ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 277A din 16 decembrie 2008 a respins apelul formulat de către apelanții pârâți SC S. SA și A.A. împotriva Sentinței civile nr. 557 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 13314/3/2005, în contradictoriu cu intimatele-reclamante SC M.D. SRL și SC E.D. SA și intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru următoarele considerentele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19 mai 2005, sub nr. 13314/312005 (nr. în format vechi 2022/2005), reclamanta SC M.D.

SRL România a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Botoșani și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie anulate în tot certificatele de înregistrare reînnoite ale modelului industrial cu numerele 86 și 87, publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea Desene și Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul "Umbrele"; să se constate inexistența dreptului de exploatare exclusivă, precum și a oricăror alte drepturi conferite de respectivele certificate de înregistrare asupra produsului "Umbrele"; repunerea părților litigante în situația anterioară emiterii respectivelor certificate de înregistrare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că: SC S. SA Botoșani a dobândit calitatea de titular al certificatelor de înregistrare reînnoite a modelului industrial cu numerele 86 și 87, publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea Desene și Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul "Umbrele" (Umbrele de terasă); OSIM a eliberat respectivele certificate de înregistrare reînnoite prin nerespectarea flagrantă a dispozițiilor art. 2, art. 9, art. 10, art. 11 din Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992, republicată în M.Of.

nr. 193/26.03.2003; produsul "Umbrelă", umbrele de terasă, nu îndeplinește condiția noutății anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA, produsul menționat a fost făcut public, în consecință era cunoscut de către toți cetățenii României, respectiv de întregul mapamond, astfel încât nu putea fi înregistrat ca desen sau model industrial; produsul menționat nu îndeplinește condiția de a avea un caracter individual, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de impresia produsă asupra aceluiași utilizator de orice umbrelă cunoscută publicului larg din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA; aceste condiții ale noutății și individualității instituite de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul înregistrării ca desen sau model industrial a respectivului produs, iar OSIM, în situația în care una dintre condiții nu este îndeplinită, nu poate elibera certificat de înregistrare, că produsul umbrelă este determinat exclusiv de funcția sa tehnică.

În motivarea întâmpinării formulate în cauză, pârâta a învederat că acele certificate menționate de reclamantă, respectiv certificatele de înregistrare ale modelului industrial "Umbrele" cu numerele 000086 și 000087, al căror titular este SC S. SA, au fost eliberate de OSIM cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, fiind îndeplinită atât condiția noutății, cât și cea a caracterului individual, iar din documentele atașate de reclamantă la acțiune nu rezultă în niciun fel că vreun model identic ar fi fost publicat înainte de depunerea cererilor de înregistrare la OSIM, iar dispozițiile legale prevăzute de Regula 26G din H.G. nr. 1171/2003 nu au fost luate în seamă de societatea reclamantă.

În motivarea cererii completatoare, cu privire la legea aplicabilă sub imperiul căreia au fost eliberate certificatele de înregistrare cu numerele 000086 și 000087, reclamanta a precizat că acestea au fost eliberate în anul 1993, potrivit cerințelor instituite de Legea nr. 129 din 29 decembrie 1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, forma inițială; Legea nr. 585/2002 a modificat și completat Legea nr. 129/1992, acest din urmă act normativ fiind republicat în M. Of., nr. 193/26.03.2003 și că, prin raportare la principiile instituite de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., analiza condițiilor de eliberare a certificatelor de înregistrare cu numerele 000086 și 000087 trebuie să se efectueze exclusiv din perspectiva Legii nr. 129/1992, forma inițială.

Cu privire la pretinsele creații pentru care s-a acordat protecția prin certificatele a căror anulare o solicită, reclamanta a specificat că acele certificate de înregistrare anterior menționate protejează "Umbrele", iar, cum protecția prin cele două certificate s-a acordat pentru produse, iar nu pentru aspectul exterior nou al acestora, urmează a se constata că nu este întâlnită situația prezenței unui desen sau model industrial și că, în consecință, nu se puteau elibera titlurile de protecție pentru acestea. Totodată, a specificat reclamanta, produsele, în măsura în care îndeplinesc, alături de condiția noutății și pe cea a activității inventive și cea a aplicabilității industriale, pot fi protejate exclusiv prin brevet de invenție, iar nu prin certificat de înregistrare ca desen sau model industrial.

Cu privire la neîndeplinirea condiției noutății, reclamanta a arătat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 129/1992, obiectul unei cereri poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model industrial, iar acesta este "considerat nou dacă niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare". Reclamanta a specificat că umbrela este o creație a unor cetățeni chinezi, având o vechime de peste 1600 ani, aspectul exterior al acesteia rămânând practic neschimbat.

Pârâtul OSIM a depus o prezentare în rezumat a procedurile desfășurate în cadrul OSIM cu privire la modele industriale nr. 86 și 87 ce fac obiectul cauzei și a înaintat, în temeiul art. 55 din Legea nr. 129/1992, o copie a dosarului modelului industrial 000086 (depozit național 0299 din 24 martie 1993 - "Umbrelă cu schelet de lemn") și o copie a dosarului modelului industrial 000087 (depozit național 0300 din 24 martie 1993 - "Umbrelă cu schelet de lemn și supapă"). Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 30 septembrie 2005, sub nr. 4788/2005 (nr. unic 32692/3/2005), reclamanta SC E.D. SA, în contradictoriu cu pârâții SC S. SA Botoșani, A.A.

și OSIM, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să fie anulate în tot certificatele de înregistrare reînnoite a modelelor industriale cu nr. 86 și 87 publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea Desene și Modele Industriale nr. 3/1993, pentru modelul "Umbrele"; să se constate că, dată fiind înregistrarea acestor modele ca urmare a nerespectării normelor legale - în principal datorită comportamentului ilicit al pârâtului de rang II, pârâții de rang I și II nu sunt și nu au fost îndreptățiți să beneficieze de drepturile conferite de lege pentru desene și modele industriale, cu specială referire la dreptul de exploatare exclusivă, cu cheltuieli de judecată. Prin Încheierea din data de 14 noiembrie 2006, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr. 4788/2005 (nr. unic 32692/3/2005) la dosarul de față, respectiv dosarul nr. 2022/2005 (număr unic 13314/3/2005).

Pârâtul OSIM a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, un certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu referire la dosarul nr. 10020/3/2005, precum și Decizia civilă nr. 44/A din 20 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, din care rezultă că s-a dispus irevocabil anularea certificatelor de înregistrare reînnoite a desenelor și modele industriale nr. 000086 din 22 martie 1993 și nr. 000087 din 24 martie 1993. Prin Sentința civila nr. 557 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâți, ca nefondată, a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâți, ca neîntemeiată; constatând incidența art. 1200 alin. (4) C. civ., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC M.D.

SRL România și cererea conexă privind pe reclamanta SC E.D. SA, ca fiind rămase fără obiect și a fost obligată pârâta SC S. SA Botoșani să plătească reclamantei SC M.D. SRL România suma de 1.195 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței s-a reținut că în raport de noua împrejurare survenită în timpul procesului constând în soluția irevocabilă a anulării celor două certificate pronunțată prin Decizia civilă nr. 8485 din 19 decembrie 2007, dată în dosarul nr. 10020/3/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în cauză a intervenit chestiunea prejudicială a puterii de lucru judecat, în prezenta cauză nemaiputându-se pronunța o soluție având aceeași finalitate.

Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâți, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât cererea întrunește condițiile prevăzute sub pedeapsa nulității de art. 112 C. proc. civ. Tribunalul a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâți, cu motivarea că până la data pronunțării irevocabile a hotărârii menționate, acțiunile conexate în cauza de față au avut interes legitim și actual. Constatând incidente dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., tribunalul a respins atât acțiunea principală, cât și cererea conexă, ambele fiind rămase fără obiect. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC S. SA. Botoșani să plătească reclamantei SC M.D.

SRL România suma de 1.195 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței menționate anterior au declarat apel pârâții SC S. SA Botoșani și A.A. În motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererilor de chemare în judecată a reclamantelor întemeiată pe art. 133 art. 136, art. 137 C. proc. civ., atât timp cât cererile de chemare în judecată formulate de către reclamante nu arată în cuprinsul lor pentru care dintre cele 5 desene sau modele industriale protejate prin certificatul nr. 000086 și pentru care dintre cele 2 desene sau modele industriale protejate prin certificatul nr. 000087 se cere anularea și în raport de care desene sau modele industriale identice publicate anterior cererii lor de înregistrare, astfel încât cererile de chemare în judecată sunt nule pentru lipsa obiectului lor.

Apelanții au mai arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantelor ca nefondată, întrucât interesul este un element component al acțiunii civile exercitat de către pretinsul titular al unui drept subiectiv civil sau interes legitim și care, în calitate de reclamant, pretinde încălcarea acestora și solicită apărarea lor pe cale judecătorească; interesul ca element component al acțiunii civile, ca și dreptul subiectiv civil trebuind să existe și să fie legitim, în timp ce atât SC M.D. SRL România, cât și SC E.D.

SA nu justifică în cauză niciun interes legitim sau drept subiectiv, aceștia încălcând dreptul lor de proprietate industrială protejat prin certificatele de înregistrare nr. 000086 și 000087, în sensul că au produs, importat, expus spre vânzare și au comercializat umbrele identice cu cele ale lor fără a avea acordul lor prin cesiune de licență, aceste încălcări constituind chiar infracțiune potrivit art. 42 din Legea nr. 129/1992.

În aceste condiții au notificat cele două reclamante să înceteze aceste ilegalități și, observând că activitatea ilicită nu a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor două societăți solicitând și daune civile; astfel, societatea apelantă, împreună cu autorul desenelor modelelor industriale protejate nu au făcut altceva decât să își apere potrivit legii dreptul de proprietate industrială, apărată și garantată de art. 44 din Constituția României; în loc să înceteze activitatea ilicită sau să încheie contracte de licență cu ei, cele două reclamante au pornit acțiuni în justiție pentru "anularea" celor două certificate considerând că ar fi fost obținute ilegal, iar o asemenea situație de fapt nu constituie un "interes legitim" al reclamantelor care să le dea dreptul la acțiunea în anulare.

Chiar legiuitorul a prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acțiunea în anulare îl au numai persoanele interesate. Din această prevedere legală rezultă fără echivoc faptul că persoana interesată nu poate fi decât o persoană care are un interes legitim, în sensul că invocă vreun drept de autor sau titular al vreunui desen sau model industrial ori alt interes legitim. Apelanții au mai arătat că pentru motivele expuse anterior, reclamantele nu justifică nici calitatea procesuală activă, în mod nelegal și netemeinic instanța de judecată nepronunțându-se cu privire la această excepție.

În continuare, apelanții au arătat că în mod nelegal instanța de judecată a considerat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., respectiv prezumția legală "puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat" și a respins acțiunea reclamantelor ca rămasă fără obiect, deși instanța cu prioritate trebuia să admită în ordinea tăriei juridice excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes sau excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor sau, în subsidiar, să respingă acțiunea ca neîntemeiată, întrucât certificatele de înregistrare nr. 000086 și 000087 îndeplineau condiția noutății și caracterul individual la data obținerii lor, respectiv 24 martie 1993. Cu privire la excepția puterii lucrului judecat, apelanții au solicitat respingerea acestei excepții întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate; obiectul prezentei cauzei este anularea certificatelor de înregistrare a desenelor/modelelor industriale nr. 000086/1993 și nr. 000087/1993 având ca reclamante pe SC M.D.

SRL România și SC E.D. SA, și pârâți pe SC S. S.A, A.A. și OSIM; obiectul Sentinței civile nr. 136 din 30 ianuarie 2006 a TMB, secția a V-a civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 8485 din 19 decembrie 2007 pronunțată de I.C.C.J., secția civilă, a fost anularea certificatelor de desene/modele industriale nr. 000086/1993 și nr. 000087/1993 având ca reclamantă SC B.U. România SA, SC I. România SA, SC U.R.B. SRL și pârâte pe SC S. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; cele două cauze civile au același obiect, dar părți diferite, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței puterii lucrului judecat (autorității de lucru judecat) astfel încât instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1200 alin. (4) C. civ.

În finalul motivelor de apel s-a arătat că în mod nelegal și netemeinic au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a fost respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect și în care nu au nicio culpă în proces. Intimata SC M.D. SRL România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel și apărările intimaților, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că dispozițiile art. 37 din Legea nr. 129/1992 (fost art. 45, în prezent art. 42) conferă legitimare procesuală activă în a cere anularea certificatelor de înregistrare a modelelor oricărei persoane ce are interes să se constate că titlul de protecție ce i se opune a fost eliberat de către OSIM în condiții de nelegalitate. Or, reclamantele au un astfel de interes, atât timp cât au folosit obiectele ce au făcut obiectul titlului de protecție (umbrele de terase), fapt ce a atras din partea apelantelor notificări, acțiuni în justiție și plângeri penale formulate împotriva lor, reclamantele susținând tocmai că acest titlu a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale și că apelanților pârâți nu li s-ar cuveni un astfel de drept exclusiv.

Nu poate fi reținută interpretarea apelantelor în sensul că din acest text de lege s-ar deduce că persoana interesată nu poate fi decât o persoană care invocă vreun drept de autor sau că este titular al vreunui desen sau model industrial, atât timp cât legiuitorul nu a menționat expres că pot cere anularea certificatelor de înregistrare numai cei care pot pretinde că au un drept anterior, ci toți cei care pretind un interes legitim. Interesul este reprezentat de folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea, fiind legitim dacă este în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat, sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.

Sunt nefondate și motivele de apel referitoare la soluționarea excepției nulității cererii pentru lipsa obiectului, având în vedere că din cuprinsul cererilor introductive rezultă că reclamantele au cerut anularea în tot a celor două certificate de înregistrare, pentru modelul "Umbrele", să se constate inexistența dreptului de exploatare exclusivă, precum și a oricăror alte drepturi conferite de respectivele certificate de înregistrare asupra produsului "Umbrele", precum și repunerea părților litigante în situația anterioară emiterii respectivelor certificate de înregistrare.

De asemenea, în motivarea cererii s-a arătat că acest model nu îndeplinește condiția noutății, anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA, produsul anterior menționat fiind făcut public, în consecință era cunoscut de către toți cetățenii României, respectiv de întregul mapamond, că produsul menționat nu îndeplinește condiția de a avea un caracter individual, impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat nefiind diferită de impresia produsă asupra aceluiași utilizator de orice umbrelă cunoscută publicului larg din România anterior depunerii cererii de înregistrare de către SC S. SA și că aceste condiții ale noutății și individualității instituite de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 trebuie întrunite cumulativ în scopul înregistrării ca desen sau model industrial a respectivului produs.

Curtea a constatat nefondate și motivele de apel referitoare la soluționarea excepției puterii lucrului judecat, prin care se susține că nu ar exista identitate de părți între cererea ce face obiectul acestui litigiu și cea care a format obiectul Deciziei civile nr. 8485 din 19 decembrie 2007 pronunțată de I.C.C.J., secția civilă, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ., având în vedere că prima instanță nu a judecat cererea în temeiul excepției puterii lucrului judecat, ci în temeiul efectului substanțial al actului jurisdicțional, al opozabilității efectului substanțial, raportat la specificul obiectului litigiului, anularea unui titlu de protecție a creațiilor noi (certificat de înregistrare a modelului industrial) - materie în care opozabilitatea față de terți este stabilită chiar de lege, prin publicarea în B.O.P.I.

a hotărârilor de anulare, care este operația de aducere la cunoștință publică a anulării titlurilor eliberate de către OSIM. Cum dreptul exclusiv devine opozabil terților prin publicarea titlului de protecție, conform principiului simetriei actelor și anularea titlului și respectiv pierderea dreptului exclusiv devine public prin același procedeu al publicării în B.O.P.I. Mai mult, în speță, se opune puterea lucrului judecat, ca efect substanțial al hotărârii judecătorești părții care a pierdut procesul și care este parte în ambele litigii având același obiect și aceeași cauză, constând în anularea unor certificate de înregistrare a modelului industrial, pentru nerespectarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.

Având în vedere că aceste certificate de înregistrare a modelelor industriale au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă adusă la cunoștința publică, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că prezentele cereri nu mai au obiect. Ținând cont că acțiunile au fost respinse în temeiul unei excepții, în mod evident instanța nu mai avea motiv să analizeze fondul litigiului. Motivele de apel prin care se susține că în mod nelegal și netemeinic apelanții-pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care a fost respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect și în care nu au nicio culpă în proces, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este consecința conduitei culpabile a părții care a provocat litigiul, iar, în speță, partea care a provocat litigiul este apelanta-pârâtă SC S. SA, care a pus-o pe reclamanta SC M.D.

SRL România în situația de a acționa în justiție spre a se apăra în contra unor acțiuni și plângeri penale în care erau invocate titlurile de protecție a căror anulare au cerut-o și care s-au dovedit a fi eliberate în condiții de nelegalitate; anularea produce efecte și pentru trecut, începând cu data de la care s-a recunoscut în favoarea pârâților protecția. Mai mult, hotărârea irevocabilă de anulare a titlurilor de protecție a fost pronunțată în cursul procesului de față, iar nu anterior introducerii acțiunii. Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de recurs pârâții SC S. SA și A.A., criticând-o pentru următoarele motive - redate în încadrarea făcută de părți: 1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. 1.a. - este greșită motivarea instanței de respingere a cererii de amânare, în sensul că cererea nu este temeinic motivată în condițiile art. 156 C. proc. civ., că declarația de apel a fost depusă la data de 29 august 2008, iar procedura de citare a fost îndeplinită la 3 octombrie 2008, având astfel timp suficient pentru pregătirea apărării. 1.b. - întâmpinarea formulată de SC M.D. SRL nu le-a fost comunicată și le-a fost încălcat astfel dreptul la apărare. 1.c. - este străină de natura pricinii și justificarea respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor, întrucât acestea sunt societăți care au contrafăcut desenele/modele industriale, prin importul și vânzarea unor modele identice, încălcându-se astfel drepturile de proprietate exclusivă ce le sunt conferite de certificatele de desen/modele industriale și dispozițiile Legii nr. 129/1992.

1.d. - este străină de natura pricinii motivarea pentru care s-a respins excepția lipsei interesului intimatelor în acțiunea în anulare. Întrucât SC S. SA. este titulara certificatelor de înregistrare a modelelor/desenelor industriale care au fost contrafăcute de intimatele-reclamante, împotriva cărora au și formulat acțiunile legale, interesul acestora în acțiunea în anulare nu este unul legitim. 1.e. - este străină de natura pricinii motivarea instanței privind respingerea ca neîntemeiată a excepției nulității cererilor de chemare în judecată. Cererile de chemare în judecată nu arată în cuprinsul lor, cu respectarea art. 133, art. 136 și art. 137 C. proc. civ., pentru care dintre desenele/modelele industriale protejate prin cele două certificate (5, respectiv 7) se cere anularea.

1.f. - nu pot fi invocate ca anteriorități fotografii, ziare, reviste, tablouri, facturi fără dată certă cuprinzând fotografii cu modele. 1.g. - motivarea instanței este contradictorie întrucât, după ce reține că instanța de fond nu ar fi soluționat cauza în baza autorității de lucru judecat, instanța de apel reține că se opune puterea de lucru judecat. Motivarea este contradictorie, întrucât în dreptul civil nu există instituția puterii de lucru judecat întemeiată pe dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., ci doar autoritatea de lucru judecat reglementată de art. 1200 - 1202 C. civ. 2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 2.a. - se reiterează criticile referitoare la modul de soluționare a excepției nulității cererilor de chemare în judecată și a excepției lipsei de interes. În completare se mai arată că, constatând activitatea de contrafacere, le-a notificat pe cele două reclamante să înceteze aceste ilegalități; observând că activitatea ilicită nu a încetat, au formulat plângeri penale împotriva celor două societăți, solicitând și daune civile consistente. Chiar legiuitorul a prevăzut în art. 37 din Legea nr. 129/1992 faptul că dreptul la acțiunea în anulare îl au numai persoanele interesate; din această prevedere legală rezultă că persoana interesată nu poate fi decât persoana care are un interes legitim, în sensul de a invoca un drept de autor sau titular al unor desene/modele industriale, ori alt interes legitim.

Nu poate fi considerată o asemenea persoană cea care săvârșește fapte de contrafacere, neavând astfel un interes legitim. 2.b. - în mod greșit s-a reținut în cauză puterea de lucru judecat, cu referire la art. 1200 alin. (4) C. civ. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate. Având în vedere că cele două litigii au același obiect, dar părți diferite, nu sunt îndeplinite condițiile existenței puterii de lucru judecat/autorității de lucru judecat. 2.c. - s-au încălcat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în condițiile în care au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, iar acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, recurenții neavând nicio culpă procesuală; potrivit textului procedural, nu au căzut în pretenții.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: 1. Deși criticile formulate sub pct. 1 au fost încadrate de parte în motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., acestea pot fi discutate din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând forme de procedură - cu excepția pct. 1.g. care poate fi analizată în contextul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Art. 156 C. proc. civ. nu a fost încălcat, instanța soluționând cererea cu referire la criteriile prevăzute de această normă procedurală. Oricum, chiar și în ipoteza în care s-ar fi încălcat formele de procedură - astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., nu putea fi atrasă nulitatea hotărârii, întrucât vătămarea care ar fi fost produsă părții ar putea fi înlăturată nu numai în acest fel - partea putând să-și facă apărările necesare în dosarul de recurs. 1.b. - și cu privire la întâmpinarea formulată în dosarul de apel urmează a fi avute în vedere cele arătate mai sus, cu referire la art. 304 pct. 5 și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Deși se susține o motivare străină de natura pricinii în cadrul criticilor 1.c, 1.d, 1.e, este vizat de fapt modul de soluționare a cererilor respective. 1.c.d - excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes au fost în mod corect soluționate de instanța de apel, nefiind fondate aceste critici, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Potrivit art. 37 din Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul în care se constată că la data înregistrării cererii nu erau îndeplinite condițiile pentru acordarea protecției. În contextul analizat, interesul nu poate fi disociat de calitatea procesuală activă a persoanei care poate solicita anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial. Legea nu definește ce se înțelege prin "persoană interesată", ceea ce înseamnă că urmează ca instanța să stabilească, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, dacă persoana care formulează o acțiune în anulare a certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu interes în promovarea acțiunii și, implicit, calitatea procesuală activă.

În același timp, legea nu prevede și nu impune nicio condiție în sensul că interesul într-un asemenea demers judiciar să fie condiționat de existența în patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau model industrial. Chiar și în lipsa unei protecții a titularului acțiunii asupra desenului sau modelului industrial în discuție, cererea de anulare a certificatului de înregistrare poate fi justificată de intenția acestuia de a utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecție a celui care se consideră titular - aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta-recurentă a și notificat-o cu privire la folosirea, fără drept, a modelelor în discuție, protejate prin Legea nr. 129/1992.

Cum, în mod evident, față de cele susținute în recurs, dreptul de a folosi umbrelele în cauză a dat naștere unui conflict între părți, justificat pe existența în patrimoniul pârâtei-recurente a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale a căror anulare se cere, este dreptul reclamanților să încerce să demonstreze că respectivele certificate au fost obținute de către pârâta-recurentă fără a fi îndeplinite condițiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992. În acest context, contestarea unui certificat de protecție, fără ca titularul acțiunii să beneficieze de o protecție anterioară nu face ca interesul acestuia să fie, prin el însuși, unul nelegitim, atât timp cât este pus la dispoziție chiar prin lege.

1.e. - corect este și modul de soluționare a excepției nulității cererilor de chemare în judecată, solicitându-se anularea în totalitate a certificatelor de protecție, nefiind atrasă astfel incidența în cauză a art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 1.f. - în condițiile în care cererile au fost respinse ca rămase fără obiect, fără a avea vreo relevanță în cauză probatoriile/legalitatea acestora, este nefondată și critica de recurs aferentă. 1.g. - hotărârea de apel nu este contradictorie, în sensul invocat de către pârâții-recurenți, întrucât instanța nu a avut în vedere autoritatea de lucru judecat, reglementată de art. 1201 C. civ., ci puterea de lucru judecat, ca efect substanțial al hotărârii judecătorești.

Autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., este atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate - în cauză neputând fi reținută identitatea de părți, după cum arată și pârâții-recurenți. Prezumția puterii de lucru judecat, ca prezumție legală, care prezumă că hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă corespunde adevărului, este consacrată legal de art. 1200 alin. (4) C. proc. civ. 2.1. În cauză s-a făcut o corectă soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active, lipsei interesului și nulității cererilor de chemare în judecată, după cum s-a reținut mai sus, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. 2.b. În cauză s-au reținut în mod corect efectele hotărârii judecătorești prin care au fost anulate irevocabil certificatele ce fac obiectul prezentului litigiu, puterea de lucru judecat a acestora lăsând fără obiect dosarul de față - certificatele de protecție anulate deja într-un alt litigiu nu pot fi reapreciate în ceea ce privește condițiile de valabilitate, în condițiile în care acestea nu mai sunt valabile, fiind deja desființate - nefiind astfel întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2.c. Respingerea ca rămasă fără obiect a acțiunii nu înlătură exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, pe care le-a provocat prin propria culpă.

Demersurile făcute de către pârâții-recurenți împotriva reclamantelor, în temeiul certificatelor de protecție contestate, recunoscute prin cererea de recurs, le-au determinat pe reclamante să declanșeze prezentul litigiu - or, într-un litigiu paralel, declanșat cu foarte puțin timp înaintea celui de față, dar soluționat anterior, irevocabil, tocmai certificatele care au generat conflictul dintre părți și demersurile, inclusiv ale reclamantelor, s-au dovedit a nu fi valabile. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții SC S. SA și A.A. împotriva Deciziei nr. 277 A din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2010.