ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A.

Prin încheierea de ședință din 3

februarie 2011 a Curții de Apel București, secția l-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 27/192/2010

(90/2011), s-a

respins ca nefondată cererea inculpatului U.M.D.

de liberare sub control

judiciar.

Instanța

investită cu soluționarea recursurilor declarate în cauză a reținut că deși

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. (1) C. proc. pen., la

acest moment procesual liberarea sub control judiciar

a inculpatului este inoportună, întrucât acesta se poate sustrage

executării

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond.

B. Î

mpotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul U.M.D.

, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea cererii de liberare

sub control judiciar și judecarea sa în stare de libertate, considerând că până

la soluționarea definitivă a cauzei

beneficiază

de prezumția de nevinovăție. Totodată a învederat circumstanțe

de ordin

personal.

Examinând

încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Inculpatul a fost condamnat în fond prin sentința

penală nr. 342 din 26

noiembrie 2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, în

prezent aflându-se în recurs la Curtea de Apel București, în conformitate cu

dispozițiile Legii 202/2010. Înalta Curte constată că recursul inculpatului

formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, formulată în faza de recurs, este inadmisibil,

întrucât în caz contrar inculpatul ar ajunge să fie judecat de o instanță (I.C.C.J.)

care nu are competența materială de a judeca recursul pe fondul cauzei,

excedând astfel dispozițiilor art. 29 pct. 2 C. proc. pen. ce prevăd competența

materială a I.C.C.J., ca instanță de recurs.

Analogia pe care

apărarea inculpatului a făcut-o cu decizia Secțiilor Unite privind

admisibilitatea recursului împotriva încheierilor instanțelor de recurs atunci

când acestea respingeau ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale, este nepermisă, cu atât mai mult cu cât viza o altă ipoteză,

întemeiată și pe legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

In consecință,

pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca inadmisibil, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul - inculpat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul U.M.D.

împotriva încheierii din 3 februarie 2011 a Curții de

Apel București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul

nr. 27/192/2010 (90/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.