acordat protecția prin certificatele a căror

anulare o solicită, reclamanta a specificat că acele certificate de

înregistrare anterior menționate protejează "Umbrele", iar, cum

protecția prin cele două certificate s-a acordat pentru produse, iar nu pentru

aspectul exterior nou al acestora, urmează a se constata că nu este întâlnită

situația prezenței unui desen sau model industrial și că, în consecință, nu se

puteau elibera titlurile de protecție pentru acestea.

Totodată, a

specificat reclamanta, produsele, în măsura în care îndeplinesc, alături de

condiția noutății și pe cea a activității inventive și cea a aplicabilității

industriale, pot fi protejate exclusiv prin brevet de invenție, iar nu prin

certificat de înregistrare ca desen sau model industrial.

Cu privire la

neîndeplinirea condiției noutății, reclamanta a arătat că, potrivit art. 9 din

Legea nr. 129/1992, obiectul unei cereri poate fi înregistrat în măsura în care

constituie un desen sau model industrial, iar acesta este "considerat nou

dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea

datei de depunere a cererii de înregistrare". Reclamanta a specificat că

umbrela este o creație a unor cetățeni chinezi, având o vechime de peste 1600

ani, aspectul exterior al acesteia rămânând practic neschimbat.

Pârâtul OSIM a depus

o prezentare în rezumat a procedurile desfășurate în cadrul OSIM cu privire la

modele industriale nr. 86 și 87 ce fac obiectul cauzei și a înaintat, în

temeiul art. 55 din Legea nr. 129/1992, o copie a dosarului modelului

industrial 000086 (depozit național 0299 din 24 martie 1993 - "Umbrelă cu

schelet de lemn") și o copie a dosarului modelului industrial 000087

(depozit național 0300 din 24 martie 1993 - "Umbrelă cu schelet de lemn și

supapă").

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de

30 septembrie 2005, sub nr. 4788/2005 (nr. unic 32692/3/2005), reclamanta SC

E.D. SA, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Botoșani, A.A. și OSIM, a

solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie anulate în tot

certificatele de înregistrare reînnoite a modelelor industriale cu nr. 86 și 87

publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea Desene și

Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul "Umbrele"; să se

constate că, dată fiind înregistrarea acestor modele ca urmare a nerespectării

normelor legale - în principal datorită comportamentului ilicit al pârâtului de

rang II, pârâții de rang I și II nu sunt și nu au fost îndreptățiți să

beneficieze de drepturile conferite de lege pentru desene și modele

industriale, cu specială referire la dreptul de exploatare exclusivă, cu

cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea din

data de 14 noiembrie 2006, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr.

4788/2005 (nr. unic 32692/3/2005) la dosarul de față, respectiv dosarul nr.

2022/2005 (număr unic 13314/3/2005).

Pârâtul OSIM a depus

la dosar, în copii conforme cu originalul, un certificat de grefă eliberat de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, cu referire la dosarul nr. 10020/3/2005, precum și Decizia civilă

nr. 44/A din 20 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, din care

rezultă că s-a dispus irevocabil anularea certificatelor de înregistrare

reînnoite a desenelor și modele industriale nr. 000086 din 22 martie 1993 și

nr. 000087 din 24 martie 1993.

Prin Sentința civila

nr. 557 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată

de pârâți, ca nefondată, a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de

pârâți, ca neîntemeiată; constatând incidența art. 1200 alin. (4) C. civ., a

fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.D. SRL România și cererea

conexă privind pe reclamanta SC E.D. SA, ca fiind rămase fără obiect și a fost

obligată pârâta SC S. SA Botoșani să plătească reclamantei SC M.D. SRL România

suma de 1.195 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea

sentinței s-a reținut că în raport de noua împrejurare survenită în timpul

procesului constând în soluția irevocabilă a anulării celor două certificate

pronunțată prin Decizia civilă nr. 8485 din 19 decembrie 2007, dată în dosarul

nr. 10020/3/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în cauză a intervenit chestiunea prejudicială a

puterii de lucru judecat, în prezenta cauză nemaiputându-se pronunța o soluție

având aceeași finalitate.

Cu privire la

excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâți, s-a

reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât cererea întrunește condițiile

prevăzute sub pedeapsa nulității de art. 112 C. proc. civ.

Tribunalul a respins

excepția lipsei de interes invocată de pârâți, cu motivarea că până la data

pronunțării irevocabile a hotărârii menționate, acțiunile conexate în cauza de

față au avut interes legitim și actual.

Constatând incidente

dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., tribunalul a respins atât acțiunea

principală, cât și cererea conexă, ambele fiind rămase fără obiect.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC S. SA. Botoșani

să plătească reclamantei SC M.D. SRL România suma de 1.195 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței

menționate anterior au declarat apel pârâții SC S. SA Botoșani și A.A.

În motivarea apelului

s-a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins ca

neîntemeiată excepția nulității cererilor de chemare în judecată a

reclamantelor întemeiată pe art. 133 art. 136, art. 137 C. proc. civ., atât

timp cât cererile de chemare în judecată formulate de către reclamante nu arată

în cuprinsul lor pentru care dintre cele 5 desene sau modele industriale

protejate prin certificatul nr. 000086 și pentru care dintre cele 2 desene sau

modele industriale protejate prin certificatul nr. 000087 se cere anularea și

în raport de care desene sau modele industriale identice publicate anterior

cererii lor de înregistrare, astfel încât cererile de chemare în judecată sunt

nule pentru lipsa obiectului lor.

Apelanții au mai

arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepția

lipsei de interes a reclamantelor ca nefondată, întrucât interesul este un

element component al acțiunii civile exercitat de către pretinsul titular al

unui drept subiectiv civil sau interes legitim și care, în calitate de

reclamant, pretinde încălcarea acestora și solicită apărarea lor pe cale

judecătorească; interesul ca element component al acțiunii civile, ca și

dreptul subiectiv civil trebuind să existe și să fie legitim, în timp ce atât

SC M.D. SRL România, cât și SC E.D. SA nu justifică în cauză niciun interes

legitim sau drept subiectiv, aceștia încălcând dreptul lor de proprietate

industrială protejat prin certificatele de înregistrare nr. 000086 și 000087,

în sensul că au produs, importat, expus spre vânzare și au comercializat

umbrele identice cu cele ale lor fără a avea acordul lor prin cesiune de

licență, aceste încălcări constituind chiar infracțiune potrivit art. 42 din

Legea nr. 129/1992.

În aceste condiții au

notificat cele două reclamante să înceteze aceste ilegalități și, observând că

activitatea ilicită nu a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor

două societăți solicitând și daune civile; astfel, societatea apelantă, împreună

cu autorul desenelor modelelor industriale protejate nu au făcut altceva decât

să își apere potrivit legii dreptul de proprietate industrială, apărată și

garantată de art. 44 din Constituția României; în loc să înceteze activitatea

ilicită sau să încheie contracte de licență cu ei, cele două reclamante au

pornit acțiuni în justiție pentru "anularea" celor două certificate

considerând că ar fi fost obținute ilegal, iar o asemenea situație de fapt nu

constituie un "interes legitim" al reclamantelor care să le dea

dreptul la acțiunea în anulare.

Chiar legiuitorul a

prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acțiunea în

anulare îl au numai persoanele interesate. Din această prevedere legală rezultă

fără echivoc faptul că persoana interesată nu poate fi decât o persoană care

are un interes legitim, în sensul că invocă vreun drept de autor sau titular al

vreunui desen sau model industrial ori alt interes legitim.

Apelanții au mai

arătat că pentru motivele expuse anterior, reclamantele nu justifică nici

calitatea procesuală activă, în mod nelegal și netemeinic instanța de judecată

nepronunțându-se cu privire la această excepție.

În continuare,

apelanții au arătat că în mod nelegal instanța de judecată a considerat faptul

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., respectiv

prezumția legală "puterea ce legea acordă autorității lucrului

judecat" și a respins acțiunea reclamantelor ca rămasă fără obiect, deși

instanța cu prioritate trebuia să admită în ordinea tăriei juridice excepția

nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes sau

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor sau, în subsidiar,

să respingă acțiunea ca neîntemeiată, întrucât certificatele de înregistrare

nr. 000086 și 000087 îndeplineau condiția noutății și caracterul individual la

data obținerii lor, respectiv 24 martie 1993.

Cu privire la

excepția puterii lucrului judecat, apelanții au solicitat respingerea acestei

excepții întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în

aceeași calitate; obiectul prezentei cauzei este anularea certificatelor de

înregistrare a desenelor/modelelor industriale nr. 000086/1993 și nr.

000087/1993 având ca reclamante pe SC M.D. SRL România și SC E.D. SA, și pârâți

pe SC S. S.A, A.A. și OSIM; obiectul Sentinței civile nr. 136 din 30 ianuarie

2006 a TMB, secția a V-a civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 8485 din 19 decembrie 2007 pronunțată de I.C.C.J., secția civilă, a fost

anularea certificatelor de desene/modele industriale nr. 000086/1993 și nr.

000087/1993 având ca reclamantă SC B.U. România SA, SC I. România SA, SC U.R.B.

SRL și pârâte pe SC S. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; cele

două cauze civile au același obiect, dar părți diferite, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile existenței puterii lucrului judecat (autorității de

lucru judecat) astfel încât instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 1200 alin. (4) C. civ.

În finalul motivelor

de apel s-a arătat că în mod nelegal și netemeinic au fost obligați la plata

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a fost respinsă acțiunea ca

rămasă fără obiect și în care nu au nicio culpă în proces.

Intimata SC M.D. SRL

România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și

obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest

proces.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel și apărările

intimaților, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse

mai jos.

În ceea ce privește

motivele de apel referitoare la excepțiile lipsei de interes și a calității

procesuale active, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că

dispozițiile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (fost art. 45, în prezent art. 42)

conferă legitimare procesuală activă în a cere anularea certificatelor de

înregistrare a modelelor oricărei persoane ce are interes să se constate că

titlul de protecție ce i se opune a fost eliberat de către OSIM în condiții de

nelegalitate.

Or, reclamantele au

un astfel de interes, atât timp cât au folosit obiectele ce au făcut obiectul

titlului de protecție (umbrele de terase), fapt ce a atras din partea

apelantelor notificări, acțiuni în justiție și plângeri penale formulate

împotriva lor, reclamantele susținând tocmai că acest titlu a fost emis cu

nerespectarea dispozițiilor legale și că apelanților pârâți nu li s-ar cuveni

un astfel de drept exclusiv.

Nu poate fi reținută

interpretarea apelantelor în sensul că din acest text de lege s-ar deduce că

persoana interesată nu poate fi decât o persoană care invocă vreun drept de

autor sau că este titular al vreunui desen sau model industrial, atât timp cât

legiuitorul nu a menționat expres că pot cere anularea certificatelor de

înregistrare numai cei care pot pretinde că au un drept anterior, ci toți cei

care pretind un interes legitim.

Interesul este

reprezentat de folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea,

fiind legitim dacă este în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat, sau cu

situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Sunt nefondate și

motivele de apel referitoare la soluționarea excepției nulității cererii pentru

lipsa obiectului, având în vedere că din cuprinsul cererilor introductive

rezultă că reclamantele au cerut anularea în tot a celor două certificate de

înregistrare, pentru modelul "Umbrele", să se constate inexistența

dreptului de exploatare exclusivă, precum și a oricăror alte drepturi conferite

de respectivele certificate de înregistrare asupra produsului

"Umbrele", precum și repunerea părților litigante în situația

anterioară emiterii respectivelor certificate de înregistrare.

De asemenea, în

motivarea cererii s-a arătat că acest model nu îndeplinește condiția noutății,

anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA, produsul anterior

menționat fiind făcut public, în consecință era cunoscut de către toți

cetățenii României, respectiv de întregul mapamond, că produsul menționat nu

îndeplinește condiția de a avea un caracter individual, impresia globală pe

care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de impresia

produsă asupra aceluiași utilizator de orice umbrelă cunoscută publicului larg

din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA și că

aceste condiții ale noutății și individualității instituite de art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul înregistrării ca

desen sau model industrial a respectivului produs.

Curtea a constatat

nefondate și motivele de apel referitoare la soluționarea excepției puterii

lucrului judecat, prin care se susține că nu ar exista identitate de părți

între cererea ce face obiectul acestui litigiu și cea care a format obiectul

Deciziei civile nr. 8485 din 19 decembrie 2007 pronunțată de I.C.C.J., secția

civilă, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., având în

vedere că prima instanță nu a judecat cererea în temeiul excepției puterii

lucrului judecat, ci în temeiul efectului substanțial al actului

jurisdicțional, al opozabilității efectului substanțial, raportat la specificul

obiectului litigiului, anularea unui titlu de protecție a creațiilor noi

(certificat de înregistrare a modelului industrial) - materie în care

opozabilitatea față de terți este stabilită chiar de lege, prin publicarea în

B.O.P.I. a hotărârilor de anulare, care este operația de aducere la cunoștință

publică a anulării titlurilor eliberate de către OSIM. Cum dreptul exclusiv

devine opozabil terților prin publicarea titlului de protecție, conform

principiului simetriei actelor și anularea titlului și respectiv pierderea

dreptului exclusiv devine public prin același procedeu al publicării în

B.O.P.I.

Mai mult, în speță,

se opune puterea lucrului judecat, ca efect substanțial al hotărârii

judecătorești părții care a pierdut procesul și care este parte în ambele litigii

având același obiect și aceeași cauză, constând în anularea unor certificate de

înregistrare a modelului industrial, pentru nerespectarea art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 129/1992.

Având în vedere că

aceste certificate de înregistrare a modelelor industriale au fost deja anulate

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă adusă la cunoștința publică, în

mod legal și temeinic prima instanță a constatat că prezentele cereri nu mai au

obiect.

Ținând cont că

acțiunile au fost respinse în temeiul unei excepții, în mod evident instanța nu

mai avea motiv să analizeze fondul litigiului.

Motivele de apel prin

care se susține că în mod nelegal și netemeinic apelanții-pârâți au fost

obligați la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care a fost

respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect și în care nu au nicio culpă în proces,

Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că obligarea la plata

cheltuielilor de judecată este consecința conduitei culpabile a părții care a

provocat litigiul, iar, în speță, partea care a provocat litigiul este

apelanta-pârâtă SC S. SA, care a pus-o pe reclamanta SC M.D. SRL România în

situația de a acționa în justiție spre a se apăra în contra unor acțiuni și

plângeri penale în care erau invocate titlurile de protecție a căror anulare au

cerut-o și care s-au dovedit a fi eliberate în condiții de nelegalitate;

anularea produce efecte și pentru trecut, începând cu data de la care s-a

recunoscut în favoarea pârâților protecția. Mai mult, hotărârea irevocabilă de

anulare a titlurilor de protecție a fost pronunțată în cursul procesului de

față, iar nu anterior introducerii acțiunii.

Împotriva deciziei de

apel au formulat cerere de recurs pârâții SC S. SA și A.A., criticând-o pentru

următoarele motive - redate în încadrarea făcută de părți:

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau

străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

1.a. - este greșită

motivarea instanței de respingere a cererii de amânare, în sensul că cererea nu

este temeinic motivată în condițiile art. 156 C. proc. civ., că declarația de

apel a fost depusă la data de 29 august 2008, iar procedura de citare a fost

îndeplinită la 3 octombrie 2008, având astfel timp suficient pentru pregătirea

apărării.

1.b. - întâmpinarea

formulată de SC M.D. SRL nu le-a fost comunicată și le-a fost încălcat astfel

dreptul la apărare.

1.c. - este străină

de natura pricinii și justificarea respingerii excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantelor, întrucât acestea sunt societăți care au

contrafăcut desenele/modele industriale, prin importul și vânzarea unor modele

identice, încălcându-se astfel drepturile de proprietate exclusivă ce le sunt

conferite de certificatele de desen/modele industriale și dispozițiile Legii

nr. 129/1992.

1.d. - este străină

de natura pricinii motivarea pentru care s-a respins excepția lipsei

interesului intimatelor în acțiunea în anulare.

Întrucât SC S. SA.

este titulara certificatelor de înregistrare a modelelor/desenelor industriale

care au fost contrafăcute de intimatele-reclamante, împotriva cărora au și

formulat acțiunile legale, interesul acestora în acțiunea în anulare nu este

unul legitim.

1.e. - este străină

de natura pricinii motivarea instanței privind respingerea ca neîntemeiată a

excepției nulității cererilor de chemare în judecată.

Cererile de chemare

în judecată nu arată în cuprinsul lor, cu respectarea art. 133, art. 136 și

art. 137 C. proc. civ., pentru care dintre desenele/modelele industriale

protejate prin cele două certificate (5, respectiv 7) se cere anularea.

1.f. - nu pot fi

invocate ca anteriorități fotografii, ziare, reviste, tablouri, facturi fără

dată certă cuprinzând fotografii cu modele.

1.g. - motivarea

instanței este contradictorie întrucât, după ce reține că instanța de fond nu

ar fi soluționat cauza în baza autorității de lucru judecat, instanța de apel

reține că se opune puterea de lucru judecat.

Motivarea este

contradictorie, întrucât în dreptul civil nu există instituția puterii de lucru

judecat întemeiată pe dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., ci doar

autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 1200 - 1202 C. civ.

pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.a. - se reiterează

criticile referitoare la modul de soluționare a excepției nulității cererilor

de chemare în judecată și a excepției lipsei de interes.

În completare se mai

arată că, constatând activitatea de contrafacere, le-a notificat pe cele două

reclamante să înceteze aceste ilegalități; observând că activitatea ilicită nu

a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor două societăți,

solicitând și daune civile consistente.

Chiar legiuitorul a

prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acțiunea în

anulare îl au numai persoanele interesate; din această prevedere legală rezultă

că persoana interesată nu poate fi decât persoana care are un interes legitim,

în sensul de a invoca un drept de autor sau titular al unor desene/modele

industriale, ori alt interes legitim. Nu poate fi considerată o asemenea

persoană cea care săvârșește fapte de contrafacere, neavând astfel un interes

legitim.

2.b. - în mod greșit

s-a reținut în cauză puterea de lucru judecat, cu referire la art. 1200 alin.

(4) C. civ.

Potrivit art. 1201 C.

civ., este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută

de ele și contra lor în aceeași calitate.

Având în vedere că

cele două litigii au același obiect, dar părți diferite, nu sunt îndeplinite

condițiile existenței puterii de lucru judecat/autorității de lucru judecat.

2.c. - s-au încălcat

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în condițiile în care au fost obligați la

plata cheltuielilor de judecată, iar acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără

obiect, recurenții neavând nicio culpă procesuală; potrivit textului

procedural, nu au căzut în pretenții.

Analizând decizia de

apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, în considerarea celor ce succed:

formulate sub pct. 1 au fost încadrate de parte în motivul de recurs prevăzut

de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., acestea pot fi discutate din perspectiva

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând forme de procedură - cu excepția pct.

1.g. care poate fi analizată în contextul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Art. 156 C. proc.

civ. nu a fost încălcat, instanța soluționând cererea cu referire la criteriile

prevăzute de această normă procedurală.

Oricum, chiar și în

ipoteza în care s-ar fi încălcat formele de procedură - astfel cum prevede art.

105 alin. (2) C. proc. civ., nu putea fi atrasă nulitatea hotărârii, întrucât

vătămarea care ar fi fost produsă părții ar putea fi înlăturată nu numai în

acest fel - partea putând să-și facă apărările necesare în dosarul de recurs.

1.b. - și cu privire

la întâmpinarea formulată în dosarul de apel urmează a fi avute în vedere cele

arătate mai sus, cu referire la art. 304 pct. 5 și art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Deși se susține o

motivare străină de natura pricinii în cadrul criticilor 1.c, 1.d, 1.e, este

vizat de fapt modul de soluționare a cererilor respective.

1.c.d - excepțiile

lipsei calității procesuale active și lipsei de interes au fost în mod corect

soluționate de instanța de apel, nefiind fondate aceste critici, din

perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 37 din

Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului

industrial poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane

interesate, în cazul în care se constată că la data înregistrării cererii nu

erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției.

În contextul

analizat, interesul nu poate fi disociat de calitatea procesuală activă a

persoanei care poate solicita anularea certificatului de înregistrare a

desenului sau modelului industrial.

Legea nu definește ce

se înțelege prin "persoană interesată", ceea ce înseamnă că urmează

ca instanța să stabilească, în funcție de circumstanțele particulare ale

fiecărui caz, dacă persoana care formulează o acțiune în anulare a

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu

interes în promovarea acțiunii și, implicit, calitatea procesuală activă. În

același timp, legea nu prevede și nu impune nicio condiție în sensul că

interesul într-un asemenea demers judiciar să fie condiționat de existența în

patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau

model industrial. Chiar și în lipsa unei protecții a titularului acțiunii

asupra desenului sau modelului industrial în discuție, cererea de anulare a

certificatului de înregistrare poate fi justificată de intenția acestuia de a

utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecție

a celui care se consideră titular - aceasta cu atât mai mult cu cât

pârâta-recurentă a și notificat-o cu privire la folosirea, fără drept, a

modelelor în discuție, protejate prin Legea nr. 129/1992.

Cum, în mod evident,

față de cele susținute în recurs, dreptul de a folosi umbrelele în cauză a dat

naștere unui conflict între părți, justificat pe existența în patrimoniul

pârâtei-recurente a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale a

căror anulare se cere, este dreptul reclamanților să încerce să demonstreze că

respectivele certificate au fost obținute de către pârâta-recurentă fără a fi

îndeplinite condițiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992.

În acest context,

contestarea unui certificat de protecție, fără ca titularul acțiunii să

beneficieze de o protecție anterioară nu face ca interesul acestuia să fie,

prin el însuși, unul nelegitim, atât timp cât este pus la dispoziție chiar prin

lege.

1.e. - corect este și

modul de soluționare a excepției nulității cererilor de chemare în judecată,

solicitându-se anularea în totalitate a certificatelor de protecție, nefiind

atrasă astfel incidența în cauză a art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

1.f. - în condițiile

în care cererile au fost respinse ca rămase fără obiect, fără a avea vreo

relevanță în cauză probatoriile/legalitatea acestora, este nefondată și critica

de recurs aferentă.

1.g. - hotărârea de

apel nu este contradictorie, în sensul invocat de către pârâții-recurenți,

întrucât instanța nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat,

reglementată de art. 1201 C. civ., ci puterea de lucru judecat, ca efect

substanțial al hotărârii judecătorești.

Autoritatea de lucru

judecat, potrivit art. 1201 C. civ., este atunci când a doua cerere de chemare

în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate - în cauză

neputând fi reținută identitatea de părți, după cum arată și pârâții-recurenți.

Prezumția puterii de

lucru judecat, ca prezumție legală, care prezumă că hotărârea judecătorească

rămasă irevocabilă corespunde adevărului, este consacrată legal de art. 1200

alin. (4) C. proc. civ.

2.1. În cauză s-a

făcut o corectă soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active,

lipsei interesului și nulității cererilor de chemare în judecată, după cum s-a

reținut mai sus, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

2.b. În cauză s-au

reținut în mod corect efectele hotărârii judecătorești prin care au fost

anulate irevocabil certificatele ce fac obiectul prezentului litigiu, puterea

de lucru judecat a acestora lăsând fără obiect dosarul de față - certificatele

de protecție anulate deja într-un alt litigiu nu pot fi reapreciate în ceea ce

privește condițiile de valabilitate, în condițiile în care acestea nu mai sunt

valabile, fiind deja desființate - nefiind astfel întemeiat motivul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.c. Respingerea ca

rămasă fără obiect a acțiunii nu înlătură exonerarea pârâtelor de la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, pe care le-a provocat prin

propria culpă.

Demersurile făcute de

către pârâții-recurenți împotriva reclamantelor, în temeiul certificatelor de

protecție contestate, recunoscute prin cererea de recurs, le-au determinat pe

reclamante să declanșeze prezentul litigiu - or, într-un litigiu paralel,

declanșat cu foarte puțin timp înaintea celui de față, dar soluționat anterior,

irevocabil, tocmai certificatele care au generat conflictul dintre părți și demersurile,

inclusiv ale reclamantelor, s-au dovedit a nu fi valabile.

Constatând, prin

urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții SC S. SA și A.A. împotriva Deciziei nr.

277 A din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2010.