ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1398/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 mai 2005, contestatorul I.G.V.C., în contradictoriu cu intimata R.A.D.E.T. București și Asociația de Proprietari a blocului S 14 din București, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 1381/2002 pronunțată în dosarul nr. 1318/2002 al Curții de Apel București, secția civilă, motivând că instanța de recurs a judecat cauza în lipsa apărătorului desemnat din oficiu și în nici una din fazele procesuale anterioare recursului instanțele nu s-au pronunțat asupra fondului cauzei. Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 14 din 10 ianuarie 2003, a respins ca nefondată contestația în anulare, reținând că aspectele menținute în contestație nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., care reglementează motivele pentru care se poate anula decizia atacată pe calea contestației în anulare. Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea lui și casarea deciziei civile nr. 1381/2002, pronunțată de Curtea de Apel București în recurs, cât și a deciziei civile nr. 14/2003 prin care aceeași instanță a respins contestația în anulare formulată de recurent. Examinând recursul declarat de contestator se constată inadmisibilitatea lui, excepție invocată din oficiu de instanța de recurs la termenul de judecată din 23 februarie 2005. Hotărârea a cărei anulare a solicitat-o recurentul pe calea contestației în anulare este decizia nr. 1381 din 20 mai 2002, prin care Curtea de Apel București, secția civilă, a judecat ca instanță de recurs, în sensul admiterii recursului și modificării deciziei pronunțate în apel.

Potrivit prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestația în anulare. Așadar decizia atacată fiind pronunțată în recurs, deci irevocabilă, același regim juridic procedural are și decizia prin care s-a soluționat contestația în anulare împotriva acelei decizii, adică tot irevocabilă, fără posibilitatea de a exercita împotriva ei calea de atac a recursului. Drept urmare, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva deciziei prin care s-a respins cu caracter irevocabil contestația în anulare introdusă pentru anularea unei hotărâri de asemenea irevocabilă. Recurentul a invocat în fața instanței de recurs excepția neconstituționalității prevederilor Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, în special a dispoziției art. 15 lit. p) din lege.

Excepția de neconstituționalitate urmează a se respinge ca inadmisibilă, întrucât legea la care se referă excepția invocată nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) și (69 din Legea nr. 47/1992, republicată la 16 iulie 2004 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.