ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față:
Din analiza
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin
încheierea de ședință din data de 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția
I
penală, pronunțată în dosarul nr. 3411/2/2011,
conform art. 160
8
C. proc. pen., a admis în principiu cererea
formulată de inculpatul C.G.R. și conform art. 160
2
raportat la art.
160
8a
C. proc. pen., a respins ca nefondată
cerea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.G.R., cauza fiind înregistrată
pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3411/2/2011.
Prin decizia
penală nr. 169 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de București, secția
I
penală, printre altele s-a dispus ca în temeiul art. 26 C.
pen. raportat la art. 257 C. pen. raporta la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,
cu aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe
inculpatul C.G.R. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea
infracțiunii de complicitate la trafic de influentă.
În temeiul
art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a , lit. b) și c) C. pen., ca pedeapsă
accesorie.
În temeiul
art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani și 6 luni, calculat potrivit
art. 86
2
C. pen.
În temeiul art.
86
3
C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul
trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se
prezinte trimestrial, în ziua de joi a primei săptămâni din fiecare trimestru,
la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor
de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe,
în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă;
e)
să nu schimbe domiciliul sau reședința
avută ori să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât
în condițiile fixate de instanță.
In temeiul
art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.
86
4
C. pen. cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen. privind
revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In temeiul
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendat
executarea pedepsei accesorii.
In temeiul
art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în
libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.
126/UP din 08 martie 2011 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
dacă nu este arestat în altă cauză.
In temeiul
art. 88 C. pen. a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv
începând cu data de 07 martie 2011 și până la data punerii sale în libertate,
și deduce din pedeapsa aplicată această perioadă.
Înalta Curte examinând
recursul declarat, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.
Prin decizia
mai sus precizată respectiv decizia penală nr. 169 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția
I
penală, inculpatul C.G.R. a fost
pus în liberate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 126/UP din
08 martie 2011 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, dacă nu
este arestat în altă cauză.
La momentul
promovării recursului recurentului inculpat împotriva încheierii din 14 aprilie
2011 a Curții de Apel București, secția
I p
enală,
pronunțată în dosarul nr. 3411/2/2011, care avea ca obiect cererea de liberare
provizorie sub control judiciar întemeiată pe dispozițiile art. 160
2
C. proc. pen., inculpatul se afla încă în stare de detenție.
In raport cu
dispoziția Curții de Apel București de punere de îndată în liberate a
inculpatului C.G.R., dispoziție care a intervenit la data de 20 aprilie 2011,
recursul inculpatului este nefondat, întrucât în această situație procesuală,
recurentul se află în stare de liberate, iar cererea de liberare provizorie sub
control judiciar a acestuia care a format obiectul recursului prezent nu mai
poate fi supusă cenzurii controlului judecătoresc având în vedere tocmai ridicarea
măsurii preventive de sub puterea căreia se afla inculpatul la momentul
declarării recursului.
Înalta Curte
conform art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va
respinge, ca nefondat, recursul de inculpatul C.G.R. împotriva încheierii din
14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția
I
penală,
pronunțată în dosarul nr. 3411/2/2011.
În temeiul
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata
cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.R. împotriva încheierii din 14
aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția
I
penală,
pronunțată în dosarul nr. 3411/2/2011.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 16 mai 2011.