ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1555/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 24 august 2010, reclamanta E.M.M., a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - să constate caracterul politic al „condamnării” autorului său, Drăghici Gh. Ioan, precum și caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva acestuia și să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în valoare de 2.839.333.521 lei, din care 2.111.700 lei, pentru prejudiciul moral suferit. Investit în primă instanță, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 1629 din 14 octombrie 2010, a respins acțiunea, reținând în esență că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 3 și 4 ale Legii nr. 221/2009.

Astfel, se arată, prin decizia nr. 146999 din 9 august 1948 a Ministerului Finanțelor, Comisia Județeană pentru revizuirea pensiilor publice de pe lângă Tribunalul Turda, a dispus sistarea dreptului la pensie al autorului reclamantei D.I., pe considerentul că acesta reprezenta un „element ostil” regimului totalitar. La 15 noiembrie 1948 însă, această decizie a fost anulată, autorul reclamantei revenind la situația anterioară, urmând a beneficia de pensia stabilită, fără nici o reducere. Mai mult, se arată, pe toată perioada (august - noiembrie 1948) D.I. a primit pensia integrală iar începând cu luna septembrie 1948, aceasta s-a dublat. Ca atare, conchide tribunalul, autorul reclamantei nu a fost lipsit niciun moment de pensia stabilită în favoarea sa, repunerea în situația anterioară, fiind efectivă și totală.

Cât privește măsura confiscării bunurilor, aceasta trebuie să reprezinte consecința aplicării măsurii administrative cu caracter politic. Or, din cuprinsul deciziei nr. 146999 din 9 august 1948 nu rezultă că un efect al sistării dreptului la pensie, ar fi fost pierderea dreptului de proprietate asupra unor sume de bani sau bunuri imobile, care să fi aparținut autorului reclamantei. Mai mult, pretențiile ce vizează terenul și clădirile ce au aparținut persoanei juridice „Casa Oștirii” urmează să fie eventual formulate în justiție de către aceasta, în calitate de proprietar, iar nu de o persoană care nu a justificat un atare titlu asupra nemișcătorului. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Constanța care, în esență cu aceeași motivare, prin decizia nr. 66/ C din 2 februarie 2011, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta E.M.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează: - s-a reținut greșit că autorului său, lt. col. D.I., nu i s-a diminuat dreptul la pensie deși a făcut dovada că, începând cu 1 aprilie 1947, acesta avea o pensie de 620.670 lei, echivalentul a 6.286 dolar S.U.A., la cursul de 1 dolar S.U.A. = 98,74 lei, în 1947, conform Ordinului B.N.R. nr. 4 din 5 august 1947. - s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Primul Protocol adițional, care garantează dreptul la proprietate al fiecărei persoane. Or, autorul său a primit pensia întreagă doar 3 luni, deoarece s-a sistat plata unor drepturi, pentru motivul că lipsesc fondurile bănești.

- cât privește banii și imobilele confiscate de la „C.O.” instanța a considerat greșit că au aparținut unei persoane juridice, deși a depus la dosar adresa din 17 noiembrie 2003, prin care Ministerul Apărării Naționale - Direcția Finanțelor Contabile „recunoaște” preluarea abuzivă. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Prin art. 1 și art. 3 din Legea nr. 221/2009 se definesc două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist, respectiv condamnările cu caracter politic (definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea) și măsurile administrative cu caracter politic, acestea din urmă fiind definite ca măsuri administrative având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de altă parte, alte măsuri administrative, dacă scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic, cu aplicarea concordantă a dispozițiilor art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999. Modalitatea practică de reparare a prejudiciului era stabilită de legiuitor prin art. 5 din lege, în alin. (1) (anterior exercitării controlului de constituționalitate) stabilindu-se că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, se poate adresa instanței de judecată. Litera a) din acest alineat prevedea posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, iar litera b) stabilește acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă nu s-a obținut reparația în condițiile legilor anterioare.

Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică și teleologică a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referință, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale. Atât condamnările, cât și măsurile administrative care au avut un caracter politic, constituie măsuri abuzive ale regimului comunist, și vizează persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar și care au suferit prejudicii materiale sau morale.

Această interpretare rezultă și din modul în care au fost redactate prevederile art. 1 alin. (2) lit. a)-j) și art. 3 lit. a)-f), care trimit, prin enumerare, la rațiunile politice care au stat la baza reglementărilor anumitor infracțiuni sau fapte fără caracter penal, condamnate sau sancționate de regimul comunist, dar și din dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), care fac trimitere în egală măsură la dispozițiile art. 2 din O.U.G. 214/1999, ca sistem de referință pentru instanțe în procedura de constatare a caracterului politic al condamnării penale sau al măsurii administrative.

Din interpretarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 ale Legii nr. 221/2009 rezultă că pot fi calificate drept măsuri administrative cu caracter politic orice fel de hotărâre, indiferent de obiectul ei, luată de un organ al statului comunist, care s-a întemeiat pe orice alt act normativ (altele decât cele de la art. 3 lit. a)-f) sau care nu avea niciun suport juridic, numai dacă acesta era o consecință a intenției de pedepsire a persoanei ca urmare a săvârșirii vreunei fapte de împotrivire față de regimul totalitar. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.UG.

nr. 214/1999, constituie faptă săvârșită din motive politice orice fel de acțiuni care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.

Or, deși reclamanta a susținut că tatăl său a fost privat de anumite drepturi (în special legate de cuantumul pensiei) nu s-a dovedit că acesta ar fi săvârșit vreo faptă de împotrivire la regimul comunist, care să fi atras aplicarea vreunei măsuri administrative cu caracter politic. Așa cum corect a reținut instanța de control judiciar, din analiza dosarului de urmărire personală a lui D.I., întocmit de Serviciul Județean de Securitate Neamț (justificat, prealabil de împrejurarea că acesta a luptat pe frontul de est în calitate de ofițer superior) nu rezultă decât că tatăl reclamantei „nu are manifestări fățișe împotriva regimului” și “nu a fost semnalat ca element dușmănos”. Ca atare, în mod corect au concluzionat instanțele că nu s-a făcut dovada împrejurării că autorul reclamantei ar fi suferit vreo condamnare sau măsură administrativă cu caracter politic.

Cât privește diferența dintre pensia încasată anterior de acesta și suma primită după 15 noiembrie 1948, aceasta este rezultatul denominării monetare, măsură luată de regimul nou instaurat potrivit căreia 1 leu nou, reprezinta 20.000 lei vechi. Nu s-a făcut de asemenea dovada că, printr-o măsură administrativă abuzivă, cu caracter politic, autorul reclamantei ar fi fost pus în situația pierderii proprietății asupra vreunor imobile, restul pretențiilor - vizând depunerile benevole la “C.O.”, pierderea alocației de zbor sau apartamentului rămas urmare evacuării din anul 1944 - fiind de asemenea nedovedite, sub aspectul îndeplinirii exigențelor Legii nr. 221/2009. Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E.M.M. împotriva deciziei nr. 66/ C din 2 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.