ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5452/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 4 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării

recursului formulat de pârâți împotriva încheierii de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr.

47/1992, obiectul cauzei deduse judecății, respectiv cadrul procesual

de învestire și soluțiile pe care le poate pronunța

instanța de apel conform art. 296 și art. 297 C. proc. civ., în

raport de care a apreciat că cererea de sesizare nu este întemeiată,

excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu cauza

dedusă judecății în această etapă procesuală.

Curtea a mai reținut că

deși apelul este o cale devolutivă de atac, în principiu această

judecată pe toate aspectele nu se poate face decât în condițiile

limitativ prevăzute de lege, ținând cont că procesul s-a soluționat

într-o primă etapă pe baza unei excepții procesuale.

Împotriva hotărârii

instanței de apel au formulat cerere de recurs la data de 8 februarie 2010

(cu plic anexat cererii de recurs), pârâții C.S. și C.A., prin care

au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:

Chiar dacă apelul reclamantelor

poartă doar asupra excepției puterii de lucru judecat, invocarea

excepției de neconstituționalitate a art. 480 C. civ. - text de lege

care fundamentează cererea de chemare în judecată - are legătura

cu cauza pendinte, întrucât instanța de apel va trebui să verifice

condițiile prescrise de lege referitoare la această excepție,

ceea ce înseamnă că nu pot fi ignorate susținerile referitoare

la temeiul juridic al cererii.

Cu prioritate, Înalta Curte va

respinge excepția nulității recursului, apreciind că

criticile formulate vizează modalitatea de interpretare și aplicarea

în cauză - cu toate particularitățile configurate de cadrul

procesual de învestire, respectiv specificitatea căii de atac a apelului

în privința devoluțiunii, a regulilor acesteia, a soluțiilor ce

pot fi pronunțate de instanță - a dispozițiilor art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Procedând la o verificare in limine

a admisibilității excepției de neconstituționalitate

invocată, instanța a reținut în mod corect că textul de

lege criticat nu îndeplinește condiția prescrisă de art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor

explicite ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are

legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia.

Rezultă așadar, potrivit

practicii judiciare, că pot face obiectul unei astfel de excepții „

legi sau ordonanțe” ori „dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare”, adică norme de drept în vigoare care trebuie să

aibă „legătură cu soluționarea cauzei”, anume, în aplicarea

directă a cărora judecătorul urmează să judece

litigiul sau anumite incidente ivite pe parcursul acestuia.

Hotărârea judecătorească

care a constituit obiect al cererii de apel s-a întemeiat pe excepția

autorității de lucru judecat – art. 166 C. proc. civ. și art. 1201

C. civ. - acțiunea reclamantelor fiind astfel respinsă.

Dată fiind această

situație, la care se adaugă aspectele de specificitate ale căii

de atac a apelului în privința devoluțiunii (a regulilor acesteia, a

soluțiilor ce pot fi pronunțate de instanță) în mod corect

s-a concluzionat că analiza constituționalității art. 480 C.

civ., în circumstanțele cauzei pendinte, apare ca fiind irelevantă,

prin prematuritatea invocării ei.

Prin urmare, o astfel de

excepție nu poate intra in circuitul efectiv al procedurii

jurisdicționale constituționale, ceea ce înseamnă că

instanța de control judiciar va valida punctul de vedere al instanței

anterioare, confirmând astfel posibilitatea legală pe care a are orice

instanță de drept comun de a împiedica sesizarea Curții

Constituționale cu excepții de neconstituționalitate

inadmisibile.

Constatând soluționat corect

litigiul de constituționalitate susconfigurat, Înalta Curte va valida

soluția pronunțată și, drept consecință, va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului invocată de intimații – reclamanți.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții C.S. și C.A. împotriva încheierii din 4 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 13439/3/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.