ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: A. Prin încheierea de ședință din 3 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală, pronunțată în dosarul nr. 27/192/2010 (90/2011), s-a respins ca nefondată cererea inculpatului U.M.D. de liberare sub control judiciar. Instanța investită cu soluționarea recursurilor declarate în cauză a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. (1) C. proc. pen., la acest moment procesual liberarea sub control judiciar a inculpatului este inoportună, întrucât acesta se poate sustrage executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond. B. Î mpotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul U.M.D.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea cererii de liberare sub control judiciar și judecarea sa în stare de libertate, considerând că până la soluționarea definitivă a cauzei beneficiază de prezumția de nevinovăție. Totodată a învederat circumstanțe de ordin personal. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Inculpatul a fost condamnat în fond prin sentința penală nr. 342 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, în prezent aflându-se în recurs la Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii 202/2010.

Înalta Curte constată că recursul inculpatului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată în faza de recurs, este inadmisibil, întrucât în caz contrar inculpatul ar ajunge să fie judecat de o instanță (I.C.C.J.) care nu are competența materială de a judeca recursul pe fondul cauzei, excedând astfel dispozițiilor art. 29 pct. 2 C. proc. pen. ce prevăd competența materială a I.C.C.J., ca instanță de recurs. Analogia pe care apărarea inculpatului a făcut-o cu decizia Secțiilor Unite privind admisibilitatea recursului împotriva încheierilor instanțelor de recurs atunci când acestea respingeau ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, este nepermisă, cu atât mai mult cu cât viza o altă ipoteză, întemeiată și pe legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

In consecință, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca inadmisibil, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul U.M.D. împotriva încheierii din 3 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 27/192/2010 (90/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.