ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5452/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 4 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului formulat de pârâți împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, obiectul cauzei deduse judecății, respectiv cadrul procesual de învestire și soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel conform art. 296 și art. 297 C. proc. civ., în raport de care a apreciat că cererea de sesizare nu este întemeiată, excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu cauza dedusă judecății în această etapă procesuală.

Curtea a mai reținut că deși apelul este o cale devolutivă de atac, în principiu această judecată pe toate aspectele nu se poate face decât în condițiile limitativ prevăzute de lege, ținând cont că procesul s-a soluționat într-o primă etapă pe baza unei excepții procesuale. Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat cerere de recurs la data de 8 februarie 2010 (cu plic anexat cererii de recurs), pârâții C.S. și C.A., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Chiar dacă apelul reclamantelor poartă doar asupra excepției puterii de lucru judecat, invocarea excepției de neconstituționalitate a art. 480 C. civ. - text de lege care fundamentează cererea de chemare în judecată - are legătura cu cauza pendinte, întrucât instanța de apel va trebui să verifice condițiile prescrise de lege referitoare la această excepție, ceea ce înseamnă că nu pot fi ignorate susținerile referitoare la temeiul juridic al cererii.

Cu prioritate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, apreciind că criticile formulate vizează modalitatea de interpretare și aplicarea în cauză - cu toate particularitățile configurate de cadrul procesual de învestire, respectiv specificitatea căii de atac a apelului în privința devoluțiunii, a regulilor acesteia, a soluțiilor ce pot fi pronunțate de instanță - a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Procedând la o verificare in limine a admisibilității excepției de neconstituționalitate invocată, instanța a reținut în mod corect că textul de lege criticat nu îndeplinește condiția prescrisă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor explicite ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă așadar, potrivit practicii judiciare, că pot face obiectul unei astfel de excepții „ legi sau ordonanțe” ori „dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare”, adică norme de drept în vigoare care trebuie să aibă „legătură cu soluționarea cauzei”, anume, în aplicarea directă a cărora judecătorul urmează să judece litigiul sau anumite incidente ivite pe parcursul acestuia.

Hotărârea judecătorească care a constituit obiect al cererii de apel s-a întemeiat pe excepția autorității de lucru judecat – art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. - acțiunea reclamantelor fiind astfel respinsă. Dată fiind această situație, la care se adaugă aspectele de specificitate ale căii de atac a apelului în privința devoluțiunii (a regulilor acesteia, a soluțiilor ce pot fi pronunțate de instanță) în mod corect s-a concluzionat că analiza constituționalității art. 480 C. civ., în circumstanțele cauzei pendinte, apare ca fiind irelevantă, prin prematuritatea invocării ei.

Prin urmare, o astfel de excepție nu poate intra in circuitul efectiv al procedurii jurisdicționale constituționale, ceea ce înseamnă că instanța de control judiciar va valida punctul de vedere al instanței anterioare, confirmând astfel posibilitatea legală pe care a are orice instanță de drept comun de a împiedica sesizarea Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate inadmisibile. Constatând soluționat corect litigiul de constituționalitate susconfigurat, Înalta Curte va valida soluția pronunțată și, drept consecință, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații – reclamanți. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții C.S. și C.A. împotriva încheierii din 4 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 13439/3/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.